1,411 matches
-
fac eu acum. Povestea În sine nu mi se părea interesantă, era povestea unui bărbat de la țară, confruntat cu probleme familiale, care până la urmă reușește să obțină succesul dorit. Însă ceea ce m-a sedus atât de mult Încât mă și umezisem ușor era atitudinea lui În timp ce povestea sau poate modul de a-și organiza povestirea și de a sublinia punctele importante. Îl atrăgeau picioarele mele și avea obiceiul de a le lua În gură lingându-le, Într-un fel de ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
forțele cu pasta, funghi, bistecca. Apoi am plecat spre Veneția, destinația finală a călătoriei noastre, unde ne-am Îndopat până la refuz cu restul drogurilor. Ah! Veneția! Ajunge doar să-i murmur numele, Veneția, că și simt că Încep să mă umezesc pe loc. Ah! Ce mă fac? Spunând acestea, Keiko Kataoka arăta ca o actriță de scenă, ridicându-și brațele Într-un gest teatral și invocând nostalgia trecutului. Ce rușine! Am simțit cum mi s-a scurs un pic de spermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
brațele Într-un gest teatral și invocând nostalgia trecutului. Ce rușine! Am simțit cum mi s-a scurs un pic de spermă din vârful penisului când am auzit-o spunând, cu fața iradiind de fericire: „Simt că Încep să mă umezesc“. — Bineînțeles, nu am Înțeles asta decât mai târziu, dar În timpul călătoriei noastre ne gândiserăm Încontinuu la același lucru, și anume că exista o limită În plăcerea pe care o puteam atinge În doi. În ceea ce mă privea, participasem la ședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era la grădiniță, trăise urmărită de acea senzație de tensiune extremă, de acel tremur al trupului care te cuprinde atunci când privești În jos de la marginea prăpastiei. Oare nu sunt eu cea ciudată, să mă gândesc la așa ceva și să mă umezesc la acest gând? Chiar cu o zi Înainte, o femeie mai În vârstă din vecini mă Întrebase dacă nu sunt cumva obsedată sexual. Nici nu știam ce Înseamnă acest cuvânt, obsedată sexual, dar mi-am dat seama că se referea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Keiko Kataoka Îi plăcea să-l audă vorbind. Îi plăcea felul În care-și mișca mâinile și degetele când vorbea, tonul vocii lui care trăda În același timp Încredere În sine și sfială, buzele sale aspre pe care și le umezea din când În când cu vârful limbii rozalii. Uneori se Întreba dacă Îi vor plăcea mereu buzele acelea. Oare va fi capabilă să le iubească la infinit? Nu i se mai Întâmplase cu nimeni să se gândească la așa ceva. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În plus, mă Întâlneam și cu alte femei, care nu erau așa de docile și ascultătoare ca ea. Treptat, acestea i-au luat locul În ordinea priorităților, atâta tot. În curând a sosit și Noriko. Keiko Kataoka simțea că se umezise, după ceva timp, fără ca măcar să fie atinsă. — Îmi cer mii de scuze, Începu Keiko Kataoka de Îndată ce Noriko intră În cameră. Mă numesc Kataoka și sunt asistenta lui În tot ceea ce ține de partea muzicală. Plec imediat, vă rog să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Noriko are o conformație ciudată și În plus are vaginul adânc, de aceea când o penetrez, nu am impresia că mă afund Înăuntrul ei, ci că alunec afară, Înspre anus. Intrarea În vagin Îi este așa de largă și se umezește instantaneu Încât, oricât m-aș mișca de puternic, nu-i simt pe deplin pereții vaginului. Cum să spun? Precum carnea de porc Îngrășat numai cu cartofi, care parcă nu are nici un gust, deși se simte o oarecare consistență când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
