13,247 matches
-
cum să zâc? șRodicaț: Cu fuste scurte... șBabaț: Da... cum se îmbracă, da^ în câte feluri se îmbracă... Și cu fuste scurte, și cu lungi... și cu pantaloni... și... șRodicaț: Dar a fost foarte gelos, persoana respectivă, pe mine... Eu umblam tot timpul elegantă, cum se cerea să mă duc la lucru... Și eu aveam foarte mulți prieteni, între care el mi-a interzis... Să nu mai stau cu acești prieteni, nici chiar de vorbă, nici să-i salut... Am făcut
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
la pensiunea din Sinaia, am încercat să-l găsesc. Locuința din Severin era goală și mai nimeni în oraș nu-l cunoștea cu adevărat. Vecinii spuneau că apartamentul aparține cuiva din București, un profesor pensionar, un domn paralizat, săracul, care umblă în scaunul pe rotile. A cumpărat apartamentul prin 1999 și nu a apărut pe acolo decât de două-trei ori în acest răstimp. Apropo de anul 1999. Este o dată importantă, m-am lovit de acest an ca de un zid. Naumescu
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
a schimbat numele. Dar numele nou nu l-a ajutat să-și spele memoria și să se reînnoiască, uitând, lepădându-se de toată ticăloșia trăită, pusă în operă. "Eliberarea" sosise prea târziu, era convins. A devenit profesorul pensionar Tiberiu Naumescu, umbla în cărucior și, în sfârșit, a ajuns să existe ca autor, scria, trimitea manuscrise la reviste și la edituri și a început să publice. Însă ocolul de patruzeci-cincizeci de ani fusese prea mare, mult prea mare. A fost lesne pentru
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
desfășoară o existență abia perceptibilă, aproape clandestină, fără ca aceasta să o facă mai puțin reală, ba poate chiar dimpotrivă: "cîte un gest pe secundă se leapădă public de trup / fără durere odată cu ultimul gest / fără regrete îl va părăsi străvezii / umblă prin urbe-o muțime de gesturi pe care / trupuri opace le umplu pe-o clipă și ies din / ele la față schimbare..." Poetul se surprinde prins într-o astfel de lume, "fizic simțind cum devin / tot mai puțin corp străin
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
micul meu mausoleu Personajele: Dumnezeu (D) Nenăscutul (N) Mama (M) Tatăl (T) D: ...sunt infinitul neînceput... N: Dar tu unde ești mumă a nimănui? Mâna mea mică nu te atinge precum nufărul mlaștina. Hai dă-mi hrană să fiu să umblu pe sunet dă-mi urechi să te ascult cum mă naști prin tumultul durerii. Nu-ți fie frică de mine fiindcă îți semăn. Un cui bate în cer crucea mea neîntâmplată și umedă mereu în amnioticul ruperii. Dă-mi imnuri
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
și moliciunile lor tremură într-o trădare nemăsurată. N: Cine sunt eu dacă încă nu sunt? stau într-o peșteră fără porți și ferestre amestecat cu mațele inelare eu nu știu nici ce e somnul și nici simetriile vieții eu umblu din ou în ou ca o conversație a morții cu moartea nu-mi pot așterne nici testamentul pe toate cicatricile fricii n-am încă mirosul cenușii și nici cel al cărții dintâi. Cui să te spun pedeapsă amară? T: Sunt
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
am înscris. Dar am stat deoparte, nătăntocule. Măscăricii sunt aceiași, numai că se boiesc altfel. Te-am dat la școală să-nveți, nu să lipești afișe pe stâlpii mahalalei. Nu-ți place cartea? Nicio pagubă. Te fac negustor. Nu poți umbla însă teleleu-Tănase, de râsul lumii. Eu m-am întreținut singur de la paișpe ani. Nu mințea. Păzise până la vârsta aia oile unui unchi de-al lui, când, într-o bună zi, țăranul hotărî să-și vândă mioarele. - Lasă-mi și mie
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
până atunci dincolo de prag. Era medicul mahalalei. Rar să se fi dus careva la cabinetul său din blocul de lângă cinematograful "Splendid", cândva pe Calea Moșilor, între străzile Ardeleni și Romană (azi Mihai Eminescu). Se obișnuise să-și caute singur pacienții, umblând din curte în curte, cu o gentuță în care purta un stetoscop, un ciocănel și medicamente uzuale. Ne cunoștea starea sănătății mai bine decât ne-o știam noi. Își vizita bolnavii cu regularitate, deopotrivă pe cei cu dare de mână
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
