376 matches
-
celălalt, era bălan... dar, ce-i dreptu, voinic român... Cum s-a dus... parcă nici n-a fost! Apoi plecară. Cerul era căptușit cu nouri alburii; o liniște mare plutea pe mormintele sărace. Și în tăcere deodată răzbătu ropotul unui umblet de cal: crâșmarul Petrache trecea călare pe roibul străinului. Apoi, după ce se făcu liniște, câțiva fulgi, ca niște flori de vișin, începură să joace peste lăcașurile tăcerii. Florile înghețate se înmulțiră, prinseră a curge potop alb, se așternură ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ani își făcea slujba. Îl întorcea cu capul spre curte și-l suduia: — Hai, boală, acasă, mânca-te-ar lupul cel bătrân! Asta era vorba lui; și-n urmă-i oamenii zâmbeau și-și făceau cu ochiul. Calul pornea la umblet, și când ajungeau aproape de curte, pe-o cărare de dindos, vătaful își ațintea căutătura spre căsuța lui care era în coasta ogrăzii boierești, pe-un dâmb, nu departe de apa Moldovei. Până ce intra pe poartă, Alexa Grecu n-o slăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Floarea tăcu, ornicul din părete răspunse: Tic-toc-tic! Câteodată paznicul lua cu el în pădure pe Onu Bezarbarză, mai ales când se ducea să cerceteze teascurile. Căpcăni de jder clădea Culi la locuri unde aceste jivine mici și agere aveau mult umblet. Așeza lemnele lungi între doi arbori vechi. Jderul trebuia numaidecât să se strecoare pe o punte îngustă de trunchișor de brad, ca să ajungă locul unde era bucata de cărniță sau trupul însângerat al unei gaițe. Când ajungea acolo, călca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scorțos nevoie mare, scârț, scârț, că uitai să vă spun, își cumpărase ghete cu scârț, cum era obiceiul să se poarte pe vremea aceea. Nu după multă vreme, popa, sâcâit mai mult de pielea și talpa cea nouă, decât de umblet, se opri pe marginea drumului, la umbra unui salcâm înflori, să se mai odihnească o clipă, două, ca apoi s-o pornească dvn nou. Pungașilor atâta le-a trebuit! Începură o ceartă între ei, cu îmbrîncituri și suduieli, de-ți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
10. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. 11. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere: așa se va veșteji bogatul în umbletele lui. 12. Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 13. Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: "Sunt ispitit de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
Lira am îngropat în veșnice tăceri. Cândva, de-mi va fi dat Vor fi și primăveri. Trecutul apus Urlă sinistru în urechi tăcerea Și geru’-mi stinge flacăra din suflet, Mă-ntorc în mine căutând plăcerea Acelor clipe de zburdalnic umblet. Pășeam prin catedrale de zăpadă, Privind văzduhul stam întinși pe spate Și ne puneam iubirea-n acoladă ... Noi, două ecuații rezolvate. Pe sub arcadele de crengi albite Poeme împleteam din șoapte frânte, Magie a cuvintelor iubite: Tu, eu - două făclii de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
somnul lung ce și-a făcut popas Pe locul însemnat pentru vecie Uitat de toți, de tine deopotrivă Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne O resemnare ispită milostivă îmi intră-n suflet amăgitor de lesne Să opresc din umblet visul e-n zadar Gonind din urma gândurile nude Sufletu-mi epavă mai tânjește doar Lumina ce în ochii tăi se-ascunde Mai caut visul, gândul și chemarea Prin noaptea ce în starea ta se pierde Și am găsit trecutul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fulgerul din cer? Cum pier mișeii, dacă pier Cei buni așa? Dar doamna! Suflet pustiit! Cu părul alb și despletit Prin largi iatacuri alerga. Cu hohot lung ea blăstăma și tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat și umblet slabă ce‐i Topiți sunt ochii viorei De‐atâta vaiet ne‐ ntrerupt, și graiul stins, și obrazul supt, și tot vestmântul doamnei rupt De mâna ei ! Nu‐l dau din brațe nimănui, Închideți‐mă‐ n groapa lui - Mă lași tu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
