KorAP: Find »[drukola/base=uluit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...59 >

1,469 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

model inedit de cercel interbelic... Nu prea se potrivesc tigăile căldărarilor cu podoabele cubiste ale doamnei T.“ „Nu, nu-i nici podoabă, nici ornament. E altceva, o chestie pe care astăzi o găsești pe toate mărfurile.“ „Un code-bar!“, am zis, uluit. „Exact. Lipsesc doar cifrele de dedesubt, în rest totul e-acolo. Atâta doar că avem o mică problemă; încă o problemă, printre multe altele...“ „În 1943, nu existau code-bar-uri!“, am exclamat. „Categoric, nu. Și nici aparate cu care să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

nu mai avea chef de luptă. Uriașul sărise În barcă, urmat de cei doi tovarăși ai săi. Dinspre Palatul Dogilor se auzeau cizmele gărzilor alergând spre docuri. În fața lor se ivi În fugă messer Roberto Burri, cu fața Înspăimântată, apoi uluită, apoi incredulă, apoi strălucind de bucurie. - Ma come e possibile? exclamase, apropiindu-se de locul În care se dăduse lupta. Cinci mateloți zdraveni zăceau tăiați de sabia tânărului său ucenic. Oștenii din gardă se apropiară, mirați, dar fără să scoată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cu un firicel de sânge lățindu-se sub el. În spatele lui, Ștefănel rămăsese nemișcat, cu arcul Încordat, așteptând să vadă dacă fiara se mai ridică. Două cozi de săgeți se vedeau ieșind din ceafa ursului, aproape de urechea stângă. Amir văzuse, uluit, că pe fața copilului nu se citea nici spaimă, nici bucurie, ci doar liniștea aceea a luptătorilor pentru care nu există decât străfulgerarea mișcării următoare. Pusese pumnalul la loc, se dusese la Nimeni și Îi coborâse Încet arcul, până când copilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
afla un sul de hârtie Îmbrăcat În piele, legat și pecetluit. Nogodar se aplecă, luă sulul, rupse pecetea și Îl desfășură. Apoi Îl ridică În lumina torțelor și privi țintă spre Ștefănel. Copilul se apropie și se uită la pergament, uluit. - Dar acesta... nu e un text, e un desen... o pictură... un portret... - Întocmai, spuse Nogodar. Știi al cui? Știi de ce se află aici? -Nu... seamănă destul de mult... nu știu, singurul cu care ar putea semăna e tatăl meu. - Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
care Apărătorii intervin Împotriva unor oșteni obișnuiți, oricare ar fi ei, raportul real de forțe este de unu la patru. Patru războinici pentru anihilarea unui singur Apărător, și nici acesta nu e un rezultat sigur. - Cum e cu putință? Întrebă, uluit, sultanul. - Ani de formare și de antrenament, metode secrete de atac și de retragere, armament de ultimă oră. Și, mai ales, o strategie care nu poate fi anticipată de nimeni, răspunse Întâiul Cuceritor. - Cum adică nu poate fi anticipată? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
care căpitanul n-o văzuse la nici un arcaș. Știa Însă că săgeata trebuia să-i străpungă gâtul și se aplecă fulgerător. Amir profită de eschiva adversarului său și făcu un salt, ajungând În partea dinspre canal a străduței. Era din ce În ce mai uluit. Cum putuse rata o țintă atât de apropiată? Apără cu greu noul atac al lui Oană, simțind fiecare lovitură propagându-se, prin mușchi și nervi, până În vârfurile picioarelor. Trebuia să scape. Făcu un nou salt În spate, Încercă să pareze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fără arme), Dakentai jutsu (lupta cu arme) este o adâncă legătură. Aceleași trăiri, aceleași măști, aceeași filosofie a vieții, aceeași căutare a armonizării cu universul. Putea face pictură sau putea deveni luptător. Era, În fond, același destin. - Același destin? Întrebă, uluit, Ștefănel. Dar e o diferență uriașă. Lupta e viață și moarte, mișcare, arme, un fel de a privi lumea... Bătrânul surâse. Acest lucru Îl uimi și mai mult pe copil. Bătrânul nu surâdea decât foarte rar. S-ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
că există un plan În derulare. Au Încercat să-l ucidă pe doge. - De asta s-a adunat mulțimea... - Nu numai de asta. Vei afla dimineață. Flota de război a Imperiului Otoman se Îndreaptă spre Veneția. E război. Băiatul rămase uluit. Război? Cu neputință. - Nu cred, reluă Oană, că luptele vor ajunge până În lagună. Se vor desfășura departe, pe mare. Dar pericolul există. Nu vei fi niciodată În siguranță. - Paznicii... murmură Alexandru. - Au revenit. N-ai să-i vezi. Dar nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
feroce. Apoi, totul se liniști. Copilul rămase nemișcat. Nu-i venea să creadă că reușise. Putuse aduna În jurul lui energia aerului. Se Întoarse la cabană În fugă și strigă: - Yamabushi! Bătrânul ieși, zâmbind. - Știu. Ai făcut primul pas. - Yamabushi, spuse uluit Copilul Albastru, tot ce mi-ai spus e adevărat! E extraordinar! - Nu e nimic extraordinar. E abia Începutul. De acum, vom avea lucruri mai grele de Învățat. Trecuseră, de atunci, abia trei luni. Sosise toamna. Și, Într-adevăr, totul devenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se auzi deodată vocea calmă a băiatului. Dar trebuie să avem aprobarea shogunului și a mamei tale. Nici un copil nu vine singur pe muntele Iga. Și ai dreptate, atunci am fost furios. Nu vreau să suferi. Niciodată. Fetița se opri uluită. - Tu... Îmi citești gândurile? - Numai dacă e nevoie... răspunse Oan-san cu o simplitate dezarmantă. Midori nu se mișcă. - Nu plec de aici până nu-mi spui. E o glumă, nu? Nimeni nu poate citi gândurile. - Sunt oameni care pot. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
