600 matches
-
catifelate seri Coboară lin pe fila de calendar de ieri. Pe prag de vremi pictate-n culori abia șoptite Îmbracă-n armonie momente inedite E-o stranie chemare de doruri prăfuite Rămase la răscrucea de vremuri, neclintite, Trăiri sublime-ascunse în unduiri șoptite. Printre miresme tari, păstrate în psaltire, Privesc spre-acel luceafăr plăsmuitor de vise Mă risipesc prin vremuri, nu chiar demult apuse, În pas cu nostalgia flancată de-amintire Când mă inundă-n liniști, ca taina din psaltire. ÎNTR-O CASĂ
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
dealuri semănate cu trofee Voioase cete de galinacee Și iau gustarea, nelipsită-i rața Cuminte îi desparte o alee Pe cei care au încheiat cu viața Pe toți îi prinde-n falduri fine ceața : Drept-credincioși și rătăciri atee Fânețe cu unduiri marine Mă cheamă insistent spre mai departe... Ca laitmotiv un timp uitat revine, Dar totul este altfel, mai aparte. Petale și arome de stamine Presate pentru semnele de carte. Referință Bibliografică: Semn de carte de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor
SEMN DE CARTE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341821_a_343150]
-
lună și o dâră de spumă rămânea în urmă ca o potecă, formând siajul[1]. Ștefan dorea să-și etaleze posibilitățile bărcii sale de a zbura cu mare viteză pe apă, profitând mai ales că era o mare liniștită cu unduiri ușoare, în care se reflectau stelele și razele lunii, iar din când în când câte un pescăruș trezit din somn, își lua zborul speriat de acest vultur al mărilor, apărut pe neașteptate să-i tulbure liniștea. Fetele erau temătoare, dar
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
peste câmpie, Castanii solemni, în depărtare, Își sting felinarele, Plouat și întunecat rămâne templul Castanilor din zare. Dar ploaia s-a oprit, Un vânt s-a pornit Ca din senin, Ștrengar i-a mângâiat femeii Din holda de maci, Dulcea unduire a coapselor de catifea, Stropite cu petale îndrăgostite,roșii de maci. Și vântul a dus parfumul de petale-ndrăgostite, Pe aripa lui, spre zări îndepărtate, nesfârșite... Trecea o femeie prin holda de maci Și ochii ei, albaștri ca azurul, Zăresc
TRECEA O FEMEIE PRIN LANUL DE MACI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342307_a_343636]
-
o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile sunt lungi cât cameră, crăpate în fel și chip, linii negre care ocolesc nodurile, țesând desene imaginare. Spre ele urca leneș fuioarele albastre de fum, în unduiri de șerpi transparenți. Mama se spală pe mâini, turnându-și apă dintr-o cană de tablă emailata, roșie că un măr, își dă jos basmaua lăsând să îi curgă liber părul ondulat, negru cu vite albe, se dă după ușa
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile sunt lungi cât cameră, crăpate în fel și chip, linii negre care ocolesc nodurile, țesând desene imaginare. Spre ele urca leneș fuioarele albastre de fum, în unduiri de șerpi transparenți.Mama se spală pe mâini, turnându-și apă dintr-o cană de tablă emailata, roșie că un măr, își dă jos basmaua lăsând să îi curgă liber părul ondulat, negru cu vite albe, se dă după ușa
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
o casă boierească, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o alta nouă. Scândurile sunt lungi cât camera, crăpate în fel și chip, linii negre care ocolesc nodurile, țesând desene imaginare. Spre ele urcă leneș fuioarele albastre de fum, în unduiri de șerpi transparenți. Mama se spală pe mâini, turnându-și apă dintr-o cană de tablă emailată, roșie ca un măr, își dă jos basmaua lăsând să îi curgă liber părul ondulat, negru cu vițe albe, se dă după ușa
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
o piatră - povară, / Trupul ne este o piatră - comoară. / Și povara din povara lumii / n-o deslușesc / și comoara din comoara lumii / n-o definesc. / Aruncată-n apa vieții, / când undele gândului cresc, / sunt cerc din cerc / crescut în marea unduire / și nu cunosc impulsul / dat pietrei aruncate. (A fi), apoi a propriei existențe: Dacă aș fi fost un arbore iubit și îngrijit... / Dacă aș fi fost un arbore despletindu-mi părul / în fiecare primăvară, / împodobindu-mă cu flori albe... / Dacă
VAVILA POPOVICI, “SCRISORI DE DEPARTE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343768_a_345097]
-
