566 matches
-
simțit că suntem aproape, după ce locul devenise mai plat și se înmulțiseră gheretele cu suvenire. Zidul de împrejmuire a apărut brusc în fața noastră, ca un element conviețuind în cea mai mare intimitate cu cartierul. De partea cealaltă, traversarăm o ogradă-parc umbroasă ce duce spre marea terasă - ținta eforturilor noastre. Castelul e cel mai vechi monument din Lisabona. Reședință regală în Evul Mediu și locul unor încleștări sângeroase dintre mauri și lusitani. Ziduri netede, creneluri precis decupate pe cerul albastru. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unui nou Ev Mediu al culturii europene. ...Mă doare îngrozitor mâna stângă, la încheietură, o săgetare dinspre inimă. Știu cauza: e stresul și emoțiile acumulate în ultimele zile. Festivismul și aerul optimist al acestei călătorii ascund și un revers mai umbros, despre care nu oricine s-ar grăbi să mărturisească. VASILE GÂRNEȚ: Simpatica și agreabila scriitoare din Elveția, Corinne Desarzens, are un umor irezistibil și o molipsitoare predispoziție pentru joc. Doar după două săptămâni de călătorie, Corinne le-a găsit porecle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
becurile”, vorba lui Vasile, după un mic accident, la Malbork, cu rama mea de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil într-o călătorie: este reversul „spectacolului lumii”, consemnat cu predilecție într-un jurnal de călătorie, în timp ce partea umbroasă - șicanele, enervările, problemele de sănătate, surprizele neplăcute, rutina „frecușului cotidian” - rămâne în penumbra memoriei diarist-ului. Totuși, nu și furtișagurile cărora le-au căzut victime câțiva colegi de-ai noștri pe drum. „Să nu caști gura!” - este dezideratul imperios pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stoluri de păsări care se Întrec În cântul lor. Sunt și câteva clădiri cu magazine. Iordanul este un râu frumos și liniștit care trece agale, mi se pare că spre răsărit. Pe malurile râului sunt mulți copaci Înalți, frumoși și umbroși. Parcă s-ar uni deasupra râului, că sunt pe ambele părți. Sunt atât de frumoși și plăcuți. Mai ales că se aud păsărelele cu glasul lor fermecător. În acest râu sunt mulțime de peștișori colorați, care mai de care mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Moș Buziaș Care Dumnezeu l-a dat Și Binecuvântat! Tot omul să bea Sănătate să ia Și un alt izvoraș Baie să facă Tensiunea să dreagă Bogat, sau sărac Ei s-au vindecat! Un părculeț Rotund și frumos Cu Platani umbroși Multe păsărele Mari și mici Dau concert aici! Drag Copil 02.01.2003 Drag Copil, frumos mai ești! Vezi, să nu te rătăcești O comoară sfântă ai Dar, doar Lui Iisus s-o dai! A ta inimă curată Lui Hristos
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
s-au regăsit, în final, cei doi soți. Visul de la Nanke În timpuri străvechi trăia la Guangling un om pe nume Chun Yufen. În curtea dinspre sud a casei sale era un salcâm uriaș, cu o coroană foarte mare și umbroasă. Într-o zi de vară, când neamurile îi aniversau ziua de naștere, personajul poveștii noastre a băut mai multe pahare de vin și s-a culcat apoi la umbra salcâmului, adormind buștean. A avut un vis frumos în care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dar cum se putea altfel - îl iubea așa de mult! Singura ei bucurie într-o viață fără speranță, fără viitor, fără mulțumire, ea nu mai avea dureri, nici bucurii decât acele ale copilului ei. Sufletul ei întreg era o reflectare umbroasă, și tristă a sufletului său de copil. Ce gândea copilul cu mintea lui naivă, o vorbă, un vis, o preocupa zile întregi? zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieșit din nebunatica sa gură. Dară, consumată de lipse, ea se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu fie supărată de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate ce se pierdeau în orizon, la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbătăcită, care-și înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm; sau alte dăți, pierzîndu-se pintre aleele umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță. În zile calde ea se dezbraca și, lăsîndu-și hainele-n boschet, se cobora la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care se rădica ea în albeța cea strălucită a rotundelor sale membre; în părul ei blond așezasem o citadelă de diamante, sânul ieșea vergin, rotund și mic din haina decoletată? astfel ne primblam, eu cu mâna în jurul gâtului ei, prin umbroasele și balsamatele dumbrăvi ale lunei, pe lângă adormitele lacuri, pe lângă plîngîndele izvoare, și numai privighetori cu glas de argint zburau cântând din creanga-n creangă și umpleu aerul {EminescuOpVII 139} de note divine. Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i, ca să nu fie supărată de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate ce se pierdeau în orizon, la priveliștea * grădinei frumoase și sălbăticite care-și înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm sau, pierdută pintre aleele umbroase ale grădinei, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță. In zile calde ea se dezbrăca și, lăsîndu-și hainele-n boschet, se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se rânduise era cu fereasta-nspre grădină și mare; și adesea, trăgând zăvorul la ușă ca să nu fie supărată de intrarea nimănui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate, la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbăticită. Alte dăți, pierzîndu-se prin aleele umbroase, se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi adâncită în dorul ei fără de speranță. În zile calde ea se dezbrăca și, lăsîndu-și hainele-n boschet se cobora, la mare. Chip minunat, arătare de zăpadă în care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fie supărată de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate ce se perdeau în orizon, la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbătăcită, care-și înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm - sau alte dăți, pierzîndu-se pintre [prin] aleele umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare, sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără, de speranță. În zile calde ea se dezbrăca și, lăsîndu-și hainele-n boschet, se coborea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
descifrez vreo regulă în încâlceala desenului din covor, văzându-mă că tac, Apoi mai sunt și celelalte tablouri, tresar ca mușcat de șarpe, Care tablouri?! Cele cu subiect religios, dar tratate într-o manieră prea modernă, îmi amintesc din camera umbroasă, Cina cea de taină, de ce le-ai pus ochelari de soare apostolilor, E atâta credință în tine, Theo, și tu n-o vezi, de ce ți-e frică, l-a întrebat părintele Ioan, Mă rog, să zicem că acele tablouri n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
preistorice a intrat în contact cu atenienii și a fost înfrînt, insula în care se găsea fiind distrusă de cutremure și înghițită de valuri 95. Iată versurile lui Blake: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion, Acum zăvorite afară de marea Atlantică, numite dealuri Atlantice, Căci din a' lor piscuri strălucitoare poți trece către lumea de Aur, Un străvechi palat, arhetip al unor mărețe Imperii, Nemuritoarele turnuri și-înalță, ce fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tremurînd, în șiroaie de lacrimi. Los ședea-n Golgonooza, în Poarta lui Luban acolo unde Multe încăperi el înălțase în locul unde Tainicul copac ramuri dădea, 435 Unde Spectralii morți se jeluie; și astfel suspinînd vorbi lui Enitharmon: "Dulce-ncîntare-a Oamenilor, Enitharmon, umbros refugiu în fața mîniosului război, Dulce răspas e sînul tău cel diafan 215 sufletelor care plîng Ale acelor victime sărmane ale bătăliei; acolo ele dorm în întuneric fericit; Din viața noastră se hranesc; noi sîntem victimele lor. Simt 440 Groaznică dorința
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este o versiune diferită a pasajelor din Noaptea a Opta (268-347), cum vom arăta în continuare. 346 (1, 4) ARISTON: este "regele frumuseții", personaj ce apare în poemul America: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion, / Acum zăvorite afară de marea Atlantică, numite dealuri Atlantice, / Căci din a' lor piscuri strălucitoare poți trece către lumea de Aur, / Un străvechi palat, arhetip al unor mărețe Imperii, / Nemuritoarele turnuri și-înalță, ce fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
strigat: "Îți interzic să calci pe copiii mei!". A fost un timp al bucuriei atunci când s-a născut, pe 8 septembrie (27 august, pe stil nou) 1870, mica prințesă Maria a României, la castelul Controceni, lângă București, în mijlocul unui parc umbros și înflorit și în fața unei largi panorame de păduri. La un an, ea a călătorit la Sinaia, una bunica maternă, prințesa Maria de Wied, a venit s-o vadă. După ce aceasta a plecat, regina, fiica ei, îi scria: Copilul a
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
aproape de floare, al doilea sună mai aspru. Chiar și în aceeași limbă, nu degeaba apelăm în traducere la un cuvânt sau altul. Iar eu îmi notam repede: cu ce seamănă sonoritatea cuvântului căpșun? Cu un foșnet prin frunze, cu ceva umbros, ferit de soare, un capișon al savorii...? Roberto Sanesi, italian ca un indian cu părul alb, celebritate sfioasă (mă tot minunam cât de ciudate sunt fizionomiile poeților, cum se schimbă când își citesc propriile poezii: unii devin sfioși, alții plini
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
1-5 martie Casieria din str. Ștefan cel Mare - str. Vârful cu Dor, Comănești, Epure, Ofcea, Darwin nr. 1-7, Mehadia nr. 2-10, B. Iscovescu nr. 1-11, Pestalozi nr. 2-18, Dacilor; casieria din str. Gh. Lazăr: Calea Torontalului, str. Teiului, Nepos, Intrarea Umbroasa, Aleea Creației, str. Circumvalațiunii, Războieni, Michievici, Xenopol, Anvers, A. Donici; casieria din Bd. Iuliu Maniu: str. Nufăr, Olănescu Gelu, Pop de Bășești, Păcii, Bd. Tinereții, Bd. I. Maniu, str. BabaNovac, Comuna din Paris, Sofocle, Ecaterina Varga, Gruia, Muncii, Macarie, O.
