560 matches
-
versuri și le recomand să folosească tehnica delirului din poemul respectiv. În urma acestui atelier de creative writing nu vor ieși neapărat poeți, nu mă interesează ca ei să scrie neapărat poezie, ci mă interesează să scoată din ei supapa aceea umbroasă, a inconștientului, și prin ea să lase să iasă la iveală ceea ce a fost camuflat În ei. Iar studenții participanți au Înțeles ceea ce vreau. Mi s-a părut revelatoriu că, de la primele texte produse până astăzi, la jumătatea atelierului, am
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
supapă a inconștientului. Sigur, m-au Întrebat care va fi rezultatul final, iar eu le-am spus: În final nu veți mai imita pe nimeni, vă veți imita pe dumneavoastră Înșivă, veți fi chiar voi, dar nu cei vizibili, ci umbroșii, nevăzuții. În cadrul ultimei ședințe poate să nu mai fie vorba de un delir, ci de o comunicare ombilicală Între dumneavoastră și dumneavoastră, Între sinele vizibil și cel invizibil, ponderea având-o cel din urmă. Am și un participant neobișnuit, un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o adevărată teză de doctorat, Cartea eșecurilor (1990) analizează „structurile narative” ale prozei lui William Faulkner, dar și strategiile scriitorului față de cititor; demersul istoric nu neglijează analiza psiho-textuală, iar modalitatea expozitivă este constant dublată de voința (și plăcerea) radiografierii zonelor umbroase, psihanalizabile. Cea mai reprezentativă pentru temperamentul critic al lui M. va fi însă prima carte scrisă și publicată după 1989, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (1995). Vecine cu „temele” lui Nicoale Manolescu, reveriile critice de aici au nevoie de
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Aduceți-l pe Dante, unde este lizibilă, în rama similicristică a unei alegorii sceptice, tra(u)ma deceptivă a inadecvării mesajului poeziei la un orizont politic de așteptare: „Dante intră în Siena călare pe un măgar./ În Siena sau altă umbroasă așezare de oameni./ De un an cetatea îl așteaptă./ «Dante ne va salva!» surâd municipalii./ «Ciuma, otrăvitoarele zvonuri, plictisul.../ Dante ne va salva!»/ Mândrii cetățeni ai Sienei, în strai măreț,/ se înfuriară foarte:/ «Acesta nu-i Dante, nu poate fi
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
năruit. Hăcuire de aripi” (Ziua VIII), existența se desfășoară într-o veșnică precaritate: „Trăiesc soarta / împăraților fără tron: N-am destule cârje pentru / ziua de mâine. Nici amăgiri nu mai am / Cum aveam” (Ziua XI), predilecte fiind acum nocturnul, locurile umbroase, implicate într-un joc al gravității și deriziunii. SCRIERI: E toamnă printre femei și în lume, pref. Mircea Zaciu, Cluj-Napoca, 1993; Singur, pref. Ion Pop, Sibiu, 1996; Plus, Cluj-Napoca, 1997; Nopți și zile, Târgu Mureș, 1999; Just Poems, Cluj-Napoca, 2001
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
Ripei coboară"; el amintește și despre amazoanele de pe malurile sale. Vorbindu-ne tot despre Istru, alt dramaturg grec din secolul V î.e.n. face și cea mai veche mențiune a geților. În fine, pentru poetul Pindar, Istrul este fluviul "cu izvoare umbroase". Deci, mai mult poezie și legendă. În același secol V î.e.n., călătorind la grecii vest-pontici și de la gurile Bugului și Niprului, și chiar mai sus pe Bug, la sciții de aci, Herodot ne descrie Dunărea de Jos, adică Istrul, cu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Sensul lumii este revelat în conversația perihoretică a Tatălui cu Fiul, ai cărei martori suntem, în Duhul. Pe lângă gramatica liturgică a lecturii, descoperim aici sintaxa trinitară a comprehensiunii Scripturii. Tâlcuitorul inspirat este, literalmente, un ins grațiat și condus dinspre tărâmul umbros al literei către sfera înseninată a recunoașterilor ultime. În acest sens, exegetul rămas ucenic al Cuvântului nu are complexul modern al originalității. Angoasa în fața inautenticității nu-l amenință decât pe cel care crede că temporalitatea degradează ontologic valoarea Scripturii. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
