867 matches
-
de prodigioasă activitate de laborator, experimentele pe animale sau disecțiile de anatomopatologie pe cadavre oferindu-i informațiile pe care s-a bazat pentru scrierea impozantului Tratat de fiziologie medicală. Dar ce izbește la el este coabitarea unui spirit iscoditor cu umoarea unui credincios, căci a fi „medic creștin" reprezintă asocierea a două atribute fără înrîurire intimă: medicul nu se îmbucă cu creștinul. La Paulescu, sudarea e pînă într-atît de adîncă, încît doctorul se subordonează creștinului, chiar dacă psihologia sa de cercetător e
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
Caragiale. Și greu de zis cine, între el și înaintașul lui, are mai multă dreptate. Romanticul, pentru care rămân niște nenorociți, indiferent unde i-ar duce pronia, sau realistul, care-i vede norocoși? E, pesemne, la mijloc, o diferență de umoare. De slujnicari se tem și unul, și altul. Doar că primul ca un provincial călcat de hoți, celălalt ca un confrate care strigă șase.
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
de euforie așezată răzbătîndu-le mereu din gesturi. Parcă o mînă nevăzută le-a reglat spiritul pe lungimea constantă a undelor tonice, scutindu-i de riscul de a cădea în apatie. La acești dăruiți chiar și fluctuațiile extreme rămîn gradații ale umorii de bază, fără schimbări radicale ale tonului inițial. De aceea, depresiile sau fricile, chiar dacă apar, nu le amenință linia de plutire interioară. Alex Ștefănescu face parte din categoria fericită a naturilor înzestrate cu fibră entuziastă. Cu o constituție de pilastru
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
și-au citit unul altuia romanele, admirîndu-se și invidiindu-se în tăcere, dar dezvăluindu-și părerile sincere doar în fața hîrtiei. Ion Fercu a străbătut însemnările de jurnal în care fiecare vorbește despre celălalt, obținînd o instructivă punere în oglindă a umorilor pe care Lev Nicolaevici și Feodor Mihailovici le nutreau dintr-o mutuală și subînțeleasă competiție de breaslă. Contemplîndu-le răutățile și exagerările, îți dai seama că spiritul de concurență poate face ravagii și în cazul geniilor. Mai mult, compa-rîndu-le izbucnirile cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6116_a_7441]
-
a spune că într-un eveniment e atîta adevăr cîte tente emotive poți scoate din el, și că, în schimb, modul cel mai sigur de a mutila un episod este să-l înfățișezi dintr-o dată, neutru și sticlos, cu o umoare placidă de bufniță privind în gol. Nu mă îndoiesc că, judecate în miezul lor vital, amintirile lui Alexandru Niculescu trebuie să fi fost de o concretețe intensă și molipsitor de bogată. Specializat în lingvistica romanică și în studiul comparatist al
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
că nu riscă mare lucru. Oricâte insanități aș primi din partea unui autor român, nu-mi voi articula opinia critică decât în funcție de opera lui - și în urma lecturii ei. [subl. mea, Cronicar]." Va să zică Cernat și Iovănel „își articulează" opiniile altfel? Primul în funcție de umori, al doilea pe necitite? Sau viceversa? Citind-o pe Jeni Acterian OBSERVATORUL CULTURAL din 29 aprilie - 5 mai marchează împlinirea a 52 de ani de la moartea lui Jeni Acterian printr-un eseu al Mirelei Vișan despre Jurnalul unei ființe greu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6349_a_7674]
-
decât un comunicat de protest al echipei tehnice. „Prezentăm scuze cititorilor ziarului PRM „Tricolorul” pentru faptul că, de cîteva zile, nu mai apare pe Internet. Mai mult decît atît, dar pînă acum ziarul era postat selectiv și trunchiat, în funcție de niște umori personale. De vină este o persoană pe nume Alina Alupoaie, din Organizația de Tineret a PRM, care, prin niște manevre dubioase, a monopolizat această operațiune, vorbind în numele unei „echipe tehnice coordonate de către domnul viceprimar general al Capitalei, Victor Iovici” - nașul
Scandal în PRM: Corneliu Vadim Tudor dizolvă cu înjurături Organizaţia de Tineret () [Corola-journal/Journalistic/47349_a_48674]
-
înălța rațiunea la treapta unei facultăți diriguitoare prin care Elada a atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii, iar în lipsa miturilor elinii și-ar fi pierdut aerul care le însuflețea viziunea: zeii erau peste tot, în pereții
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
de a se rezuma la consistența laptelui și a mierii. Prieteniile de tinerețe se mai atenuează. (Devenind uneori adversități în toată regula.) Și totuși, nimeni, nici măcar causticul Alexandru Mușina, nu sare vreodată calul. Diferențele de opinie sunt exprimate citadin. Fără umori și fără șopârle. Presupusele erori de verdict ale criticii de ieri și de azi, sunt, și ele, înțelese ca atare. Nu li se caută explicații ascunse. Una peste alta, Portret de grup e o carte stenică. Cu întrebări neprotocolare și
