1,003 matches
-
nu se dezechilibreze din nou. Apoi văzu minunăția! Un câmp de nuferi galbeni, înfloriți deasupra covorului plutitor al frunzelor cărnoase. Își întinse mâna într-o dorință impulsivă de a mângâia petalele celei mai apropiate flori. Un șarpe de apă se undui ca o umbră, aproape de vârful degetelor ei, făcând-o să scoată un țipăt scurt și să își ducă mâna la piept într-o încercare de a alunga sperietura. Florin se opri un moment din vâslit și îi culese fără efort
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
de pe net, “God and the devil” (“Bog i Szatan”, în original, era un cântec polonez), și mi s-a părut că acesta acoperă acordurile muzicii pe care evolua Virgil, suprapunându-se peste întinderea patinoarului. Apoi mi-am imaginat un șarpe unduindu-se pe gheață, cu o grație perfectă, aproape divină... Și atunci, într-o clipă fatidică, blestemată, am privit-o pe Alina, care se afla la doar câteva scaune de mine. Mi s-a părut atât de feminină, de atrăgătoare și
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
lumină Presară taine peste flori de mină Când aștri se înfig în trupul zării. Nu lasă-n miezul slovei amorțeala Năluci de fum să-i tulbure popasul În pagini albe, când își află masul Și-un crin de foc își unduie petala Peste păienjeniș de triste umbre S-alunge-mbrățișarea lor păgână. Colindă ca un lup flămând la stână Săgeata lunii-n gândurile sumbre Tăceri înmănuncheate în cuvinte Iubirii-i fac cărare-n lan de maci Din vis pribeag, un iscusit cârmaci, Logodnic
CÂND VERSUL CREŞTE-N INIMA-NSERĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361848_a_363177]
-
că soarele a dispărut din viața ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele. (Rabindranath Tagore) Intr-o altă dimineață devreme, din anul următor, am deschis fereastra să iau pulsul timpului și mai ales să ascult zgomotul valurilor. Vântul îmi unduia florile din grădinița mea minusculă din fața apartamentului, iar luna încă mai strălucea pe cer. Dinspre mare se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri. Era clar, în ziua aceea nu se putea ieși pe mare. Prin urmare, era o zi ratată
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
mistui ca rugul aprins, cu nesaț, Pe umărul Tău simt că trăiesc... Veșnic popas de odihnă. Clepsidră Sufletul meu curge-n clepsidra Iubirii de oameni și de Dumnezeu. În fiecare zi moare perpetuu Și din rănile aspre renaște mereu Se unduie tandru ca râul albastru, Topindu-se-n spume de pietre lovit, Dar albia naște izvoare și-n astru Ascunsă-i secunda de neclintit. Înainte e drumul și colo în zare, Se vede o mare de sfinți așteptând. Acolo e locul
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
Familie > ICOANĂ VIE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 985 din 11 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Icoană vie (Cristinei, de ziua ei) Pe chipul tău, icoană vie, Ochii sunt blânzi- Oglinzi pe ape line. Șuvițele de păr se unduiesc în vânt Ca aripioare fine de cicadă, Sprâncenele în arcul lor Sunt delicate curcubee. Senzuale și fragede buze- Cireșe coapte în livadă. Și-n gură, șiraguri de mărgăritare Sunt zâmbet către lume. Frumoasă ești! Și cei pe lângă care treci Întorc
ICOANĂ VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365998_a_367327]
-
zbenguia printre coroanele copacilor? Nu mi-am putut da seama. Când sunetul era gata să se stingă, am zărit, rezemată de trunchiul meu, o fecioară neasemuit de frumoasă. Era delicată copila, cu chip alb de marmură, cu părul de aur unduindu-i-se pe umeri, cu gene lungi și blonde, ce ascundeau doi ochi de culoarea toporașilor. Piciorul îi era mic și delicat, iar întreaga-i făptură emana căldură, iubire și un parfum discret. Pe umeri avea o mantie în culoarea
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze cenușii Peste liniștea pădurii, Iar perdeaua grea de ceață fumurie Învăluie crengile arămii, îmbrățișate a jale. Privesc prin geamul aburit Și încerc să deslușesc umbrele Care se unduiesc straniu în noapte. Nu-mi dau seama dacă sunt reale Sau halucinantul rod al imaginației mele febrile De după plecarea ta. Un sunet ascuțit Ca un țipăt din altă lume Îmi înfioară întreaga ființă. E doar o pasăre rătăcită în beznă
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
pofte sub bluze; Pârjolești de sub gene cu vii aștri de noapte, Și așterni peste răni vraja fructelor coapte. Fir de praf, pus sub talpa dorințelor tale, Mă visez, să-ți simt trupul cu aluri tropicale. Mă ucizi când mai treci, unduindu-te-n umblet, Însă vii și mă scoli, dintre morți, cu-al tău zâmbet. Inima, palmele, gura - ca niște cățele!- S-ar hrăni cu căldura-ți întinsă pe piele; Mă zbucium în patimi și-s nebun de iubire, Îmi aprinzi