era adevărat. M-am plimbat de colo pînă colo prin fața scheletului - dînd la o parte vița - apoi mi-am croit drum printre coaste și, cu un ghem de sfoară vegetală, am cutreierat îndelung prin labirintul acela de colonade și boschete umbroase. în curînd, însă, sfoara mi s-a terminat; urmînd-o în sens invers, am ieșit din labirint afară. înăuntru nu văzusem nimic viu - numai și numai oase. Tăindu-mi o nuia verde în chip de măsurătoare, m-am vîrît din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
martie și iunie. Dacă semănați în martie, veți putea recolta toamna. Spanacul este gata de cules două luni mai târziu. Înlăturați frunzele cele mai mari pe măsură ce planta se dezvoltă. În regiunile meridionale, plantați-l de preferință într-un loc relativ umbros. Este important să păstrați pământul răcoros, udând des, pentru a întârzia apariția semințelor. Feniculul Familia: umbelifere Când înflorește? Vara. Culoarea florilor: galbene Are nevoie de soare? Da, are nevoie de mult soare. Tipul de sol potrivit: un sol bogat în
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
bărbat - e alcătuită din idoli infailibili, ce nu pot fi doborâți de dovezi de felul celor furnizate de Marlowe. Detectivul se simte învins, incapabil să găsească o cale spre mintea fetei care optase pentru un prizonierat de bunăvoie în casa umbroasă a familiei Murdock. Plăpândă, înfricoșată, nesigură pe sine, cu certe propensiuni masochiste, dar redevenită brusc fermă atunci când își simte primejduit spațiul de protecție antimasculin („...n-am vrut să fiu nepoliticoasă, s-a smiorcăit. Dar mă umilește foarte tare. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tânăr în care a supraviețuit nu doar codul cavaleresc al romanticilor, ci și o dorință puternică, de neascuns: Am lipsit zece zile. Părinții lui Merle erau oameni șterși, amabili, răbdători. Trăiau într-o casă veche, pe o stradă liniștită și umbroasă. Când le-am povestit ce am crezut de cuviință că ar trebui să știe, au început să plângă. Ziceau că-s bucuroși s-o aibă pe Merle din nou cu ei și că vor avea mare grijă de ea, și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bărbați, Niki - masculinul egocentric, pragmatic și cinic, adulter și gata să-și treacă în exil ușurătatea epicureică; Alexandru Geblescu, alt mare hedonist, crai și cartofor, un Clark Gable devenit ministru de Interne, fugind din țară în 1947, om cu destin umbros. La fel e cazul lui Titi Ialomițeanu, tipul oportunistului fără scrupule, actor de salon, mercantil cu alură principială, fals conservator, fals insurgent ajuns șef la cenzura brătienistă, apoi filogerman și, ulterior, antonescian, pentru a termina colaborator al Securității comuniste. La
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
în parcul Mausoleului. Acolo s-au oprit și au fost nevoiți să străbată pe jos uriașul tumul sub care se află urnele cu cenușa membrilor familiei imperiale. Bufnește înciudat. Cât o fi dumbrava asta de frumoasă și înverzită, cu alei umbroase numai bune de plimbare, dar nu e potrivită pentru un om ajuns la vârsta lui. Îl cuprind din nou supărarea și frustrarea. Putea să judece mai bine și să nu-și piardă vremea trecând pe la Nero! Că tot n-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Plautius. Îi este greu să țină pasul, chiar dacă merg la vale. Bine măcar că umblă pe la umbră. Fiorul de bucurie se stinge însă când se uită la crângul întins pe care-l mai au de străbătut. Cum în acest moment bolțile umbroase ale copacilor se deschid și fac loc unei panorame unice a Cetății, se oprește înviorat și lasă să i se perinde prin fața ochilor toată splendoarea de porticuri și temple ce ocupă orizontul. Frapat la rândul său de frumusețe, Paterculus întinde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru prima oară când vede cum arată această viețuitoare, de care s-a temut atâta. Să mai știți - spune mama - că broscuțele stau, mai ales, acolo unde prin apropiere, există un lac, un râu sau unde-i un loc mai umbros și răcoros. Aici, la noi, nu cred că le-ar plăcea. Și acum, din nou la culcare! Somn ușor! La grădiniță După ce au fost afară, în curte și au jucat tot felul de jocuri, s-au dat în scrânciob, au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
rând pe rând, toate puștile. Toate! -...”O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, Și viața căprioarei spre zările târzii Zburase lin, cu țipăt, ca pasările, toamna, Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit, m-am dus și i-am închis Ochii umbroși”... Sorina nu mai poate recita. Lacrimi mari și calde se preling din doi ochișori negri și frumoși acum. Plânge și Sorin. Vezi, nu mai pot să spun poezia! Poate că și eu am uitat-o, reușește să mai îngaime, printre