Publicat în: Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului EU AM LĂSAT LUMINA Eu am lăsat să curgă doar noaptea înspre noapte, Iar ziua am oprit-o în casa mea de trai, Lumini să se reverse în unduiri de șoapte Prin colțuri de odaie,trăirea mea de rai. Eu am lăsat lumina să curgă peste tot Să mă-mbăiez cu ea în noaptea care vine, Prin amintiri de seară și visele să pot Să le așez în rama
EU AM LĂSAT LUMINA... de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342779_a_344108]
-
curgă în șuvoi, În ceasuri lungi de toamne,de cețuri și ninsoare, Ca o sclipire-adâncă pătrunsă peste noi, În dimineți ce vin,în dimineți cu soare. Eu am lăsat să curgă doar noaptea înspre noapte, Lumina am oprit-o în unduiri de șoapte. EU AM LĂSAT LUMINA Eu am lăsat să curgă doar noaptea înspre noapte, Iar ziua am oprit-o în casa mea de trai, Lumini să se reverse în unduiri de șoapte Prin colțuri de odaie,trăirea mea de
EU AM LĂSAT LUMINA... de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342779_a_344108]
-
doar noaptea înspre noapte, Lumina am oprit-o în unduiri de șoapte. EU AM LĂSAT LUMINA Eu am lăsat să curgă doar noaptea înspre noapte, Iar ziua am oprit-o în casa mea de trai, Lumini să se reverse în unduiri de șoapte Prin colțuri de odaie,trăirea mea de rai. Eu am lăsat lumina să curgă peste tot Să mă-mbăiez cu ea în noaptea care vine, Prin amintiri de seară și visele să pot Să le așez în rama
EU AM LĂSAT LUMINA... de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342779_a_344108]
-
curgă în șuvoi, În ceasuri lungi de toamne,de cețuri și ninsoare, Ca o sclipire-adâncă pătrunsă peste noi, În dimineți ce vin,în dimineți cu soare. Eu am lăsat să curgă doar noaptea înspre noapte, Lumina am oprit-o în unduiri de șoapte. Referință Bibliografică: EU AM LĂSAT LUMINA... / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2222, Anul VII, 30 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florentin Dumitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
EU AM LĂSAT LUMINA... de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342779_a_344108]
-
pentru că toți se știau lefteri sau lefteriți. În sufletul fiecăruia se aprinsese vaga speranță că el va fi victima sirenei. Pleșcan, înviorat de fascinanta apariție, întinse și el mâinile când serafica sirenă se apropie de el cu pași senzuali, în unduiri de coapse, încercând s-o prindă. Dar, amăgitoarea sirenă se prelinse pe lângă el, fără să se lase atinsă de labele lui butucănoase. Printre sughițuri, Trache îi spuse colegului său de suferință: --Firfirache, pe tine te vrea. Fii atent, că acum
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RÂUL Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Suveica vremii ține-n ochiul magic urzeala-n care ni se mișcă visul. În curioase unduiri înaintează râul înspre mare, din inimă se naște scrisul. Deși nu vezi mișcările de valuri în adânc, le vezi conturul prins în malul stâng. Cuvintele plutesc pe apele zidirii, curg lin, surâzător, curat când sunt spalate-n apele iubirii. Nu
RÂUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342940_a_344269]
-
Acasa > Strofe > Atasament > PÂRÂU Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt doar un pârâu ce adună în el, statornicia și puterea muntelui, unduirea sălciilor și arome de floare și iarbă. Am memorat mângâieri de nisip și atingeri de piatră, adăugându-mă la final, undei care îți cuprinde glezna. Când mă presari din căușul palmelor pe trup sau mă sorbi, simt timpul prin care
PÂRÂU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342945_a_344274]
-
pe spatele ei, pe sâni sau pe fese. Doar zmucitura guvidului pe fundul mării mă scotea din visare. Eram emoționat, gândindu-mă la cum se va desfășura întâlnirea pe mare, când doar noi doi și pescărușii vom pluti legănați de unduirea molcomă a mării. Speram să se mențină vremea la fel de frumoasă, cu marea calmă și după ora zece, când aveam întâlnirea, că să avem o plimbare de neuitat, așa cum speram ca sentimentele noastre să alerge unele spre altele, precum pescărușul zboară
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > UNDUIRE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1313 din 05 august 2014 Toate Articolele Autorului Iarba gândului tău îmi adulmecă pasul, îmi răcorește talpa simțului și crește mereu sub ploaia dorinței ce ne oxigenează visarea. Îmi culc ideea de viață
UNDUIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343248_a_344577]
-
