2,033 matches
-
să lupți. Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare bruscă avaria își țesea pânza. Bucăți, bucăți din interior se prăbușeau în interior. Era o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tu care ești ca pisica care-și îngroapă murdăria. Să nu te bagi. Ieșea din camera Carminei, în hol se împiedica de covor, tușea, ei, lasă, că am să te văd eu la vară cum ai să vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
norme, legi, acte, monede. Înainte de examen Carmina își vizită sora, așa, dintr-o credință apărută peste noapte, fără nici un suport logic, că-i va purta noroc. O găsi schimbată, deformată de sarcină, pistruii roșiatici i se lățiseră pe fața plină, umflată. Vorbiră puțin, comunicări dispersate, fără nici o legătură una cu alta, după scotociri febrile prin memorie, se temeau să nu survină tăcerea, tăcerea ce s-ar mări între ele, distanțându-le și mai mult. Vorbiră pe băncuța de sub vișin, fructele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puerile și ea nu trebuia să recurgă la ele. Se întoarse din drum și plecă la Elena. Fusese o decizie spontană, nu se mai gândise de multă vreme la Elena. Ajunsă la ea acasă, îi privi pistruii lățiți pe fața umflată, străină. Părul roșcat îl avea strâns în coamă. Mesteca cu o lingură mare de lemn în ceaunul unde fierbea magiunul. După câte spunea, Ștefan era plecat la serviciu iar soacra sa în hală după pește. Burta mare, țuguiată îi împungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
La început nu veni nimeni să-i deschidă. Era tocmai pe punctul de a porni către trepte când auzi papucii profesorului târâți către intrare. Îi deschise chiar el, o invită înăuntru, la lumina becului din hol văzu că avea pleoapele umflate, probabil că îl trezise din somn. Era liniște în sufragerie. Draperiile grele, plușate, înăbușeau lumina săracă a serii. Alexe aprinse veioza de pe birou și atunci Carmina observă chiar deasupra brațului canapelei o tapiserie cu măști, o achiziție nouă. Îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dumnezeu, mare e Dumnezeu, dacă o vrea Dumnezeu, accepta cu ochii închiși ideea divinității, pentru că flerul îi spusese că celelalte idei sunt mult mai greu de înțeles, așadar nu-i sunt la îndemână, pe urmă începu să-și arate picioarele umflate, cu circulația ștrangulată, cu locuri vineții, fierbinți, unde sângele părea gata să străpungă peretele sărăcit ca să țâșnească afară, să poată goni în voie. Sidonia a presupus că era ulcer varicos și câteva minute s-au consultat asupra diverselor modalități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
coopereze cu ea, dar, nu, aluneca, era prea departe și prea puțin dornic să scurteze traseul, să afle ce se petrece sub fruntea albă, înaltă a Carminei. Pe taburetul de lângă sobă, afișând un zâmbet obosit, uitată, mama își masa genunchiul umflat și se strâmba uneori atunci când descoperea punctul dureros ce dispărea imediat sub celule, se ascundea printre cartilagii, în dosul rotulei, fugind din calea degetelor care palpau, ca să apară într-un alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și o s-o țină ca meditatoare cu toată scumpetea ei. Bună dimineața, domnișoară, salută Angelescu aplecat peste pervaz. Tocmai aeriseau biroul. El se gătise de plecare pe teren, ce strică o vorbă bună, acolo, femeii, își zise. Avea Angelescu pleoapele umflate de guturai și astăzi mai mult ca oricând îi înjura în gând pe ceilalți ocupanți ai biroului... Ce să facă el cu soarele care se arăta afară? Fierbințeală îi trebuia lui? Boscorodea: toți au condiție fizică și numai eu plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apel, ucis de el însuși, fără posibilitatea de a se reabilita, indiferent cât de scump și cu câte fapte mărețe ar fi contrabalansat păcatele vremurilor. Era atâta liniște în jur și ea era așa de obosită, îi erau pleoapele grele, umflate ca de boală, auzea cum Nina întoarce încetișor paginile, o făcea mecanic poate nici nu privea picturile, poate nici nu respira, măsura doar sec timpul și paginile erau ca nisipul ce trece prin strâmtoarea clepsidrei, îl privi pe Alexe, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