CÂNTEC PENTRU DAMA DE PICĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365408_a_366737]
-
plângând ascult doar pașii mei curgând pe-alei de-un ruginiu prea blând doar așteptare... și printre stropi de vise alergând mi-ascult infernul spumegând un felinar șoptește vag, plăpând doar așteptare... prin frunze doar suspinele se vând și vântul unduie șuvitele de gând mă oglindesc în ploaie-adulmecând doar așteptare... grăbesc spre casă alungând idei născute rând pe rând și simt iar toamna aducând doar așteptare... (inspirată de tabloul lui Wlodzimierz Czurawski) Blue Mireille, 23.09.2013 Referință Bibliografică: Doar așteptare
DOAR AŞTEPTARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365086_a_366415]
-
auzea doar clipocitul ramelor ce tăia apa și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii nesfârșită de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la mică adâncime. Nici nu mă gândeam că această liniște tainică a mării este cea care va preceda furtuna. Peste ceva timp, luminile Mangaliei se zăreau ca niște licurici. Poate că eram la o milă de țărm. Se auzea
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
acesteia. E ușor să străbați pagină cu pagină din cartea Marianei Cristescu, chiar fără trei mere roșii într-o strachină de lut, chiar fără muzică baroc sau un dans spaniol întruchipând corrida într-o sublimă încordare a dansatoarei care-și unduiește mișcările după cele ale toreadorului și ale mulțimii exaltate care strigă necontenit: Ole! Spun asta pentru că, o dată intrat în spațiul de grație al lecturii, poți să-ți inventezi tu propriul decor, sau camera albă unde se mișcă precum pe un
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
autor Mihai Leonte Privesc la pâinea rumenită, Ca o coajă de portocală, Mi-e greu să rup o bucățică, Chiar dacă foamea mă răscoală. Învins totuși de imensa foame, Întind mâna să rup, îndrăznesc, Îmi vin în minte ale lanului coame, Unduind peste câmpul strămoșesc. Gura rupe cu dinții, hămesită, Macină, tocând ca o batoză, Bucata de pâine, de apărare lipsită, Cu o coajă neobișnuit de roză. Atunci îmi vine în minte, Cât de grei erau snopii cu spice, Și cum ne
BUCATA MEA DE PÂINE ( POEZIE TRADUSA IN LIMBA TURCA ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366348_a_367677]
-
din spectacol. Privesc acum o tânără care trece pe stradă: poartă o rochie violet mulată pe corp, fără mâneci, iar în picioare, sandale cu tocuri foarte înalte. Părul lung, blond, de culoare nisipului, este perfect întins, ajungând până aproape de centură, unduindu-se la fiecare pas. Dacă violetul îi pune în evidență carnația foarte albă a membrelor, parcă ferite de soare, mușchii picioarelor ies ușor în evidență. Am văzut-o venind, din față, iar acum o privesc îndepărtându-se. O frumusețe trecătoare
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
rostogolită... Pierdută în veșnicie. NOAPTE Noaptea cerne din văzduhuri, Praf de stele, stropi de vise... Luna își strecoară raza, Prin ferestrele deschise. Un felinar, la colț de stradă, Pâlpâie, îmbietor... Și în jurul lui roiește, Dansul efemerelor. Bolta-și oglindește chipul, Unduindu-se pe-un val... Plutind pe raza uni far, Un vas, se-ndreaptă către mal. Crinii își deschid petale, Cu parfum amețitor... Un greiere, în iarbă, cântă, Romanța-ndrăgostiților. Pe-aripi de boare se-ntâlnesc, Doruri, vise și dorinți... În
NATURĂ de ADA SEGAL în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365587_a_366916]
-
într-o seară, începu o furtună. Nu părea să fie ceva de temut, dar Eber umbla ca un bezmetic pe punte, cu mâinile în cap. Talestri se retrase devreme în camera ei și începu să împletească o pătură. Corabia se unduia tot mai puternic printre valuri, scârțâind din toate încheieturile. - Pirațiiii! se auzi vocea disperată a bătrânului negustor. Talestri sări ca arsă. Își luă sabia și ieși din cameră. În timp ce urca scările, îl văzu pe Eber coborând, dar nu reuși să
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
artei naționale, o colorează, îi suflă duh, o înviețuiesc, imprimându-i totodată, un specific etnic și altul spiritual. Să luăm, de pildă, sufletul oltenesc în arta populară. Veacurile l-au răsfrânt, lumină și vis, în scoarțe și chilimuri, i-au unduit neliniștile în doină, l-au izbucnit în vechea arhitectură, l-au înălțat pe la răspântii, în brațele de rugă ale troițelor. Pecețile lui în arta populară sunt: volbură și visătorie, năvală și alean, vigoare și tângă, freamăt și leneșe melancolie, îngândurare