pe Veronica, soția profesorului universitar Ștefan Micle.” În zilele acestea din iulie 1889, când s a retras la Văratec, poeta se plimba, Își completa albumul cu poezii adnotate, primea oaspeți, cânta, recita. Povestește aceeași Maica Fevronia: „Intr-o seară, după ce umblase toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd În amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii Împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări, și cade zdrobită pe o canapea care era În
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
se strecura puțin câte puțin În lăcașul sufletului sau. Și dacă merg cu imaginația mai departe, Îmi fac loc și intru și eu să mă uimesc de minunile ascunse acolo și păzite de o aripă de Înger albastru. Și cum umblam eu așa prin unghere de suflet, din Înălțimea zilei simțeam privirea Poetului că floarea unei fântâni arteziene ce desena pe nisipurile cerului cuvinte pe care Învățăm să le citesc printre rânduri și să le folosesc că leac Împotriva singurătății. Era
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
a chipului - un mod isteț de a conserva rezonanțele platoniciene, în același timp, depășindu-le. Procedeul îl învățase de la Origen: „De fapt, aceasta este și viața cea indicată și potrivită unei ființe cugetătoare: să stea în legătură cu Dumnezeu, iar nu să umble după lucruri străine de firea ei. Căci după cum îi este dat ochiului să guste și să se bucure de lumină prin aceea că are în el, în chip firesc, o astfel de alcătuire de a putea percepe lumina cu care
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Isaia Pustnicul, „29 cuvinte”, cuv. 17, cap. 4, în „Filocalia...”, vol. XII, Edit. Harisma, București, 1991, pp. 139-140. footnote>. Când se referă la păcatele recidive, Părinții neptici vorbesc despre unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară în păcat, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul nădăjduit de ei, ca să împlinească faptele virtuții<footnote Sf. Isaac Sirul, „Cuvinte despre sfintele nevoințe”, cuv. 60, în „Filocalia...”, vol. X, pp. 311-312 footnote
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
poate că lumea a rămas în sine un potențial pom al vieții, a rămas potențial transparentă, dar oamenii au căzut de la această cunoaștere a ei. Ei n-au mai văzut lumea ca grădină, ca rai al deplinătății vieții, prin care umbla Dumnezeu; ei n-au mai văzut lumea în semnificația ei deschisă infinitului personal al lui Dumnezeu. E semnificativ că sfinții, care prin Hristos s-au ridicat peste alipirea exclusivă la creație, văd în ea reliefuri și dimensiuni ascunse pentru cei
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
că rădăcinile acestui dezastru național pornesc de mai departe. Acum a apărut o generație de tineri părinți crescută pe loc gol, fără nici un simț al valorilor naționale sau religioase (...) Pe la începutul anilor ’90, când grupuri de români, încă sinceri patrioți, umblau prin satele ucrainizate (s.n.) pentru a-și convinge conaționalii să ceară deschiderea școlilor în limba maternă, exista un suport din partea bunicilor crescuți în spiritul adevăratei credințe și cu dor de averea strămoșească. Prin biserici, în sfintele altare slujeau preoți de
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
preamărit copilul sfânt. În toate inimile, în această noapte sfântă, cresc sentimentele de bucurie, magia sărbătorii învăluie sufletul, așa cum am redat trăirille în poezia Seara de Crăciun (din volumul Joc tainic) În ziua de Crăciun copiii se organizează în grupuri, umblă cu Steaua, simbol al stelei ce a călăuzit pe cei „Trei Magi de la Răsărit”, în căutarea pruncului Iisus. Unul din membrii grupului are în mână o stea realizată din carton, frumos pictată și împodobită cu clopoței și panglici colorate. Pe
TRADIȚII, OBICEIURI, DATINI la români. [Corola-blog/BlogPost/93788_a_95080]
-
întâlnit la momentele solstițiale (Sânzienele) sau echinocțiale pentru a săvârși ritualuri închinate Soarelui. Megaliții din Munții Calimani pe care s-au descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi mărturii în acest sens. Conform tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile și tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor. Spre deosebire de Rusalii, care sunt
24 iunie – Drăgaica sau Sânzienele [Corola-blog/BlogPost/93789_a_95081]
-
„Cu prilejul fășangului, pe străzile Reșiței umblau mascații. În duminica fășangului obiceiul își găsea apogeul. Mascații cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de țipete de bucurie și plânsete, sunete de diferite intensități și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93851_a_95143]