goală, dar eu personal am speranța că n-o să ne ducem degeaba. Filmul este făcut de un regizor care merită toată atenția. Aș fi bucuros dacă ai accepta invitația. Impulsul de moment o îndemnă să refuze, pleoapele îi erau grele, umflate ca de plâns, o furnica somnul, putea să pretexteze o migrenă, o stare febrilă, ceva, indiferent ce, numai să nu se ducă. Afară era întuneric și îi era atât de incomod să se îmbrace. Alo, insistă el, m-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uite, și îmi arată o bășică pe mâna ei pufoasă, de la țigară, gândesc; râd, îi arăt eu mâna, mă doare pe dinăuntru, dar nu se vede nimic, îmi vine în cap imaginea lui când îmi arată brațul cu o vânătaie umflată, nu-mi vine a crede, spunea și Mihai, dar ți-ai fi închipuit, Pinochio?! Ploua afară alburiu și eu tot în alb m-am îmbrăcat, merg spre piață cu taxiul să mă întâlnesc cu tatăl meu, vesel, jovial și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
prost și nici nu are încă banii, te împrumut eu, lasă... Baby? îmi dai tu dacă-mi găsesc ceva? îți dau. Pinochio și Prințesa Miau-Miau au umblat după garsoniere toată ziua, dar n-au găsit nimic, Prințesa Miau are picioarele umflate și negre, ce bine că te-ai întors, Toni, nici nu apuc să intru pe ușa de la aeroport, ei doi mă sună, ne vedem în 20 de minute, zic, Tina, sora mea, nu mai pot să stau, mă văd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
primăvara! Nopțile vegherii s-au dus împreună cu zilele Babei. Pe umedul pământ se întind cărări uscate de vântul primăverii care adie printre crengile cochete ale copacilor. Puțina zăpadă care a rămas se ascunde în râpi adânci. Se mai zăresc pâraie umflate. Câmpul verde este presărat cu flori. O rază-ncălzitoare împresoară un fluture ce se pierde-n văzduh. Soarele dulce al primăverii îmi încălzește sufletul uimit. Bine-ai venit, primăvară! Clasa a II-a A venit primăvara Suflă un vânt cald. Ceața
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fi văzuți din nou pe străzi, arătau de parcă ar fi dansat fără Întrerupere cine știe câte zile, așa ca În filmul Și caii se Împușcă, nu-i așa? Se târau de ici-colo și nu se Îndemnau la vorbă. Aveau ochii roșii și umflați ca niște ouă de Paști Împistrite, puse În cuiburi de lavandă. O frumusețe! Seara, când se lua curentul, și se lua În fiecare seară, ochii le străluceau În Întuneric precum mira televizoarelor color, vândute pe liste de așteptare, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
al cărei păr alb-castaniu aranjat într-o coafură înfoiată, fâșăia frecându-se de bluza mare, foșnitoare, care, la rândul ei, scânteia atingându-se de fusta sa ecosez. Avea niște ochi cenușii ca stronțiul, care mocneau în sinea lor în spatele pleoapelor umflate. Făcea aerul să pară nociv, ușor radioactiv. Aproape că te așteptai să-ți pocnească urechile. Cât a terminat ea de mestecat biscuiții, eu mi-am ferit privirea. Nu mă puteam hotărî să încep discuția asta și ea părea aproape la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
curând adunate și puse cap la cap, ale vieții mele se desfăcură, se frânseră și se prăbușiră sub greutatea mea. — De trei ani mă trezesc cu mintea goală? — Nu, nu. Doctorița Randle se aplecă în față, așezându-și antebrațele groase, umflate, pe genunchii mari, ecosez. — Starea prin care treci... ei bine, mă tem că e destul de neobișnuită. Când am ieșit din dormitor, m-am trezit pe-un palier mic. Am văzut încă o ușă, dar era încuiată, așa că am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să aparțină unei clădiri vechi, Hotelului Willows, conform hărții mele, dar nu era așa. Părăsisem drumul ori prea devreme, ori prea târziu; asta era intrarea într-un parc, nu într-o parcare. Dincolo de stâlpii porții