868 matches
-
Mai degrabă decât obișnuita atitudine critică, o adevărată inteligență socială ne poate permite să percepem această sălbăticie ca expresie a unei imaginații creatoare la lucru. Și anume, luarea în considerare a sensibilului, a facultății tactile, a rolului mirosurilor și al umorilor în arhitectura societală. Aceasta este ceea ce definește, după istoricii artei (H. Wölfflin), stilul baroc: hapticul. Adică această capacitate a "tactilului" (haptos) ca element de bază al conexiunii globale. Nu este aceasta un alt mod de a exprima simbolicul: uniune a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
legați de ceilalți, de natura înconjurătoare, avem încredere în ceilalți membri ai tribului și în natura din care facem parte. Succesul tehnicilor New Age, ca și sensibilitatea ecologică, reîntoarcerea la primitiv și la nativ, fără a uita celebrarea sângelui, a umorilor și a părului, toate acestea evidențiază perfect pluralismul cosmic al deontologiei postmoderne. Dimensiunea ei hermeneutică, de asemenea: toate reușitele, toate lucrurile, oricât de anodine ar fi ele, au un sens, imanent, bineînțeles. Suntem departe de cogito-ul modern. Și de subiectul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un linearism cauzal, al Istoriei, al politicului, al contractului social rațional, pune accentul pe sincronicitate: triumful acestor lucruri foarte vechi, rădăcini ale umanului care ies la suprafață în clipurile video, în cutare campanie publicitară, în cutare "hit al verii", în umorile teatrale ale coregrafului Jan Fabre, în provocările lui Eminem sau ale lui Marilyn Manson, fără a uita pelerinajul Sfântului-Jacques-de-Compostelle sau pe acela de la Chartres. Să completeze lectorul singur, pentru uzul personal, o astfel de listă. Nu sunt evenimente istorice, banalizate
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mai degrabă deveniri destinale, care în irupția lor sudează tribul, conferă sentimentul de apartenență, fac legătură plecând de la împărtășirea emoțiilor colective. Reluând o expresie a lui Durkheim, am amintit importanța "riturilor piaculare"77. Aceste plânsete de bucurie, de durere, aceste umori care în timpul celebrărilor comune sudau membrii triburilor primi-tive. Ceva de acest gen se întâmplă în prezent, când prin intermediul unei emisiuni de tele-realitate, al jocurilor de roluri pe Internet, al unei parade techno, al unei defilări gay pride, al unui campionat
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de roluri pe Internet, al unei parade techno, al unei defilări gay pride, al unui campionat mondial de fotbal sau al unui turneu de tenis, fără a uita cutare confruntare intelectuală, cutare scandal mediatic supradimensionat, se pun în scenă plânsete, umori care au o funcție agregativă. Comuniuni postmoderne care își găsesc rațiunea de a fi în rădăcinile arhaice ale instinctelor gregare celor mai primitive. Aceasta este forța "deontologiei": să trăiești în prezent moduri de a fi cum nu se poate mai
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și un scop îndepărtate. Acesta a fost cazul moralității moderne. Dar acest normativism se uzează destul de repede. Și, prin urmare, revin în prim-planul scenei sociale aceste fundamente arhaice care fac toată substanța unui corp social înrădăcinat, sensibil, făcut din umori, pasiuni și emoții împărtășite. Este ceea ce Joseph de Maistre numea "forța invizibilă a experienței". Formulă fericită ce arată pe deplin că această experiență colectivă (cultură, uzuri și cutume, viață cotidiană) este cea care asigură coeziunea și soliditatea unui ansamblu social
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
intensitate, cu autenticitate, fără raportare la un scop îndepărtat, la o societate perfectă de realizat. A se ajusta la ceilalți, de bine, de rău, într-un loc anume. Și asta plecând de la punerea în comun a emoțiilor, a pasiunilor, a umorilor, a instinctelor caracteristice umanei naturi. A da sens la ceea ce nu are sens (finalitate). Iată deci, într-adevăr, ceea ce este în joc, ca o constantă antropologică, în această metaforă a Bisericii invizibile. Iată, de asemenea, ceea ce ne permite să explicăm
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
celuloză). Din combinațiile sale, glucoza rezultă prin hidroliză cu acizi sau pe cale enzimatică. În sânge, concentrația ei fiziologică variază între 0,8 1,2 g%. În cazuri patologice, ea apare în urină (diabet). În cantități mici se află în toate umorile și țesuturile animale. În soluție, glucoza prezintă fenomenul de mutarotație. Este optic activă și are o rotație specifică de (*) = + 52,50. D (+) Manoza este epimeră cu glucoza. Nu se găsește liberă în natură, dar sunt răspândite poliglucidele numite manani. S-
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
