292 matches
-
cea a autorităților de la Bonn: deși susțineau public dezideratul reunificării naționale, În sinea lor erau mulțumite de amânarea sine die a chestiunii. În paralel, guvernele britanice succesive au ales să ignore pe cât posibil situația delicată pe care o moșteniseră În Ulster, unde majoritatea protestantă Îi domina pe catolicii locali prin „aranjamente” la circumscripțiile electorale, clientelism politic, presiuni sectare asupra angajaților și monopolul slujbelor În domeniile-cheie: administrația, justiția și, mai ales, poliția. Politicienii din restul Marii Britanii preferau să ignore aceste lucruri. Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar dacă IRA a Încercat să includă categorii marxiste În retorica sa. Preoți și muncitori - și, Într-o mai mică măsură, proprietari de teren, oameni de afaceri și membri ai profesiilor liberale - existau În ambele grupuri. Mai mult, numeroși catolici din Ulster nu țineau deloc să fie guvernați de Dublin. În anii ’60, Irlanda era Încă o țară săracă și Înapoiată, În vreme ce nivelul de trai din Nord, deși mai scăzut decât În restul Marii Britanii, era superior mediei irlandeze. Chiar și pentru catolici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu țineau deloc să fie guvernați de Dublin. În anii ’60, Irlanda era Încă o țară săracă și Înapoiată, În vreme ce nivelul de trai din Nord, deși mai scăzut decât În restul Marii Britanii, era superior mediei irlandeze. Chiar și pentru catolici, Ulster era economic mai avantajos. Protestanții, pe de altă parte, se identificau puternic cu Marea Britanie. Sentiment câtuși de puțin reciproc: restul Regatului Unit nu avea o părere prea grozavă despre Irlanda de Nord (În rarele momente când se gândea la ea). Vechile industrii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economic mai avantajos. Protestanții, pe de altă parte, se identificau puternic cu Marea Britanie. Sentiment câtuși de puțin reciproc: restul Regatului Unit nu avea o părere prea grozavă despre Irlanda de Nord (În rarele momente când se gândea la ea). Vechile industrii din Ulster, ca și cele din restul țării, intraseră În declin spre sfârșitul anilor ’60 și era deja limpede pentru factorii de decizie din Londra că forța de muncă industrială de acolo, predominant protestantă, avea un viitor incert. Dar În afară de asta se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marș al Ucenicilor din iulie 1969, ce comemora agresiv eșecul cauzei iacobite și catolice În urmă cu 281 de ani. În fața violenței publice crescânde și sub presiunea liderilor catolici din Londra, care solicitau o intervenție, guvernul britanic a trimis În Ulster forțe militare, preluând controlul ordinii În cele șase comitate. Armata, formată În cea mai mare parte din britanici, era cu siguranță mai puțin partizană și În ansamblu mai puțin brutală decât poliția locală. Însă prezența ei, În mod ironic, i-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
singură s-a izbit de suspiciune și intransigență de ambele părți. Catolicii, chiar dacă nu se dădeau În vânt după propriii extremiști armați, aveau motive istorice să suspecteze promisiunile de egalitate civică și diviziune a puterii lansate de conducerea protestantă a Ulsterului. Aceasta din urmă, dintotdeauna reticentă când venea vorba de concesii reale pentru minoritatea catolică, se temea acum cu adevărat de „provizoriii” Înarmați. Fără prezența militară britanică, provincia s-ar fi cufundat și mai adânc Într-un război civil deschis. Guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din ianuarie 1972, rămasă În amintire ca Bloody Sunday („Duminica Însângerată”), trupele speciale britanice au ucis pe străzile orașului Derry 13 civili. În același an, 146 de membri ai forțelor de ordine și 321 de civili au fost uciși În Ulster, și aproape 5.000 de oameni au fost răniți. Stimulată de o nouă generație de martiri și de Îndârjirea adversarilor, IRA Provizorie a orchestrat o campanie ce avea să dureze 30 de ani, În cursul căreia a Împușcat, bombardat și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ministrului britanic. Chiar să fi vrut să părăsească Irlanda de Nord (cum doreau poate mulți alegători din restul Regatului Unit), autoritățile britanice nu puteau. După cum a arătat un referendum din martie 1973, confirmat ulterior de alte sondaje, majoritatea covârșitoare a locuitorilor din Ulster doreau să mențină legăturile cu Marea Britanie 9. Campania IRA nu a unit Irlanda. Nu i-a scos pe britanici din Ulster. Nici nu a destabilizat politica britanică, deși asasinarea unor politicieni și figuri publice (În special a lordului Mountbatten, fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau. După cum a arătat un referendum din martie 1973, confirmat ulterior de alte sondaje, majoritatea covârșitoare a locuitorilor din Ulster doreau să mențină legăturile cu Marea Britanie 9. Campania IRA nu a unit Irlanda. Nu i-a scos pe britanici din Ulster. Nici nu a destabilizat politica britanică, deși asasinarea unor politicieni și figuri publice (În special a lordului Mountbatten, fost vicerege al