604 matches
-
dezvoltarea parteneriatului turistic cu România" (2008). A elaborat mai multe itinerare excursioniste prin R. Moldova, Ucraina, printre care: "Chișinău - oraș european", "În căutarea orașelor antice" (Soroca-Cosăuți-Rudi-Drochia), "Donici - cuib de-nțelepciune", "În Bugeac la Căușeni" (pe urmele lui Alexei Mateevici), "Bugeac - unduiri de lanuri și popoare...", "Mănăstiri codrene - oază de spiritualitate în Moldova", " Pe urmele războaielor ruso-turcești", "Țipova - mistere și spiritualitate", iar impreună cu Vasile Grișco a fost elaborat itinerarul "Moldova de Sud - veacuri de glorie și eroism", ș.a. Ion Berghia (n.
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
Ați ascultat vreodată tăcerea ierbii? Însingurat în singurătatea ce mă înconjoară, am prins a asculta, sub răcoarea amurgului tomnatic, unduirea unei tăceri care-mi măcina, tainic, visele, îngenunchindu-le, o tăcere foșnindă a ierbii călcată în picioare de graba oamenilor amestecați în civilizație, prinși în angrenajul declarațiilor puerile... Tăcerea ierbii geme de durere..., tăcerea ierbii este bătătorită de bocancii țintuiți
Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
antologie de poeme din volumele lui Eugenio Montale, apărută în 1967, la Editura Tineretului (din București), în colecția „Cele mai frumoase poezii“, apoi una din poemele lui Umberto Saba, apărută în 1970. Criticul literar Ion Pop atrage atenția asupra unei „unduiri resurecțional-paradoxiste“ în creația lui Ilie Constantin, îndeosebi, în volumul apărut în anul 1971, "Coline cu demoni", unde «însăși imaginea „colinelor cu demoni“ asociază doi termeni în semnificativă opoziție: "Fiul amurgului sunt și mă bate / lungul vacarm de singurătate, / în care
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
de 107 ori în tricoul lui Manchester, marcând două goluri. Al doilea gol a fost marcat chiar în prima manșă a meciului fatidic împotriva Stelei Roșii la Belgrad. Pe când juca la United era cunoscut ca "Snakehips" („Șolduri de șarpe”) pentru unduirea sa tipică. La vârsta de 21 de ani și 3 luni, a fost cea mai tânără persoană care a decedat în urma dezastrului aerian. O clădire pentru studenți de la Universitatea din Salford a fost numită în onoarea sa; clădirea este un
Eddie Colman () [Corola-website/Science/310555_a_311884]
-
cromatică luminoasă, a evoluat treptat spre o sinteză a formelor, spre o pictură ce, în ultimă instanță, s-a aflat la granițele abstractului. Plăsmuirile sale plastice, de cele mai multe ori în tonuri reci, cu griuri rafinate, cu tușe fluente, având uneori unduirea unor laviuri extrem orientale, se înviorează când și când printr-o tușă de carmin ce vine a da pânzelor sale o vibrație și o prețiozitate aparte. Aparenta "răceală" a lucrărilor lui Dimitrie Sadoveanu este mai degrabă rezultatul demersului unui artist
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
Colegiul Tehnic Marcel Guguianu Zorleni" Te-ai străduit cu răbdarea celor chemați de a mai adaugă o piatră la marele edificiu al artei. Te-ai obișnuit cu putințe și neputințe și de multe ori cu împrejurări potrivnice. Vrăjit, când de unduirea caldă a marmorei, când de incandescenta sclipitoare a bronzului, ai răzbit învingând greutățile pe drumul alunecos și plin de capricii al artei. Cu sfântă dragoste și timiditate te-ai apropiat de sculptură - de această doamnă atât de mofturoasa - căreia te-
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
Conway Morris și lui Caron și au tras concluzia că multe din caracteristicile descoperite de ei nu ajută la clasificarea "Pikaiei" ca o cordată bazală. Când trăia, Pikaia era un animal comprimat, similar cu o frunză de salcie. Înota prin unduirea corpului, la fel ca un țipar. Spre deosebire de țipari, este probabil că "Pikaia gracilens" era un înotător încet. Avea o pereche de tentacule mari pe cap și o serie de prelungiri, care erau, probabil, branhii. În aceste însușiri, diferă de cefalocordatele
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
unui artist sau altul, poate fi ușor verificat în cadrul Simpozionului de la Bogați prin lucrarea lui Aurelian Bolea. Deși, în general, este un sculptor interesat mai degrabă de formele ponderale și de masele supuse forțelor gravitaționale, de construcția antropomorfă și de unduirile calde ale feminității, de data aceasta el s-a situat pe o poziție radical opusă. Gravitația a fost înlocuită cu sugestia plutirii, antropomorfismul cu austeritatea hieroglifei și regimul nocturn al sensibilității venusiene cu voluntarismul falic al unei aspirații solare. Și
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