păroase. Bărbatul a trebuit să o țină de mâini și de picioare pentru ca eu să o pot lega cu o sfoară, după care a Început să o mângâie În zonele intime, dar fără nici un succes. Fata nu părea să se umezească deloc. În schimb, era animată de o dorință foarte puternică de a experiementa sado-masochismul pe care-l cunoștea doar din cărți și, cum repeta fără Încetare că dorea să devină sclava noastră, am biciuit-o puternic, sfâșiindu-i pielea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dai seama de el, deja te simți În paradis! Ca un val uriaș care te acoperă cu totul și ți se răspândește În tot corpul. Ah, ce vremuri! Numai vorbindu-vă despre ecstasy, și simt deja cum Încep să mă umezesc de excitare! Prima oară când am luat ecstasy lucram Încă Într-un club și consumam frecvent cocaină. Eram Într-o stare jalnică. Cocaina se elimină greu din organism și, dacă faci excese, ai după aceea de Înfruntat un adevărat calvar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cele mai bune hoteluri din Nagano, Într-un apartament de lux cu canapelele acoperite cu dantelă albă. Cuprinsă de amețeala băuturii, s-ar fi luptat Între sentimentul de dezgust și dorința de a mai Încerca Încă o dată. S-ar fi umezit ușor de Îndată ce i-aș fi ridicat fusta și aș fi atins-o pe deasupra bikinilor. În momentul În care rațiunea i-ar fi cedat În fața excitației, aș fi intrat În erecție. Ăsta era planul pe care mi-l făcusem! Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
același carnaval, că În jurul lui erau nenumărate fete frumoase și tinere, numai el era singur. — De ce sentimentul zădărniciei? Am mai tras pe nas un rând de cocaină. Aveam impresia că o bucată de unt dulceag mi se scurgea pe gâtul umezit din greu cu bere. Simțeam efectul prafului răspândindu-se În tot corpul, răzbătându-mi până la extremitățile mâinilor și picioarelor. Cu cât erau mai multe fete frumoase, cu atât avea mai multe speranțe, nu? Nu conta că una din ele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lăsat să tragă primul fum înainte de a-i arunca grenada: — Anchetez omorârea a patru, posibil cinci fete tinere, i-am spus calm. De-aia ești aici. Ca să ne ajuți la anchetă, cum se zice. Gottfried se ridică repede în picioare, umezindu-și cu limba buza de jos, cu țigara rostogolindu-se pe masă, acolo unde o aruncase. Începu să scuture din cap, fără să se oprească: Nu, nu, nu. Nu, ați arestat pe cine nu trebuie. Nu știu absolut nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era încă nici urmă de ea. Am așteptat până la 9:30 și am sunat la poliție. Sorbi din cafeaua pe care o ținea cu o mână fermă, dar nu era greu de văzut că e supărată. Ochii ei albaștri erau umezi și în mâneca de la rochia din crep albastru se putea zări o batistă din dantelă care părea udă fleașcă. — Povestiți-mi despre fiica dumneavoastră. E un copil fericit? — Atât de fericită cât poate fi orice fată care de curând și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
derobotizată. — Ei nu știu ce e aia „mamă”, completă Stejeran 1. — Și cred că și-au pierdut cu totul simțul peisajului. Eu, cel puțin, de fiecare dată când vin dintr-o misiune și văd platforma de ciment din fața UNIVAX-ului, mi se umezesc ochii. Episodul 29 Episod cenzurat Episodul 30 Micul benga Deodată, Dromiket 4 le făcu semn să tacă și-i chemă în fața hubloului central. Se uitară toți patru în spațiu. — Ce drăcovenie o mai fi asta?! exclamă comandantul Felix S 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lui din 1943, când deodată s-a trezit de pe vas din Philadelphia în galaxia Alpha. — Și tu unde te-ai născut? — În Alpha. — Da’ mamă ai? — Am. — Și cum o cheamă? — Betta. Da’ cum arată mama ta? Băiatului i se umeziră din nou ochii. — Nu știu cum arată, răspunse el în șoaptă. — De ce? A murit? — N-a murit, dar în galaxia Alpha toate sunt la fel: înalte, blonde și cu ochi albaștri. Și taică-tău cum le deosebește? — Nici el nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul și scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul. La ce vă trebuie atâta „Dero”? — Pentru curățenie, răspunse timid Stejeran. Știți, nava e cam veche și... dacă n-o ținem lună... — Da’ aurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și ferecat. Cu ochi în jumătate, ce vor să spună: hai! Priveai la omul oacheș venit din Valahai; Cu ochi pe jumătate, căci nu țineai să-l măsuri, Întâia mea cucoană de voaluri și mătăsuri! Pe crengi de vis, doi umezi de muguri: ochii tăi Se deschideau în floare, când lampe din odăi Burau lumină scumpă la geamul de trăsură, Cu foarte mare frică te-am sărutat pe gură. Și te-am rugat cu ciudă, de mila mea plângând, Să uiți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