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
piele și mediul în care a trăit nu s-a putut lega o afinitate. De aici tonul nostalgic după un trecut ce promitea mai mult, și tot de aici așteptarea unei surprize dinspre viitorul pe care îl speră. În genere, umoarea autorului e de calm recules ca după o cursă obositoare, doar pe alocuri timbrul căpătînd un ton sfîrșit, de lamentație la catafalc (catafalcul propriei ființe în declin). Singura dată cînd iese din tenta elegiacă e cînd își enumeră calitățile pe
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
întîlnesc în pipernicita de conștiință a omului, caz în care specia umană are un nobil rost metafizic: să fie releul care leagă macrocosmosul găurilor negre cu microcosmosul supracorzilor. Mihai Butnariu are limfa mansuetă a unui spirit tacticos, în a cărui umoare frămîntările unui ateu nu pot încăpea. Pe scurt, are o mină optimistă și relaxată, de om care a intuit. Sintaxa îi curge neted, fără pigment personal, dar e corectă și clară. Autorul e încredințat că schimbarea de paradigmă a omenirii
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
s-a stins, impulsul creator l-a părăsit, imaginația i-a sărăcit, simțurile îi sînt în colaps, surditatea cere proteză auditivă, vederea e pendinte de ochelari, elanul e la limita asteniei, timiditatea e la apogeu, stîngăciile sînt în floare, pentru ca umoarea introvertită, de ins fierbînd în drojdia propriilor stări, să-l rupă de lume. Într-un cuvînt, o victimă a uzurii somatice căreia nici un remediu nu-i mai poate fi de folos. Dar la o privire mai atentă constați altceva: că
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
actor britanic, a trăit o love affair alături de ea. Angajat pe post de al treilea asistent de regie, Colin Clark este un fel de Jack of All Trades, servindu-i în cele din urmă regizorului și ca un calmant pentru umorile celebrității americane în scurtul interval cât soțul en titre, dramaturgul Arthur Miller (Dougray Scott), s-a întors în America. Titlul filmului care reunește doi monștri sacri ai cinematografiei atât de diferiți constituie în sine o cheie a fabulei. Olivier detestă
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
arta. Toate aceste date exterioare reprezintă chenarul unei vieți care, pe dinlăuntru, s-a petrecut într-o uimitoare ebuliție sufletească, a cărei intensitate a fost sporită de vocația basarabenilor pentru tente patetice. Cine s-a născut în Basarabia are o umoare încinsă de sfîșiat de viu, un patos al suferinței care-i răzbate în gînduri și gesturi. La mijloc e o înclinație paroxistică cu rol de matrice stilistică, un cîmp afectiv care, indiferent de forma în care ajunge să se manifeste
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
de unde și ușurința cu care se pune pe sine în împrejurări pe care alții s-ar stînjeni să le pomenească chiar și în somn. În fine, autorul are sensibilitate ominoasă, care îi dă antene pentru adierile de duh, așa explicîndu-se umoarea de visător încredințat că nimeni nu poate fugi de destinul său. Spuneam că Igor Isac e un visător cu aparențe sceptice. Dar, spre deosebire de sceptic, care se frămîntă pînă la paroxism și face din voință virtutea cardinală, Igor Isac se lasă
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
filosofici, criticul nostru e un intelectual care are noțiunea lui Dumnezeu, dar nu și intuiția lui, asta însemnînd că nici o umbră de presimțire a divinului nu i-a încrețit vreodată fruntea. Cu alte cuvinte, din fibra lui Dan C. Mihăilescu umoarea religioasă a fost extirpată fără șanse de remediu în această viață și e de remarcat că lipsa aceasta autorul nu numai că și-o recunoaște, dar are tactul de a nu o preschimba într-o calitate a inteligenței arogante. Cu
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
Europarlamentarul PDL Cristian Preda a susținut, miercuri la RFI, că reprezentarea României la Consiliul European a generat un conflict care tinde să devină o ”confruntare de umori”. ”E ceva grav”, a spus democrat-liberalul, considerând că ideal ar fi să existe un compromis între președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta privind întrunirea din 28-29 iunie, de la Bruxelles, pentru ca regimul să nu se clatine prea tare. "Mie mi-
Cristian Preda, despre conflictul reprezentării la CE: E ceva grav () [Corola-journal/Journalistic/44089_a_45414]