totul era furios: un râu umflat, gigantic, deformat și nebunesc, maluri surpate și ape ieșite din matcă într-o rostogolire lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prea pronunțate, mușchii mici, dar solizi încordându-se pe sub pielea albă-albă, mișcându-i pulpele, brațele, răsucindu-i mijlocul, boxerii mari întinzându-se pe rotunjimea șoldurilor și-n jos, între coapsele ei, elasticul din talie strângându-i stomacul, și sub partea umflată, goală, a boxerilor cu nasturi - da, m-am uitat, repede, vinovat, o dată, de două ori - materialul întinzându-se într-un V bombat și dispărând între picioare. M-am întors cu spatele, încercând să-mi domolesc zvâcnetele grele din piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o parte în cealaltă, imită mișcările unei cârme cu cealaltă mână. Ai priceput? — Priceput. Cheia e în contact. Mă sărută în grabă și dispăru și dispăru. Am urcat scările cât de repede am putut, simțind durerea împungându-mă în genunchiul umflat. Am găsit cheia, am răsucit-o. Orpheus hurui. Am împins maneta, de încercare, și din corpul navei a ieșit o pară de fum negru. Nava porni înainte și eu am cârmit-o spre butoiul ce gonea pe apă. Fidorous apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era un sat cu multé iarbé și cu copaci, și mulți pionieri din satele din apropiere și chiar și din orașe se adunau sé-și petreacé vară acolo, În mijlocul naturii, si sé respire aer curat. CÎnd apérea autobuzul galben, mic și umflat că un balon pe care s-a așezat cineva - dar nu s-a așezat sus, ci s-a așezat dintr-o parte, dintr-amîndoué pérțile, și numai deasupra era umflat, céci jos erau rotile -, Șasa se bulucea la ușé sé prindé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
O zi Însorité că cele care vor urma. Florile galbene și portocalii ajungeau pîné deasupra tatélui ei, ca niște baloane, și ea le ferea cu minuta. Era amiazé și Șasa se Întorcea de la școalé adus de autobuzul cel galben și umflat. Își préji singur patru oué, pe care le mîncé cu ceai și cu pîine cu unt. Trebuia sé-și facé lecțiile și sé dea de mîncare la scroafé din céldarea de lîngé ușé. Își scoase jachetă și Îmbrécé un pulover peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și Șasa strigé și el: Ură! Ură! Dar el știa cé pionierii mai mari aruncé cioburile cu balonul. Iau nu știu cum balonul și-l Îmbracé că pe o ménușé și pun ciobul În vîrf, si balonul nu trebuie sé fie tare umflat, și-l apasé-néuntru, și-l prind cu mîna, pe urmé, cînd vor ei, Îi dau drumul și ciobul zboaré că din praștie, si se aud baloanele cum pocnesc. Dar pentru asta el trebuie sé mai creascé. Oricum, se géseau pietricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se spargé baloanele fetei lui Vera Ivanovna, dar totuși se mai puteau gési, numai sé nu vadé Nadejda Petrovna. Mergeam Înainte În pilcuri glorioase. Ținîndu-ne de mînuțé, În rînd, cîte doi. Baloanele foiau deasupra noastré, era un cer colorat și umflat. Un cer glorios. Un cer al Învingétorilor. 11 Desené un om cu mușchi pe burté, așa cum vézuse În cartea de stiinte ale naturii și-l bégé În bancé. Îl arété lui Bohanțov. Ce tare seaméné, parcé-i viu, dar nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Țin un ciorchine, cu mîinile amîndouă. Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia zîmbesc, să nu se vadă caninul ieșit din rînd, cu tot părul în ochi, ca o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sandalele-papuc, făcute de tante Liselle "la comandă", la București, s-au pătat. Năbucul s-a îngălbenit; praful de cretă cu care am încercat să acopăr petele le-a stricat și mai rău. Hoinăreala nu-mi mai plăcea. Rămîneam în spatele perdelei umflate ca o pînză de yolă așteptînd Buick-ul unchiului Iordan, să mă scoată odată din văgăună. Lacul tulbure, străbătut de curenți reci nu mă îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele se voala din senin și o ploaie nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]