în căutarea "nivelelor 'pulsatile', sub-ideologice, sub-ideatice și sub-formale ale poemului", autorul studiului scoate la iveală numeroase probe care argumentează în favoarea "preeminenței acvaticului asupra teluricului", chiar și în etapa de acumulări ale experienței poetice inițiale, prin punerea în lumină a motivului unduirii, ca modelator al materiei telurice, a ceea ce numește - de exemplu, în legătură cu Cântecele stepei din volumul Eternității de-o clipă (1917), "doctrina virilă încurajând feminismul elementelor" sau a numeroaselor metafore marine în chiar cuprinsul spațiului imaginar ocupat de elementaritatea terestră. Totodată
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
descriu, de aceea ochiul le urmărește cadența nesincopată, într-o alunecare care nu lasă urme. După cîteva pagini, ți-e greu să reproduci ce ai citit. E cazul paradoxal al unei eseistici impecabile care nu lasă godeu în mintea cititorului. Unduirea frazelor are drept efect o involuntară stare de amnezie, căci atenția îți scade din cauza eleganței monotone a vorbelor. O rotunjime ritmată al cărei efect stilistic se pierde prin disiparea sensului: aceeași semnificație împărțită în prea multe unități de expresie doctă
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
un elev prea conștiincios. În mod neașteptat, Învățăturile Zeldei nu fură irosite. Wakefield a făcut exercițiile În timpul următorului zbor și al celui de după el. Curînd, nu s-a mai simțit stînjenit: inspira și expira, Își mișca trupul În feluri discrete, unduiri imperceptibile și a Început să creadă În yoga lui zburătoare. Îi fu de folos, de mult folos. A devenit mai atent, mai grijuliu, mai reactiv față de lumea din jur, și asta nu numai cînd zbura. Îi era recunoscător Zeldei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
complet. Puteți să ziceți că sunt de modă veche, dar pentru mine nu există nimic mai excitant decât să mi se spună că sunt frumoasă și chiar să mă simt astfel frumoasă. Nu mă intersează mișcările iscusite cu limba sau unduirea șoldurilor. În cazul meu, cinci minute de complimente sunt mult mai eficace. După încă multe alte sărutări și gesturi de explorare, dacă vreți să le numim așa, a devenit evident că seara se orientase într-o direcție clară. Adam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dar în univers multe lucruri rămân misterioase și acesta e un adevăr al valorii lor inexplicabile. Mam oprit de multe ori pe câte o stâncă, privind în adâncurile apei, unde rădăcinile arborelui se zăresc desenând ramificații imperceptibile de lumină prin unduirile argintii ale valurilor, de parcă ar veni de dincolo de maluri infinite... într-o zi, uitându-mă după sirenele care apăreau și dispăreau ca nălucile prin argintiul transparent, mi-a alunecat ceasul de la mână în valuri, aproape fără să observ. L-am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fațadele palatelor, fără a mai crea impresia că mișcarea lor continuă În arhitectură, În ritmurile de ogive și coloane ale clădirilor și, cu atât mai puțin, În culorile lor pestrițe și strălucitoare. Jocul de reflexii dintre logiile etajelor superioare și unduirile elegante ale apei nu mai revărsa fanteziile verii, ci se transformase Într-un dialog straniu de opacități. Marea se retrăsese În sine, ducând În adâncuri imaginile sărbătorii de lumină, iar orașul se visa o insulă asediată de valuri, punându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu pământul. Se pot concentra În voie la precizia liniei, fiindcă acolo ochiul nu e ademenit de depărtări, de jocul dintre ape și ceruri, de culorile năucitoare ale palatelor. Aici există mai mult joc și fantezie. Acolo e mai multă unduire de linii. Colinele... Dar să știi că și pictorii din alte cetăți italiene sunt atrași de Veneția. Majoritatea simt nevoia să vină aici, să facă o baie de culoare... - Nu știam. - A trecut pe aici, acum aproape o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
volumul Desfrunzirea uitării în vântul auriu de septembrie (1979), ciclul Ave, iarba din Transilvania, alternează, aproape în fiecare culegere, cu priveliști europene, asiatice, africane etc. Unei emblematice „porți de pe Mara”, celebrată chiar în titlul unei culegeri din 1972, îi răspund unduiri egeene, turnuri din Nürnberg, coline din deșertul Gobi, munți din Sahara („cariatide într-un templu sur”), caravane a căror umbră „cu cerul curge-n muntele amar”, păduri de palmieri, zboruri de pescăruși. Așa cum o indică și titlurile unor volume - Ceramică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