-
să-l delege pe Victor Ponta și dacă un asemenea aranjament ar fi fost posibil, cred că toată lumea ar fi fost mulțumită. Numai că mă tem, conflictul a ieșit din formatul său instituțional și tinde să devină o confruntare de umori", a precizat Cristian Preda, în opinia căruia obținerea unui asemenea compromis este greu de atins. "Mi-e greu să cred (că mai poate fi obținut un compromis-n.r.), pentru că s-a ajuns la ceva foarte grav, la sesizarea privind
Cristian Preda, despre conflictul reprezentării la CE: E ceva grav () [Corola-journal/Journalistic/44089_a_45414]
-
Este, adică, Dicentul prin excelență. Istoria reală și cea imaginată sunt, pentru autor, pretexte la fel de bune de stârnit dezinvolte, neobosite, inepuizabile povești. Orice frântură de Adevăr, cât de cât verificabil, naște ficțiuni în lanț, cu imprevizibile modificări de ton, perspectivă, umoare, ritm, anvergură. Istoria cu majusculă e traversată sobru și în cunoștință de cauză, cu accent pe repere cronologice ori pe personalități, dar și cu chef ficționant (totul e interpretare și verbalizare - iată un adevăr extrem de generos exploatat în scenarii abile
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
nu te întrebi: de unde atunci voluptatea de a-și terfeli talentul publicînd o scorneală epică care, literar vorbind, e submediocră și, speculativ vorbind, e respingător de precară? Nu am decît un răspuns: dintr-un imbold de autoflagelare care ține de umoarea cîrcotașă a histrionilor cronici. La 38 de ani, Unamuno era un autor de caricaturi slabe. Rămîne însă îndoiala de la început: ce poate să mai însemne, la distanță de peste un secol, un autor care s-a coborît pînă la o astfel
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
convertească limbuția în grafomanie rafinată, scriind zilnic, potrivit îndemnului horațian nulla die sine linea, și oferind cititorului o cascadă de notițe în care cultura dobîndită în cei șapte ani de studiu în Germania trece în drojdia unei limbi mustuoase. Cu umoarea belicoasă a unui spirit care cîrtește mereu, Pandrea e un cenestopat de factură superioară, un apucat care știe să scoată din indignări țîșniri stilistice și din revolte expresii cu savoare. Înzestrarea lui te trimite cu gîndul la suprema nedreptate pe
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
emoții, nu de instituții. Ele sunt limbajul indecent al „privatului“ care a năpădit „publicul“. Acum nouăzeci și trei de ani, Marea Unire s-a făcut cu viziune, nu cu vanitate. Ea s-a înfăptuit cu strategii și instituții, nu cu umori, lașitate și gelozie personală. Învățătura lăsată de Ferdinand și Maria, de oamenii politici sau de românii care au murit cu sutele de mii în Primul Război Mondial este că instituția și valorile sunt singurele care contează, în gravele momente istorice
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
vocea, orizontul și timbrul. De pildă, în Trilogia cunoașterii, tema lui Blaga e cunoașterea, vocea îi vine din nervul prozodic, orizontul ține de viziunea proprie (cu distincția dintre „viața întru mister” și „viața în lumea concretă”), iar timbrul ține de umoarea lirică care îi impregnează cărțile. Sau, În declinul Occidentului, tema lui Spengler e mozaicul de culturi privite ca organisme însuflețite, un fel de monade fără putință de comunicare între ele, vocea îi vine din finețea ritmică a flerului limbii, orizontul
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
el, umăr lîngă umăr, cu o credință formidabilă, depășindu-și limite de orice fel, reglînd excese și topind dificultăți actorii Iulia Popescu (Karolina), Marius Cordoș ( Aproape soțul), Viorica Geantă-Chelbea (Mama) și Mihai Bica (Tatăl). Și portretele, și tablourile ies deopotrivă. Umorile și visceralitățile alternează cu o inocență paralizantă, cu o duioșie a suferinței pe care, în registre diferite, fiecare actor o poartă, o mărturisește, o duce ca pe o cruce. Toată povestea este plasată într-un spațiu în care iluzia de
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
au naturaliter imbolduri relativiste. Să recunoaștem, detaliul e uimitor, căci îți dai seama că nici măcar într-o temă de curată analiză lucidă, cum s-ar presupune că e problema adevărului, nici măcar aici argumentele nu pot scăpa de acea dîră de umoare irațională care impregnează altercațiile filosofice. Ce e adevărul și cum alegem să-l concepem nu prea depinde de raționamente și dovezi, ci de apetențe de ordin instinctual. E totuna cu a spune că sub luciul oricărei discuții speculative se ascunde
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]