diglucidică. Unitățile diglucidice se unesc prin legături 1,4 * glicozidice formând lanțuri lungi macromoleculare care se leagă electrovalent de proteine specifice. Exemple de mucopoliglucide acide: acidul hialuronic, condroitina și acizii condroitinsulfurici, heparina etc. 2.7.2.1. Acidul hialuronic-descoperit în umoarea sticloasă a ochiului (hyalos = sticlă), este răspândit în învelișul celular, în substanțele extracelulare din țesutul conjuctiv, în lichidul sinovial. Datorită structurii sale macromoleculare, acidul hialuronic acționează ca un ciment intracelular, împiedicând pătrunderea substanțelor toxice în organism și totodată, prin starea
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Hippocrate din Cos (460-370 î.Hr.), cel mai vestit medic al Greciei Antice, este legat de Jurământul lui Hippocrate, un adevărat cod moral al profesiei medicale și de conceptul hipocratic despre boală. După Hippocrate, boala este rezultatul dezechilibrului dintre cele patru umori: sânge, flegmă, bilă galbenă și bilă neagră. Cu cât vârsta este mai tânără, cantitatea de fluide a organismului este mai mare și boala este mai intensă. Pe măsură ce înaintează în vârstă, corpul se usucă, procesul de fermentație al sângelui este încheiat
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
ajuta dezvoltarea normală, de la perioada copilăriei la cea adultă. Avicenna (sec XI) a emis teoria transmiterii bolilor prin germeni răspândiți de la un organism la altul, imunitatea câștigată fiind specifică pentru o anumită plantă sau animal, pentru un anumit organ sau umoare. Teoria lui Avicena a fost dezvoltată 500 de ani mai târziu de Girolamo Fracastoro în cartea „Despre molime” (1546). Ideea specificității imunologice (imunitatea dezvoltată față de un anumit microb) a fost afirmată prima dată de către Hieronymus Mercurialis, în secolul al XVI
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
IgA și IgG. Primii dispar IgA după 3-12 luni, apoi IgM, în timp ce IgG persistă toată viața. Evidențierea toxoplasmei în formele multiviscerale grave la imunodeprimați sau în toxoplasmoza congenitală se poate face prin tehnici moleculare (PCR) din LCR, sânge, lichid amniotic, umoare apoasă, inoculare la șoarece sau prin tehnici de colorare (Giemsa, HE, IFD) pe fragmente bioptice sau lichide biologice. Diagnosticul diferențial al toxoplasmozei dobândite se face cu primoinfecția cu CMV, MNI, HIV, sifilis, tuberculoză, limfom, sarcoidoză, etc. În toxoplasmoza congenitală, diagnosticul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
situate „între reportaj, confesiune și ficțiune”. Criticul pledează, în general, pentru revizuirea imaginii asupra literaturii din Bucovina, ce trebuie despovărată de culpabilizare, și face pași importanți spre cunoașterea integrală a acesteia, optând pentru un demers „fără pledoarii artificiale și fără umori”. În Poezia postmodernă (2002) se oprește la unele dintre cele mai noi manifestări ale poeziei românești. După ce încearcă o definiție a conceptului de postmodernism în „fragilitatea” lui pe teren românesc, dată de oscilațiile, ezitările și rezervele care s-au manifestat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
posibil datorită stimulării sintezei și eliberării de insulină și creșterii depozitelor de glicogen din ficat. Efectele hipoglicemiante s-au observat pentru apele din stațiunile Bodoc, Borsec, Broșteni, Lipova, Malnaș, Poiana Negri (5). Apele alcaline influențează echilibrul acido-bazic în sensul alcalinizării umorilor, crescând rezerva alcalină. Prin urmare utilizarea lor este cu atât mai benefică la diabetici cu cât la aceștia există riscul de acidoză, iar apele alcaline reușesc să tamponeze o parte din valențele acide rezultate din metabolismul modificat al acestor bolnavi
Tratat de diabet Paulescu by Lavinia Şoavă, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92212_a_92707]
-
acționa cu totul liber, fiind vorba de felul în care-și descoperă judecățile urmărind o ordine metodică, de a conduce cu spiritul liber și cu noblețea sufletului, așa cum i-a spus Elisabethei și chiar de a conduce și acționa asupra umorilor, înclinațiilor și pasiunilor sale” pentru a gusta cât mai multă dulceață în această viață”.) Diferendul asupra naturii și poziției subiectului duce în mod fundamental la problema judecății. Descartes are o concepție etică asupra judecații pe care o aplică la problema
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ai antichității, Hipocrate (400 î.e.n.) și Galenus (150 e.n.). Aceștia, în concordanță cu filosofia epocii care considera că întreaga natură este compusă din patru elemente fundamentale Ă aer, pământ, foc și apă Ă au afirmat că în corpul omenesc amestecul „umorilor” (hormones) ce reprezintă aceste elemente determină temperamentul. În funcție de dominanta uneia din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului endocrin al
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