s‐a făcut de coasă, Nici nu știe, nici nu‐i pasă. Iarba plină e de flori. Casa‐ n mână la feciori Friptă mi‐a fi inima, Cum e frunza, galbena! Negru mi‐a fi sufletul Cum i‐ e nopții umbletul! Ia‐le, lacrimile mamei Strânse în căușul palmei; Fă‐ le ploaie și răcoare și dogoare roditoare. Mila mamei!... Când te doare Spune‐ mi floare gânditoare, Spune‐ mi, nufăr între nuferi și‐ am să fac să nu mai suferi! George Tutoveanu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pagini Și plini de suferinți, Ce mi-i lașară din bătrîni Părinții din părinți. Azi nici macar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Ca cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfînt, Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pămînt. (1883) Mihai Eminescu Trecut-au anii ... Trecut-au anii că
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
nu ai decât cinste și prețuire pentru Omar geometrul, Omar algebristul, Omar astronomul sau chiar Omar filozoful. Khayyam se Îndreaptă. Hasan triumfă: Crezi tu oare că pe oameni Îi recunoști doar după nume? Nu, ei sunt recunoscuți după privirea, după umbletul, după Înfățișarea și după tonul pe care le folosesc. De Îndată ce ai intrat, am știut că erai un bărbat Învățat, obișnuit cu onorurile, dar, În același timp, disprețuitor la adresa lor, un om care sosește fără a trebui să-și caute drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știi să te introduci Într-un mediu străin, ostil, să te volatilizezi acolo săptămâni, luni În șir, să adormi toate bănuielile așteptând momentul propice pentru execuție; să știi să-ți urmărești prada ca un vânător, să-i studiezi cu precizie umbletul, veșmintele, obiceiurile, orele de plecare; uneori, când e vorba despre o personalitate deosebit de bine protejată, să găsești mijlocul de te angaja În slujba ei, să te apropii de ea, să intri În legătură cu unii dintre apropiați. Se istorisește că, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi bănuit? Fazel pândea din balcon; brusc, se lăsă pe vine ca să strige, cu glas răgușit: — Cazacii sunt deja aici, fac cordoane de jur Împrejurul hotelului! Am coborât În grabă scara. Odată ajunși În holul de la intrare, am adoptat din nou un umblet demn, mai puțin suspect. Un ofițer cu barbă blondă, cu chipul tras mult pe frunte, cu ochii măturând ungherele Încăperii, tocmai intra pe ușă. Fazel n-a avut timp decât să-mi șoptească: „La legație!”. Apoi s-a despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am deșteptat transpirat și tremurând. Am luat-o aproape la goană pe șosea, înainte. A fost o zi de umblet în neștire, din care nu-mi mai aduc nimic aminte, în afară de faptul că am întrebat ca prin somn pe un căruțaș unde mă aflu și cum pot ajunge spre o gară. M-a îndreptat către o haltă din apropiere de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
riscând să rămânem fără lemne în această iarnă ce are să fie (niciun dubiu aici !) cea mai grea din ceea ce ne-a fost dat până acum să cunoaștem. Neliniștea generală îngreunează și ea demersurile. Între prânz, înviorat de promisiuni, sătul de umbletul de colo-colo (nu găsisem birjă), în vreme ce turna cu găleata, străbăteam Mihai-Vodă, decis a mă întoarce acasă, când deodată îmi sare în ochi agitația din jurul vânzătorului de ziare, aflat vis-à-vis. Ce strigase el n-auzisem, cufundat fiind, ca de obicei, foarte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
locurilor sfinte. Iaca și un oarecare “Ștefan vătavul” face o diată la 19 noiembrie 1725 prin care lasă mănăstirii Danco două sate: “Chișărăii și Roșienii ce sânt pe Jijie în ținutul Ieșilor, și vad de moară în Jijie”... După atâta umblet, ne întâlnim cu marea familie a Sturzeștilor, adunată la “voroavă” în Iași. Sunt tare curios, fiule, să aflu ce au hotărât. ― După îndelungată cislă, au lăsat scris: “Noi care mai gios ne-am iscălit, dat-am scrisoarea noastră la mâna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-i interesează decât călătoria în sine. Din păcate, trebuie să recunosc că eu n-am știut niciodată să răspund la întrebarea "spre ce?" și n-am pierdut nici un prilej pentru a ezita între două lucruri atunci când am putut să ezit. Umblet de somnambul între o mlaștină și o pădure. Asta explică multe. De fapt, într-un fel, totdeauna am trăit pe un peron cu privirea îndreptată spre o pădure. Și totdeauna am ezitat să ajung dincolo de pădure. Am rămas pe peron