dorinței ce ne oxigenează visarea. Îmi culc ideea de viață în frăgezimea ei și-mi înverzești surâsul viitorului cu ghindele pădurii de gorun ce ai cultivat-o pentru noi. Sub scoarța lor ne ascundem și noi îmbrățișând statornicia. Referință Bibliografică: Unduire / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1313, Anul IV, 05 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UNDUIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343248_a_344577]
-
soarelui”, Plisetskaya a definit cu prisosință, în felul său, structura divină a spiritului omenesc. Mă gândesc, deseori, că această interpretă a patriei dostoievskiene a reușit să metamorfozeze plenar dansul clasic, imaginile picturale de o rarisimă frumusețe și sensibilitate născute din unduirea simetrică a propriului trup - veritabile poeme dramatice de un farmec deosebit - grăind de la sine. Prin influența „vocii” ei corporale cu ambitus generos, o zi obișnuită din viața oricărui Ivan Denisovici Șuhov sau a oricărei Liubov Andreevna Ranevskaia poate căpăta oricând
IA LIUBLIU MAIA! (Я ЛЮБЛЮ MAЙЯ) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344049_a_345378]
-
a dragostei ninsoare Veșnicia l-a-mbrăcat. Cluj Napoca, 10 octombrie 2015 Noapte de toamnă Se ascunde luna blândă printre ramuri Și mai singuratică decât altădată Stă să treacă-n grabă ale nopții valuri, De pe fața-i albă, de dor luminată. Și când unduirea crengilor aduce Un fior de toamnă printre frunze parcă Îți atinge tâmpla șoapta ei cea dulce Care îmbracă lumea în lumina-i sacră. Bate orologiul clipei noastre de mister. Tainic în surdină clopotul din aștrii Și prin noi iar stele
IUBIREA CA UN CANTEC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344129_a_345458]
-
din 18 mai 2011. MIRAJ LETAL În secolul al șaisprezecelea, departe, La minele de argint din Jachymov, Într-un depozit de steril, din crov, Pe timpul nopții, într-un chip aparte, Că din bătrâne, jilăvite boarțe, Sătenii-ntârziați, lucire mov, Cu unduiri verzui, fără istov, Văzură și fugiră că din Carte Preotul să slujească acol. Firește, Lucru curat nu e cu-acea grămadă: Un somn ciudat acolo te lovește... Pornitu-s-a-n Boemia o sfada: „De ce pământu-n noapte licărește? Dracul o fi? Sau a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/343211_a_344540]
-
sipet și ... Citește mai mult MIRAJ LETALÎn secolul al șaisprezecelea, departe,La minele de argint din Jachymov,Într-un depozit de steril, din crov,Pe timpul nopții, într-un chip aparte,Că din bătrâne, jilăvite boarțe,Sătenii-ntârziați, lucire mov,Cu unduiri verzui, fără istov,Văzură și fugiră că din CartePreotul să slujească acol. Firește,Lucru curat nu e cu-acea grămadă:Un somn ciudat acolo te lovește...Pornitu-s-a-n Boemia o sfada:„De ce pământu-n noapte licărește?Dracul o fi? Sau a comorii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/343211_a_344540]
-
2011 Toate Articolele Autorului MIRAJ LETAL În secolul al șaisprezecelea, departe, La minele de argint din Jachymov, Într-un depozit de steril, din crov, Pe timpul nopții, într-un chip aparte, Ca din bătrâne, jilăvite boarte, Sătenii-ntârziați, lucire mov, Cu unduiri verzui, fără istov, Văzură și fugiră ca din Carte Preotul să slujească acol. Firește, Lucru curat nu e cu-acea grămadă: Un somn ciudat acolo te lovește... Pornitu-s-a-n Boemia o sfadă: „De ce pământu-n noapte licărește? Dracul o fi? Sau a
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
lungă a durerii se va pierde în pustiul arid iar furtunile din noi se vor liniști aducându-ne seninul de cer cel mult așteptat. Când depărtările se vor disipa să-ți amintești că sunt aici, desprinsă din faldurile nopții prin unduirea înaltă a ierbii voi alerga să te-ntâlnesc la un capăt pierdut de lume îmbrățișați de lumină uniți pentru eternitate. Referință Bibliografică: Când depărtările / Antonella Mocanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1456, Anul IV, 26 decembrie 2014. Drepturi de
CÂND DEPĂRTĂRILE de ANTONELLA MOCANU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343220_a_344549]
-
generozitate, jertfă și dăruire de sine, pe altarul vieții, viitorul va deveni patria nemuritoare din sufletul nostru. Dorul sacru de-a ne naște din Lumină este dorința și ecoul etern căutat. Poetul plutește peste clipe cu aripi de vise dând unduire limpede trăirilor,aprinzând dorul din inimă pentru cei dragi,pentru gândurile din lumea cerească,pentru culorile din sufletul îngerilor. Gheorghe A. STROIA, visător,zboară peste zări, îndrăgostit de nori, să reducă povara din noi,temerile, să ne lumineze cărările spre
GHEORGHE STROIA METAMORFICE STĂRI -CUVINTE SUFLATE CU DRAGOSTE de IONEL MARIN în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343690_a_345019]