speriat - Imediat, dă-mi drumul că trebuie să ud degetul că nu iese altfel zise Miruna care arăta de parcă își pierduse toată îngâmfarea și în ochii căreia jucau acum lacrimi. Nicu lasă capul în jos și luă degetul în gură umezindu-l strânsă dinții pe deget și trăgând ușor scoasă inelul rămânând în final cu el în dinți. Îi dete drumul la mână privind-o cu scârbă. - Să nu-mi mai ieși în cale! Nu voi uita niciodată ce-ai făcut
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
aveam doi ani. Of... Leana, Dumnezeu nu s-a gândit la mine că o să fiu urgisit de mic. Am rămas în grija lui neica Mitru, să-i fie țărâna ușoară, că mâine îi e ziua. A simțit cum i se umezesc genele. Bietul tata Nicolae se prăpădise la Mărășești, iar eu nu mai aveam părinți cărora să le zic mamă și tată; dar tu nu știi, nenorocito, cum mi-am trăit anii copilăriei, nici n-ai încerecat vreodată să afli. - De ce
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Obrazu-mi este rece și uscat Și demult nemângâiat; Doar o lacrimă mai rece Sufletul vrea să-mi înnece. Scurgându-se pe-al meu obraz- Se plânge de-al meu necaz; Obrazul meu l-a umezit Drum spre suflet și-a croit! In zadar eu mă abțin- Că lacrimile tot mai vin. Dorul greu încă m-apasă Și tristețea nu mă lasă. După tine plâng iubire! Și atunci când nu-s cu tine- Doar tristețe am în
DOAR O LACRIMĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364028_a_365357]
-
iubire. Atâta alb mângâietor de catifea, atâta puritate de crin, atâta frăgezime de floare, atâta gingășie de flutur și suavitatea pânzei de păianjen, atâta căldură de pâine coaptă! Toate, reverberând din irizația versurilor, îmi răscolesc amintirile din copilărie și îmi umezesc ochii. Ochi care au (re)văzut și (re)simțit (o)dată aceste pasteluri. Doamna Maricica Stroia, autoarea versurilor de borangic, se dovedește un autentic talent poetic, ce reușește să transmită atâtea emoții cu versuri simple, clare, de cristal, în care
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn să tac./ Amețitoare apă, ce limpede te clatini!/ Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri/ La ceas oprit de lege și de datini.[ ... ] Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit, / Știam ca va muri și c-o s-o doară. / Mi se părea că retrăiesc un mit / Cu fata prefăcută - n căprioară. De sus, lumina palidă, lunară, / Cernea pe blana-i caldă flori calde de cireș. / Vai cum doream
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
vieții și dragostei eterne. Ești fiică, soră și mamă devotată, În umbra vremii ce peste tine cerne. Un trandafir, ca semn de prețuire, Și-alăturea o lacrimă din ochii mei. O lacrimă de dor, de pace și iubire, Să-ți umezești sărutul pentru pruncii tăi. Mă plec în fața ta, făptură minunată, Simbol al vieții și dragostei eterne. Ești fiică, soră și mamă devotată, În umbra vremii ce peste tine cerne. cerne. Ești tu... Te știu din gânduri, Din vise, Din doruri
E ZIUA TA, FEMEIE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363538_a_364867]
-
lei", huhuiește. Își aduse imediat aminte cum bunică-sa i-a spus când a fost la țară, în copilărie, precum că atunci când cucuveaua cântă în noapte, anunță moartea cuiva. Se cutremură și își simți cum tălpile încep să i se umezească și să-i devină reci. - Doamne, Dumnezeule, doar nu o fi murit tatăl lui Radu, nu putu ea să nu se ducă cu gândul la această posibilitate, făcând legătura cu zicala țărănească auzită de la bunică și huhuitul bufniței de pe casa
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
poteci vii ce străjuiesc tot cerul nopții zi de zi... și când ne îmbrățișăm iubito se ridică în stoluri emoțiile ce izvorăsc din ale noastre fierbinți inimi... apoi revin în chip de bucurii vii sub perdele de rouă, ce ne umezesc și sufletele... și pașii... și ochii... sub trăirea lor se nasc ... Citește mai mult Lacrimile iubiriipoezie [] Poezia de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-10-19 | |Lacrimile iubiriiSpiralate șoapte,sunt ale inimiicuvinte nestemate...se încălzesctoate adunate...sub aripile iubirii noastreîntre heruvimi,rămân
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]