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Iar el este așa cu adevărat. Vreți să știți de ce? Ascultați! L-au găsit într-o noapte fără lună și fără stele. Veniseră la casa bunicilor aproape toți nepoțeii. Zburdălnicia vacanței le purtase pașii pe ulițele satului, apoi pe cărările umbroase și tainice ale pădurii sau pe culmea îmbietoare a dealului din apropiere. În toate aceste locuri, care devin, în fiecare vară, parcă mai frumoase, alți și alți copii de-o seamă cu ei se jucau de-a plăieșii sau de-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-ne spunându-vă spunându-le 4. Scrieți sinonomele termenilor: surâs, datină, ceață, plăsmuire. Vremea si ...vremurile „O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire strecurându-se printre frunzișuri, se stinse, tânguios și jalnic, în nesfârșitul umbros al depărtărilor. Vijelia își trimise înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. Și de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal. Puterile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ocupată să Înregistreze cu camera fragmente de viață de treizeci de secunde. Într-o mână avea un microfon digital cu care Înregistra vocile cu inflexiuni muzicale, acest adevărat obbligato 1 al comerțului. În depărtare, Wendy și Wyatt descoperiseră o cărare umbroasă care ducea la o pădurice de bambus și o apucară Într-acolo mână În mână. Wendy Încă nu-și revenise după ceea ce interpretase ca o respingere din partea lui Wyatt, dar se prefăcea că totul e bine. Sporovăia și flirta, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pragul. Cu toții își îndreptau privirile și atenția spre ferestrele de la etaj ale iatacului, pentru a surprinde ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se încheia când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că nu de alta, dar iar rămâneam fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiți de atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am cotit-o ușurel către halele în care erau depozitate grămezi de legume până aproape de tavan, căutând un loc umbros unde să ne mai hodinim o țâră. Am găsit locul potrivit după o stivă de castraveți și eram gata-gata să ne așezăm, când auzirăm niște gâfâieli și icnituri care ne făcură să ne simțim rușinați la gândul că noi, ne
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
un gest nesigur și stânjenit, o mângâie pe creștet. Sunt aici, Go-Bindan, nu te teme, n-ai de ce să te temi. încet, copila își ridică fața bronzată, pe care aluneca lent o lacrimă. îl privi cu ochii ei mari și umbroși, scăldați în lacrimi, cu buzele întredeschise într-un suspin mut. Fără să-și descleșteze brațele, cu o voce îndurerată, spuse numai atât: — Tu nu trebuie să mori! — Nu, Go-Bindan, eu n-o să mor. Eu... Apucându-l de brațe, îl scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iubește pruncii și dincolo de moarte Când nu ai un părinte, orfan tu te numești, Reneagă - te copilul și-atunci nimic nu ești. MI-E DRAG CODRUL ȘI-L IUBESC Iubesc codrul că-i fălos, Mi-e drag codrul că- i umbros, Toate câte-n el domnesc Testament e strămoșesc. Multe-n el sunt așezate, Flori și păsările toate, Râuri șiroind agale Trec neobosite-n vale. Mi-e drag codrul când foșnește, Cerul prin el se zărește, Toate-mi par că îmi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
pragul. Cu toții își îndreptau privirile și atenția spre ferestrele de la etaj ale iatacului, pentru a surprinde ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se încheia când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
munți, un brad vânjos, azi, liniștit, la poale, ca un stejar sfătos; Și într-o clipă, totul s-a dus cum a venit, cărarea mi-e străină și pasul poticnit; îngemănat cu locul în care-am poposit, pe-o pajiște umbroasă cu verde ponosit. Dar când credeam că timpul e nadă fără rost, ai izvodit lumina ce este și a fost; împresurați de stele, cu ochi de ametist, ai dat doar înțelesuri să nu mai fiu iar trist. Cum este ghiocelul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]