Indiei și nașul prințului de Wales) a șocat efectiv opinia publică de pe ambele țărmuri ale Mării Irlandei. Dar „tulburările” au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și presiunea internațională) le-au reținut, chiar și atunci când atacurile din 1963 asupra turcilor ciprioți au determinat sosirea forțelor ONU de menținere a păcii. Deși greco-ciprioții dețineau monopolul sectorului public și al pozițiilor de autoritate (amintind de majoritatea protestantă din Ulster, care le refuza catolicilor orice pondere sau privilegiu) - sau poate tocmai din această cauză -, situația din insulă părea stabilă. Chiar dacă Ciprul nu mai era o zonă de criză, el rămăsese o „problemă”. În 1973, când studenții atenieni (mai Întâi cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
explicit În Actul Unic European. Cu fiecare grup de noi membri apăreau și noi diferențe care necesitau atenție și compensare pentru ca integrarea economică să reușească. Mezzogiorno nu mai era singura regiune subdezvoltată, ca altădată: mai toată Irlanda, părți din Marea Britanie (Ulster, țara Galilor, Scoția, nordul și vestul Angliei), cea mai mare parte a Greciei și Portugaliei, sudul, centrul și nord-vestul Spaniei - toate erau sărace și aveau nevoie de subvenții semnificative și de redistribuirea ajutorului la nivel central pentru a recupera decalajul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu are nici 70 de kilometri, dar Între sensibilitățile celor două comunități există un abis. Dacă naționalismul scoțian derivă mai presus de orice din dorința de a le rezista englezilor și de a-i respinge, patriotismul național al protestanților din Ulster se manifestă ca o hotărâre ardentă de a rămâne cu orice preț În Regatul Unit. Tragedia „problemelor” irlandeze s-a născut din obiectivele identice, dar de semn contrar ale radicalilor din ambele tabere: IRA Provizorie căuta să expulzeze trupele britanice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
manifestă ca o hotărâre ardentă de a rămâne cu orice preț În Regatul Unit. Tragedia „problemelor” irlandeze s-a născut din obiectivele identice, dar de semn contrar ale radicalilor din ambele tabere: IRA Provizorie căuta să expulzeze trupele britanice din Ulster și să reunească provincia cu Irlanda independentă și catolică; unioniștii protestanți și voluntarii lor paramilitari urmăreau cu Îndârjire să Închidă gura „papistaștilor” și să prelungească sine die legătura de trei sute de ani cu Londra (vezi capitolul XIV). Dacă În ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
XX unioniștii și membrii IRA au ajuns la un compromis nu este fiindcă extremiștii din ambele tabere s-au Înduioșat. Așa cum masacrele din Bosnia și Kosovo au determinat intervenția străinilor, la fel ciclul fără capăt de atrocități și contraatrocități din Ulster nu numai că a diminuat simpatia comunităților locale față de militanții Înarmați care pretindeau că le reprezintă, ci a obligat Londra, Dublinul și chiar Washingtonul să intervină mai energic și să solicite măcar un acord temporar Între părțile beligerante. Acordul semnat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Î 723; independența față de Marea Britanie 272; invazia americană 715-716; reacția Europei la invazia americană În Î 715 IRI - vezi Institutul pentru Reconstrucție Industrială (IRI) Irlanda; Armata Republicană Irlandeză (IRA) - vezi Armata Republicană Irlandeză (IRA); „Duminica Însângerată” 431; mișcarea naționalistă 644-645; Ulster 429-431 Irlanda de Nord 429-431 IRO - vezi Organizația Internațională pentru Refugiați (IRO) Islamul În Europa 705 Israel; „războiul de șase zile” - vezi „războiul de șase zile”; invadarea militară a Egiptului 274-275, 296; războiul de Yom Kippur 418-419 istorie; ca nostalgie 699-706; distincția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale populației 307; Statutul de la Westminster (1931) 271; strategia de restructurare a economiei 494-495; strategie economică 493; străini care locuiesc și lucrează În Î 675; subvenții publice pentru arte 708; Teatrul Național 352; telecomunicații 498; thatcherism 496-502; Trustul Național 701; Ulster 429-432; vânzarea de rachete nucleare americane cu lansare submarină către 270; viața În perioada postbelică 213-214 Marea Narațiune 513, 517 Margolius, Rudolf 179, 190 Maritain, Jacques 210 Marshall, George C. 96, 118 Marx, Karl 199, 370; scrierile de Început 372
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Perestroika (RUKH) 594; muncitori cu viză temporară 676; nepotismul 628-629; populația 593-594; reforme economice 626; salariu lunar 675; tranziția de la comunism la capitalism 626 UE - vezi Uniunea Europeană (UE) Ugrešiæ, Dubravka 396 Ulbricht, Walter 67, 131, 148, 235, 409, 532, 748 Ulster 429-432 Ungaria; autocenzura 524; ca beneficiară a Planului Marshall 96; căderea comunismului În 557-559; cenzura 524; colaboratori 637; economia 558; economie mixtă 394-395; eliberarea 557-559; emigrarea după revoluție 294; evrei 400; Frontul Popular 136; imaginea 558; Împrumut financiar a 534
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]