altă sabie va fi mai iute. Și chiar dacă asta nu se va Întâmpla, el, Alexandru, va trăi fiecare zi cu spaima că tatăl său ar putea fi Învins. Iar un asemenea gând era greu de suportat. - Nu te bucuri? Întrebă, uluit, Gianluca. - Ba da... spuse Încet Alexandru. Dar În același timp, mi-e teamă... Ca și cum nu s-ar fi terminat totul, ca și cum, chiar În clipa asta, ar avea loc bătălia... - Poate că e mai bine să ieșim, propuse contele Matteo. Spuneai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Pentru noi, luptătoarele kunoichi, evantaiul este un obiect care poate ascunde pumnale. Pumnalele pot fi aruncate direct din evantai, cu o ușoară mișcare a Încheieturii. Așa... arătă Midori, cu un gest rapid de Îndreptare a evantaiului spre Oan-san, care asculta uluit. - Cât despre jad, acesta reprezintă principiul puterii. Yang, masculinul, staticul, eternul. Mi-ai dat un evantai de jad ca să-mi spui că Îmi oferi putere și demnitate. Și ca să-mi spui că pentru tine sunt nemuritoare. Jadul este nemurirea. - Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cum să se salveze? - Nu există bine și nu există rău. Există doar viață și moarte. Există doar adevărul și aparențele lui. Așa cum știi foarte bine. - În lumea din care vii nu există bine și nu există rău? exclamă călugărul, uluit. - Nu. O lungă tăcere se așternu după acest răspuns sec. La capătul dinspre miazănoapte al imensului bazar se iscă rumoare. Negustorii Începeau să-și strângă marfa, dar nu știau Încotro ar putea să fugă. Existau, firește, gărzile orașului, dar acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Ascult... - Vei reveni aici peste nu multă vreme. Vei fi Încă tânăr. Chipul tău nu se va schimba prea mult. Dar nu vei rămâne. Ne vei cere ajutorul și ți-l vom da. Nu vei fi singur. - Nu?? exclamă tânărul, uluit. - Vei fi Însoțit de un om care Îți este foarte drag. Un om a cărui Înțelepciune crește repede, grație studiului și voinței. Un om care chiar acum se pregătește să plece În căutarea ta. Simți asta? - Cred că da. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de o amețeală ciudată, și căută un sprijin În jur. Găsi brațul cerșetorului, care, spre mirarea lui Alexandru, se dovedi suficient de puternic ca să susțină greutatea Înaltului dregător. Dispărură amândoi pe prima străduță ce pornea spre podul Galata. Pictorul rămase uluit, Încercând să Înțeleagă ceva din acea stranie Întâmplare. Dar, brusc, flacăra naghilelei sclipi la taverna din colț. Cu toate acestea, nimeni nu intra și nimeni nu ieșea pe poarta palatului. Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și babordul de tirul galerelor! Să semnalizeze flotei turcești oprirea ostilităților! - Și dacă... - Dacă cele patru galere continuă tirul, galioanele noastre deschid focul! - Împotriva flotei sultanului?! exclamă Amir, uluit. - Împotriva oricui atacă acea corabie! - Moldova e principalul nostru dușman! - A fost. Nu mai e decât dușmanul sultanului. Nu avem nici un conflict cu Moldova. Fără să Înțeleagă, cei doi războinici care cunoșteau semnalele fluturară steagul alb și pe cel galben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ucidă un tânăr pictor. Alexandru Frassetti. Mâna lui Ștefănel strânse mânerul fotoliului, trupul Îi deveni ca un arc. Simțea inima bătându-i nebunește. Alexandru. Amir. Frații lui. Săgeata lui Amir Îndreptată spre Alexandru. Sultanul nu mai ceru nici o traducere. Asista, uluit, la mărturisirile celebrului luptător mongol, simțind că cei doi aproape că uitaseră de prezența lui. Era, Într-adevăr, un final de an incredibil. - Am Încercat să intru În palat, Împreună cu alți trei războinici. Misiunea trebuia Îndeplinită. N-am reușit. Tovarășii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Cuceritorilor au intrat În dialog prin steaguri cu observatorul nostru. Girolamo a considerat că e mai important să ne transmită ce se Întâmplă decât să părăsească postul... - Așadar... acum avem un dialog cu Cuceritorii, prin semnalele universale de luptă ? Întrebă, uluit, Angelo. Așa ceva nu s-a Întâmplat niciodată. Steagurile roșii se ridicară vertical, apoi unul din ele coborâ, iar celălalt rămase la orizontală. - Oprim Înaintarea, trimitem un mesager! murmură Giuliano. Așteptăm aprobarea Întâlnirii. - Ma che diavolo se passa qui? Întrebă Angelo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ar avea cine să călărească dinspre casa lui Oană spre malul Jijiei, și Încă la galop. Dar caii tresăriseră și ei. Deci, totuși, se apropia cineva. Dădu pinteni ca să iasă din luminișul de pe malul apei și abia atunci Îl văzu, uluită, pe Oană călare pe Crivăț, armăsarul lui de luptă. Îi ieși În Întâmpinare și vru să-l certe că riscă prostește să cadă de pe cal și să-și rupă gâtul, când Îi văzu privirea și Înțelese că se Întâmplă ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
superioară numeric. Pentru Oană, această retragere era, În mare măsură, inexplicabilă. Tătarii Crimeii se puteau apăra foarte bine pe un alt aliniament, fără să aibă nevoie de această goană nebună spre sud. De ce spre sud? - Vadul Prutului... Își dădu seama, uluit, Oană. Eminek nu vrea să lupte, ci vrea să ajungă cât mai repede la vadul Prutului... Modruz! Trimite douăzeci de Apărători dincolo de râu, cu câte doi cai de schimb! Să alerge cât Îi țin puterile, spre sud-est! - Taberele marelui han