Agenda2004-9-04-util () [Corola-journal/Journalistic/282137_a_283466]
-
Ștefan cel Mare, blocurile C12-C15, U15, case - nr. 4-55, 25-37, 27-29, St. O.Iosif case nr. 25-30, Gloriei nr. 26, Bd. Eroilor nr. 65, Leului nr. 2-12, 1-11; casieria din str. Gh. Lazăr: străzile Teiului nr. 4, 6, 8, Al. Umbroasa nr. 1, 2, Al. Creației nr. 1-4, Circumvalațiunii nr. 39, 43, Herăstrău, Banu Mărăcine, Retezat, Aprodu Movila; casieria din Bd. Iuliu Maniu: C. Șagului nr. 32-34, 68, Într. Curcubeului nr. 1-3A/B,străzile Ana Ipătescu nr. 11, 13, 15, 17-19
Agenda2004-11-04-util () [Corola-journal/Journalistic/282192_a_283521]
-
poezia Dacă treci râul Selenei... am putea decide în favoarea celei de-a doua soluții. Să socotim însă că poemul nostru are două personaje. Poemul apelează la versul alb și la procedee insolite (procedeul contrastiv este neglijabil: omăt, nea - căldura verii, umbroasă - luminoasă). Presupun că Eminescu își începe poemul puțin după ce bolile îl năpădesc la Viena, iar bolile trebuie că joacă un rol, fiindcă medicul îi administrează medicamente, poate și analgezice, și sub influența acestora este posibil (repet, e o supoziție) ca
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
și negri -/ Cu părul de-aur și cu aripioare/ De curcubeu - în haine de argint/ Din floare-n floare fâlfâiesc și-și moaie/ Gurițele-umede și roșii în potirul/ Mirositor și plin de miere-al florilor./ Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase/ Și verzi-întunecoase, presărate/ Cu sori dulci înfoiați, mirositori -/ E-o florărie de giganți. Într-un loc/ Crăpată-i bolta de granit, de cauți/ Prin streșina de codru până sus,/ Unde în ceruri lin plutește luna./ Ea-i o regină tânără
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Sat (parțial), SP Mlaca, Biled, C.A.P. Biled, Rampă Biled, Topitorie 1 Biled, C.F.R. Biled, „Rademaher” Biled, „Schwarz” Biled, Biserica Biled, Moară Biled, „Hawleh” Biled, „Dippong” Biled, Jimbolia (parțial) - zona Târg; Variaș (parțial) - „Agromec”, Sânpetru Mic, Gelu. VINERI: Timișoara (Intrarea Umbroasa (parțial), străzile Libelulei (parțial), Circumvalațiunii (parțial), Zborului (parțial), Teiului (parțial), Amforei (parțial), București nr. 11 - Școala Generală), Știuca, Tomești sat (parțial), SP Rudna, Cenad (parțial), Moară „Bată” S.R.L. Cenad, Variaș - fermă zootehnica „Variatim”. Citiri de regularizare în perioada 29 august
Agenda2005-35-05-util ptr dvs () [Corola-journal/Journalistic/284142_a_285471]
-
mers toată noaptea" (Jilăveală). Sau următoarea imagine a unui monument venețian, în care genuflexiunea pietății se îmbină cu percepția elementară, precum un indice, aparent eretic, al autentificării întru uman: "O cale, așadar, ce te scoate spre azur, după/ cîteva întortocheri umbroase;/ spirale, sau trepte, cum vezi și pe zidurile/ mînăstirilor din Bucovina,/ și totul miroase a lemn proaspăt geluit a/ prisacă, a clei și a talaș;/ nu a lagună, pe unde trec impasibile bărcile,/ cu cele șase lame, sestriere,/ și cornul
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
zbierat la noi și ne-au ordonat să stăm cu fața spre zid (bineînțeles, toate am stat toată noaptea în picioare)”. Sau: „eram înjurate de dimineața pînă seara cu cele mai neauzite și bizare cuvinte”. Sau: „Uneori aveam un copac umbros în apropiere, dar (milițienii) nu dădeau voie să ne așezăm la umbra lui”. Sau: „Seara, cînd ne întorceam frînte de oboseală, cînd eram de serviciu, trebuia să curățăm 600 kg de cartofi, doar cu coada lingurii, căci doar atîta aveam
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]