epocii care considera că întreaga natură este compusă din patru elemente fundamentale Ă aer, pământ, foc și apă Ă au afirmat că în corpul omenesc amestecul „umorilor” (hormones) ce reprezintă aceste elemente determină temperamentul. În funcție de dominanta uneia din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului endocrin al însușirilor temperamentale, precum și a ideii (adoptată de filosofia modernă) că macrocosmosul se reflectă în
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
gîndirii, impostura demagogică, fatalitatea, viceversa, amorul fără glorie, angel radios, propensiunea belicoasă... lesne reversibilă (firește că în:) opusul ei. "Republicanii" de la Ploiești și de aiurea, "boborul", rromânii verzi, revoluția, reacțiunea, dar și Piața Independenții ca etern reper al schimbării de umoare, al concilierii contrariilor au devenit, vai, emblemele liber consimțite ale imaginii despre sine a românilor. Nu este acesta un (vechi) malentendu ? Actualitatea lui Caragiale este de căutat, sîntem convinși, în rezistența geniului său, de speță comică, la eroziunea de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
situațiile sociale. Încercarea de a explica personalitatea (sau caracterul) datează din Antichitate. Astfel, în viziunea medicului grec Hippocrate (sec. V î.Hr.), reluată de Galen, un medic grec din secolul II d.Hr., caracterul rezultă din predominanța uneia dintre cele patru umori fundamentale: sângele, bila galbenă, flegma (adică ceea ce curge din nas, numită și spută) și atrabila (sau bila neagră). Aceste patru umori determină caracterele sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic, fiind prezente în vocabular și sub forma expresiilor „a-și vărsa fierea
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
reluată de Galen, un medic grec din secolul II d.Hr., caracterul rezultă din predominanța uneia dintre cele patru umori fundamentale: sângele, bila galbenă, flegma (adică ceea ce curge din nas, numită și spută) și atrabila (sau bila neagră). Aceste patru umori determină caracterele sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic, fiind prezente în vocabular și sub forma expresiilor „a-și vărsa fierea de mânie”, „a-și face sânge rău” sau a avea un „caracter flegmatic”... Amabil, răutăcios, simpatic, rece, altruist, limitat, boem... Confruntați
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
muncă obositoare. E grea și mizerabilă munca efectuată de mama ca femeie de serviciu și spălătoreasă la spital. Pe atunci nu erau mașini de spălat. Fiecare articol destinat igienizării prin spălare era "pictat" și imprimat cu o varietate multiplă de umori care mai de care mai respingătoare și mai grețoase, încât ți se întorcea stomacul pe dos...! Dar mama rezista numai de dragul nostru cu un preț exorbitant și care-i va afecta sănătatea înainte de vreme. Frații mei dormeau cuminți, fiecare împachetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mărime naturală!... Mircea și Lică s-au apropiat de masă, m-au ridicat și m-au depus ușor-ușor pe dușumea. Mă durea glezna înfiorător; corpul îmi era învinețit de loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare de șoc. Umorile o luaseră pe arătură, iar acum eram căptușit în propriile mele reziduuri ale arderilor interne. Primarul s-a uitat la noi cu vădite sentimente de compătimire și luând toporișca l-a întrebat pe Mircea: A cui e obiectul ăsta? Al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-un viitor foarte apropiat, două, trei zile, poate ceva mai mult sau mai puțin. Era un cadavru (relativ viu), imobil. O fată tânără, cum sunt toate aceste "cazuri". Nici o speranță decât doar o revoluție metabolică, o restabilire a tuturor umorilor, o furtună. Dar acestea nu erau speranțe, ci iluzii, utopii. În astfel de situații (au fost relativ frecvente în experiența mea), aștepți, inoperant, cum așteaptă țăranii ploaia într-o secetă mare. A chemat familia pe un anumit preot. Am admis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ori a tuturor gândurilor pe care ni le-am notat, uneori zilnic, în pagini de jurnal ne poate ajuta să ajungem la acel adevăr. În scrisori, note de jurnal, discuții telefonice, e-mail-uri, acționăm, de cele mai multe ori, sub imperiul clipei, al umorii de moment. Acest comerț al publicării ultimei note dintr-un carnet, al celei mai banale însemnări de uz personal, folosirea, în văzul public, a scrisorilor ori a fragmentelor de corespondență scrisă ori electronică primite de-a lungul unor ani doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ciocu’ mic”? „Cu purul în două luntri, până la creșterea celei de a treia fese!”, nu este sloganul unui singur partid, ci condiția morală a clasei politice românești. Oricât de strâmb am sta (din motive de coloană vertebrală ori din cauza unor umori de necontrolat), dacă facem efortul de a cântări ușurel mai drept, putem observa că tot politicianul român joacă la două capete și trei fese. Dl Voiculescu a reușit doar performanța de a deveni cel mai antipatizat dintre ei. Este acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]