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ascultat-o, incapabil de a mă opune voinței ei. Mergeam încet, fără grabă (deși se făcuse ora unu), ca atunci când ai de străbătut un drum lung. Ne duceau mai mult pașii pe străzi ocolite, întunecoase, pustii... După două ceasuri de umblet, în sfârșit, am ajuns acasă. În bucătărie era lumină. Zamfira nu se culcase, ne aștepta încă. ― Conița e la spital, a lovit-o o mașină, dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile se întoarce acasă. Femeia făcu ochii mari
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
26. Vine nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon. Ei cer vedenii proorocilor, dar preoții nu mai cunosc Legea, și bătrînii nu mai pot da sfaturi. 27. Împăratul jelește, voievodul se înspăimîntă, și mîinile poporului țării tremură. Le voi face după umbletele lor, îi voi judeca după cuviință, și vor ști că Eu sunt Domnul." $8 1. În al șaselea an, în ziua a cincea a lunii a șasea, pe cînd ședeam în casă, și bătrînii lui Iuda ședeau înaintea mea, mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
să moară din pricina aceasta. 19. Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! 20. Fiindcă ziceți: "Calea Domnului nu este dreaptă!" vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!" 21. În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine și a zis: "Cetatea a fost luată!" 22. Dar mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste iar umbletele izvorau parcă din eternitate. Estompate în sfârșitul luminii, dealurile pustii urcau spre cer. Dincolo de sensul comun, o lume fantastică și ireală își dură iluzia întreaga seară. Trăgând după dânsul boii, un țăran urca o coastă oablă. O clipă s-a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
nemișcat lîngă maică-sa, acolo, În tăcerea slujbei de la ora șapte dimineața, unde pe lîngă zgomotele bum, bum, care se propagau În toată biserica și pașii preotului, bărbatul acela atît de impunător și de cucernic, nu se mai auzea decît umbletul ușor al vreunui preot care venise să se roage cîteva ore În șir, În zorii zilei, În grădină, lîngă o tufă de trandafiri și care acum străbătea biserica Îndreptîndu-se spre sacristie fără să facă nici cel mai mic zgomot, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e poruncitor și Îngîmfarea lui de rotofei cam apucat, dar fidel, l-a făcut să cîștige stima bărbaților cu glasuri virile care-l invită și-l iau cu ei și el le pregătește aceste piscosauers, fără să-și piardă niciodată umbletul ăsta săltăreț, legănările astea creole și ritmice; rotofeiul parcă ar fi deprins acest ritm atît de potrivit cu corpolența lui virilă de om cam slobod la gură, parcă l-ar fi deprins, cum spuneam, În urma unor Îndelungi și nemărturisite eforturi matinale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nemărturisite eforturi matinale. Și pe urmă, odată deprins cu el, odată obținut echilibrul necesar pentru ca nimic din corpolența lui trandafirie să nu se prăbușească sau pur și simplu să nu se Îngrașe prea tare sau să devină efeminat, odată dobîndit umbletul creol și ușor legănat, iese pe stradă În căutarea cafenelei din fața ziarului unde se Întîlnește cu primul grup de prieteni ai zilei; pe urmă se urcă pentru o clipă la redacția ziarului și ceva mai tîrziu, spre amiază Îi caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dă în clocot, seara-n munți e sferică, bate toaca și un clopot, intru în biserică. Mă închin și cânt la strană, parcă-s în copilărie când duceam flori din poiană și cântam la liturghie. Anii s-au grăbit la umblet ca chemați de veșncie; numai tu, copilărie, ai rămas tot tu în suflet. 1984 - Sihla Oana, În somn și-n vis, în noaptea deasă, de lângă iarna care vine intrai în casă tu, mireasă la braț c-un prinț din Filipine
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]