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Tehnica zborului nu poate fi însușită doar în câteva lecții la simulator. Ca să devii un pilot adevărat ai nevoie de cer, de spațiu, de timp bun de zbor și de fereastra cerului larg deschisă. De măiestria unui șoim ce-și unduiește aripa în oceanul imens al înălțimilor. Iar dorința aceea, de dincolo de tine, te mistuie până la nimicirea temerilor ascunse în suflet și te ajută să reverși pe scara norilor alte și alte mișcări executate cu degetele prinse de manșă. Când dorința
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE- PARTEA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351916_a_353245]
-
iluzie sprințară mi-aprinde dorul de-o mioară o văd cum saltă ca morgana cuțitul răsucind în rana ce astăzi iar mi se deschide și o tratez cu sulfamide prin rogvaiv de curcubeie se-nalță fum de carne arsă și unduindu-se-o femeie îmi toarnă vin de tămâioasă și amețit de toate cele ce parcă tot se-ndepărtează mă prind în dansul lor de iele ținându-mă strâns de spetează privind ulcica plină-rasă mă trece un fior prin piele că
ILUZIE SPRINŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352008_a_353337]
-
fie dor de brațul meu pe care ieri ai adormit și-am stat o noapte de planton, să-ți fie somnul liniștit. să-ți fie dor de ochii mei, că tu fară niciun scrupul, ai înotat și te-ai scăldat, unduindu-ți, gingaș, trupul. să-ți fie dor că nu ți-am spus, gura - nemaigăsindu-și sațul, când te-am trezit cu un sărut, fiindcă-mi amorțise... brațul. Referință Bibliografică: să-ți fie dor... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂ-ŢI FIE DOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352030_a_353359]
-
fără glume, Eu ar trebui să fiu regina! Spuneți, ce-a fost mai întâi pe lume Filozofic, oul sau găina? Un hulub din gușă ugui: - Nu aș vrea deloc să vă-nspăimânt, Fără porumbelul păcii-ar fi Doar războaie-atroce pe pământ. Unduindu-și gingaș mândrul boi, Cântă lebăda: - Sunt grațioasă! Țipă-apoi păunul: - Dintre voi, Eu sunt evident cea mai frumoasă! Vede bufnița sosind pe drum Un soldat modest, un bețivan. - Cum consens nu vom avea nicicum, Să ne arbitreze-acest Ivan. Misiunea acceptá
REGINA PĂSĂRILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352297_a_353626]
-
Uneori mă culcam în iarba moale, rupeam un fir și-l prindeam între dinți privind cerul imens albastru uneori cu nori albi. Pentru câteva clipe închideam ochii și vocea ei caldă prindea conturul florii de mac și ce firav se unduia deasupra mea. Credeam că mi se va strivi de ochi și deschideam iar genele spre albastru imens. Întrebam cerul dacă nu cumva el are vocea verde și căldura roșie a florii ce urca și cobora ca un zmeu deasupra mea
POTECA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352482_a_353811]
-
că soarele a dispărut din viața ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele. (Rabindranath Tagore) Î ntr-o altă dimineață devreme, din anul următor, am deschis fereastra să iau pulsul timpului și mai ales să ascult zgomotul valurilor. Vântul îmi unduia florile din grădinița mea minusculă din fața apartamentului, iar luna încă mai strălucea pe cer. Dinspre mare se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri. Era clar, în ziua aceea nu se putea ieși pe mare. Prin urmare, era o zi ratată
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350476_a_351805]
-
primăvară de a strînge polenul din flori iar în căsuța lor, stupul, să-l prelucreze în miere. Un cărăbuș urca sprinten pe un fir de păpădie, iar o buburuză stătea tolănită la soare pe o frunză de lăptucă. Soarele se unduia pe bolta senină și-și trimitea pe pământ razele strălucitoare. Sub cireș ghemotoace de beteală aurie cu cioculețe micuțe și ochișorii ca două mărgele ciuguleau musculițe în glia înierbată alături de mama lor moțata cloșcă roșcată. Printre crăpăturile gardului se aude
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
pe țărm pustiu, ca spumă dantelata... Pe talpă unui val mă risipesc spre tine. Nisipul sărutat de marea zbuciumata Ti-asterne la picioare cărări fierbinți și fine. Eu sunt, pe creste sure, zefirul ce oftează... Lovindu-ma de piscuri, mă unduiesc spre tine. Se-aud departe-n zări, nori gri care nechează Și-n tropotul pădurii se nasc acorduri line. Eu sunt, în gândul tău, clipă neașteptată... Și din clepsidra vremii, tăcută, cad spre tine. Îți picur sărutări de jar, pe
EU SUNT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350623_a_351952]