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
din nou... - Cosmin... spuse Erina, nedezlipindu-și privirile de un punct din depărtare. Ceața se ridică... Dacă eu văd bine, atunci câmpia dinspre Suceava e plină de cadavre... Văd uniforme de ieniceri și spahii, dar nimeni nu mișcă... Oană o privi uluit. - Cum adică... nu mai Înțeleg nimic. Ștefan n-are nici un detașament de cavalerie care să angajeze lupta În ariergarda lui Mahomed. Cu toate astea, mi s-a părut că aud zgomotele unei lupte la sabie. Nu le puteam auzi, firește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Răspunsul lui devenea important. - Că se apropie o lumină. Că Alexandru nu poate păți nimic. Că o energie necunoscută, venită de departe, schimbă soarta acestui război. Că eu sunt parte din această minune. Numai că nu știu cum. - Vei afla... murmură Erina, uluită. - Călărețul acela... spune-mi ce face... - A trecut printre spahii. Sfidează vântul. - Cum arată? - Nu știu. E departe. Uniformă, turban. Nu... Își desface turbanul... o mătase lungă, albă se ridică și zboară pe aripile vântului... - Ce frumos ai spus... - Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
frunții, felul de a privi, totul era al lui. Era copilul de cinci ani regăsit după optsprezece ani. Pietro Încălecă, dar Înainte de a porunci plecarea, noi semnale se auziră deasupra Luminișului Ursului. Apărătorii se priviră Între ei, cu un aer uluit. Mesajul era clar, dar răsturna toată tradiția de luptă a Moldovei. Căpitanul Oană preia conducerea bătăliei era primul mesaj. Al doilea era: Toată cavaleria Moldovei, pregătire de atac pe centru! „Dumnezeule... , gândi Pietro, pe centru Înseamnă direct asupra lui Mahomed

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
primul mesaj. Al doilea era: Toată cavaleria Moldovei, pregătire de atac pe centru! „Dumnezeule... , gândi Pietro, pe centru Înseamnă direct asupra lui Mahomed... exact ce spunea Ștefănel... Apoi veni al treilea mesaj. Răzeșii, zid de scuturi În jurul măriei sale! - Răzeșii?!! spuse, uluit, Pietro. Nu mai Înțeleg nimic... Ce naiba se Întâmplă? Trecură câteva clipe de la ultimul semnal, care răsturna toată strategia de luptă. Chiar revenirea lui Oană era un mister, dar nimeni n-ar fi putut anunța schimbarea comandantului dacă acest lucru n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
un luptător, asemeni stăpânului lor, Amir Baian. Și nu ierta nimic. Nu avea În el nimic european. Nu respecta nici o religie care spunea că trebuie să Întorci și obrazul celălalt. Nu avea nici o ezitare. - Cercul morții! ordonă Andà. Alexandru văzu, uluit, cum mongolii sar În șei și fac trei cercuri În jurul lor. - Uzjun! spuse Anda, cu același glas calm și cu același chip fără expresie. Bătrânul mongol Îngenunchie În fața lui, așteptând porunca. - Cinci războinici În jurul fratelui meu Amir. Diseară, Îi Îmbălsămați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]