-
ne propune, în locul celei vii, o lume (un spațiu, pământul) cu o grădină din piatră, în care cuvântul final aparține numai acelei păsări mari ,,Văzând liniștea grădinii de piatră’’ (Celei păsări adevărate). Este o lume în care ,,Vor începe să umble singurătățile’’ (Amurg), în care ,,Păsări mute veneau’’ (Îmi furau bucuria), o lume cu umbre de cretă dintr-un univers tăcut și nemișcat și care are foarte puține culori. Ca element de bază al acestui micro sau macro univers tăcut, predomină
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
simbolic a unei brazde) dar mai ales de textul literar, care nu este altceva decât o descriere hiperbolizata, cu ecouri mitice, a unei agriculturi ideale. Plugușorul este pornit de către copii care, în preajma amiezei, în ziua de 31 decembrie, incep a umblă pe la case, rostind uraturi de bun augur și primind în schimb daruri, unele cu caracter simbolic, colăci, fructe sau bani. Noaptea, alaiul plugușorului este amplificat de cetele de feciori care umblă pe la casele unde sunt fete de măritat sau pe la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
în preajma amiezei, în ziua de 31 decembrie, incep a umblă pe la case, rostind uraturi de bun augur și primind în schimb daruri, unele cu caracter simbolic, colăci, fructe sau bani. Noaptea, alaiul plugușorului este amplificat de cetele de feciori care umblă pe la casele unde sunt fete de măritat sau pe la rude. Odată cu seară, parada mascaților, desfășurată inițial în fața mulțimii adunate în centrul satului, se transferă pe la casele gospodarilor. Îmbrăcați în costume de o inegalabila fantezie, întruchipând cele mai bizare creaturi mitologice
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
uzate, resturi de materiale de construcție sau chiar mașini defecte și părăsite în stradă poate atinge de la câteva sute, la mii de euro. Un catalog al amenzilor din 2015 (din Baden-Württemberg) poate fi accesat aici. Angajații Oficiului de Ordine (Ordungsamt) umblă de obicei în civil și vânează contravenienții peste tot. Amenzile încasate merg la stat, căci instituțiile sale sunt chemate să curețe mizeria stradală și asta costă foarte mulți bani. Fără coerciție, se pare că nici în țările cele mai civilizate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93902_a_95194]
-
în România? „Pentru că nu pot trăi decât în limba română; pentru că am tălpile și genunchii înverziți de iarba Cicăneștilor și nu se ia verzeala asta oricât m-aș freca de tare cu săpun euro-global. Altfel, ca tot matematicianul, am tot umblat prin lume: cu treburi, niciodată ca să-mi caut loc de casă.” Acesta este Academicianul Gheorghe Păun, pe care acum, la ora bilanțului, în pragul alegerilor prezidențiale, il putem arăta țării și lumii, să se vadă cu cine ne mândrim. Acad.
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
îi iau în seamă pe cei care merită mai mult decît alții și, în loc să-i adune pe toți la aceeași masă pentru a clarifica lucrurile, nu rareori conferă titluri și aduc laude unor indivizi care la momentul respectiv fie au umblat în cizme de gumă adunînd voturi pentru comuniști, fie deschis și-au pornit elevii contra grafiei latine, fie nu au avut și nu au nimic în comun cu această problemă etc. Drept rezultat, timp de un sfert de veac se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
Și-așa,acum, senzațiile, din cripte adînci, cu toți strămoșii, împreună, învie alte vîrste.Ești martorul, un fel de prezență fără de care s-ar putea să nu mai existe moarte, dar tu, instanță a vorbirii mele, martorule, știi că eu, umblînd prin timpuri trecute, simt că sînt multe ce nu ni se adresează, că moartea e o deficiență a limbajelor noastre, că, de fapt, totul este prezent.Deci, din cripte adînci, renasc , de fiecare dată, arătări uluite, martorule, că iar te
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
ascultarea, supunerea oarbă (însă nu mută!). Voi încerca să vin joia viitoare pe la voi. Numai să nu apară ceva neprevăzut. Poate că de data asta vom circula mai mult. Mi-e dor de străzi de periferie. Cînd eram în Iași umblam pînă la epuizare pe strazi de margine. Aveam case cu care mă întîlneam în fiecare zi. Le-aș fi sărutat pe uși, le-aș fi mîngîiat pe geamuri. Erau apoi crăpăturile în trotuar, lungi, sinuoase, pe care le știam, le
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]