vizual, panglici și lanțuri nichelate dau nota finală. Se oprește și schimbă câteva fraze cu alți trei africani care tăiau frunza la câini prin zonă. Aceștia din urmă îl sorb din priviri, plini de admirație. Din conversația lor, animată cu unduiri diverse de mâini și de șale, nu prind decât finalul, rostit cu un accent inconfundabil: Je veux chercher Moustapha. O canadiancă de origine rusă (o frumusețe excepțională, brunetă) din Toronto este aleasă Miss World 2005. Știrea este menționată spre finalul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
adaugă în paranteză Theodor Codreanu, cu referință la "român", desigur, nu la "rușine". În "sufletul rural-neolitic" al românului el nu găsește nimic bun: "Blândețe, toleranță, spirit receptiv, curaj, patriotism haida-de! Eu nu am văzut nicăieri așa ceva la "români". Spațiul mioritic, unduire și moarte, dimensiunea rrromânească a existenței? Acestea sunt formule ale sufletului românesc? Să fim serioși! Există probe foarte concludente care atestă că românul este intolerant, xenofob, violent-și-laș, retractil, agitat-și-abulic (termenii legați prin copulă formează o trăsătură unică). Astfel, fiecare din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la fel, chiar dacă n-are fustă, să poată proteja mai bine bucata de hîrtie. Se chinuia să înțeleagă scrisul, așa departe de ochi. Cînd intuia că profa urmează să se uite spre el, se concentra asupra foii din fața lui, îngroșînd unduirile literelor care i se păreau prea firave. Radu stătea în spatele lui. L-a atenționat cu un bobîrnac peste ureche pe Cornel, apoi i-a șoptit ceva ce Marcu n-a înțeles. Liniște acolo, s-a întors profa, cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
sus, vocile se revărsau suave și tot mai de departe pe dealuri și văi , lumina cea mare pălea, era liniște și bucurie și pace în aerul înmiresmat și rece dar nu-l găsisem. La o vreme, am simțit lângă mine unduirea acelei voci : Gata, spuse trist, ce e să se întâmple, se va întâmpla. Așa e dat să fie. Mult mai târziu, am aflat tot ce trebuia să știu. Copilul acela avea să sufere de moarte, ca nimeni să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
prin magie, la ceșcuțele cu cafea, a încă două cupe miniaturale, din cristal Fabergé, pline pe jumătate cu un lichid brun-rubiniu, uleios, de consistența și cromatica siropului de arțar învechit ori a chihlimbarului topit, de Baltica, o ambră savuroasă, cu unduiri șăgalnice, onirice, ușor hipnotice. Cu un miros puternic de alge, de migdale, de tutun, de fân, de fum, de livadă și de pădure. "Cu miros de pădure și de uitare", rememorează Avocatul un vers rătăcit și banal, pășunist, de-al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vrea un aperitiv, un pahar de spumos, sau o Coca-Cola - dar Antonio nu pierdu timp să le răspundă și intră În salon. Zeci de balonașe roșii pluteau - suspendate la câțiva metri deasupra pardoselii - sau săltau pe aceasta, Îndepărtându-se cu unduiri pline de grație. Cântecelul cu cădița se terminase, chiar dacă melodia chinuitoare continua să-i răsune În urechi. Corul infantil intona acum Perdono/ sì quel che é fatto é fatto io però ti chiedo/ scusa - dar copiii nu se vedeau. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
București, pe care însă, spre deosebire de ale lui, odată puse deoparte, nu le mai citea. Cu toate că erau adresate tuturor, cu introducerea epistolară „Dragii mei”, ea simțea - era convinsă - că, în realitate, îi erau adresate numai ei, asta reieșea, își spunea, din unduirile unor fraze sau propoziții, nu se poate altfel: „...sunt, în general, foarte singur; iar vremea e tristă”, ori „...mi-e dor și-acum de comuna voastră, de voi toți și de Lung. Ce mai face Lung?”, iar ultima cu încheierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
căci stăteam prins de privirea Anei fără ca ceilalți să-mi observe imobilitatea. Ana cea mică purta în jurul gâtului și peste umeri - se vede că așa era moda sau numai imaginația ei inventivă - o eșarfă albastră de voal ce încerca vagi unduiri în adierea firavă a vântului ce începuse din vest. Era o binefacere după o zi toridă, acum la două ceasuri înainte de miezul nopții. Și noaptea aceea se termină sus spre oiștea Carului Mare, în râsul întinerit al domnului Pavel, orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu vorba și cu mintea. Băieții, Însă, nu la șarpe de holbau; știau ei că pe Valea Puțului se afla un balaur față de care ăl de pe scenă părea o biată râmă. Lor li se opriseră noduri În gât la vederea unduirilor femeii. Când se Întorcea cu spatele, Își lipeau ochii de liniile curbate ale bucilor neacoperite pe deplin de țesătura cu sclipici. Când se Întorcea cu fața, pironeau cu privirea peticul de sub buric și dintre picioare, Încercând să-și Închipuie cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]