432 matches
-
ființă, poate două" - ce să însemne asta? ― Ar fi mai bine să te retragi, îi spuse el călugărului. Cu fața schimonosită de durere, dar și de ură, Aloim le aruncă o ultimă privire întunecată. ― O să vă las singuri. Știu că uneltiți împotriva mea, dar sunt convins că nu veți apuca să faceți nimic. Sunteți sortiți să vă distrugeți unii pe alții! Ah, numai dacă v-ați putea simți gândurile unul altuia, așa cum o fac eu! Am să-i spun și Abatelui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
obștea neguțitorilor de acolo încredințată și de isprăvnicia acelui ținut prin care îi învoesc și îi cer a de a fi volnici a deschide jăluitorii o salhana pe acea moșie a târgului spre nepăgubirea lor în speculație de vite ce uneltesc,cât și spre mai multă ieftinătate și îmbelșugare pentru norod ți s-au rugat ca să-s mijlocească unde se cuvine a li se da voie de a înființa acea salhana acum mai curând până a nu se trece vremea toamnei
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și înfrumuseța acel oraș”. În răspunsul din 28 aprilie 1850, Anastasie Panu amintește Ulița Mare cu dughenile aflate în proprietatea „unor oameni cu stare până la 2000 galbeni; cele mai multe dugheni sânt ale Dobreștilor, dintre care unul este prezidentul Eforiei și care uneltește intrigi și urzește asemenea petiții”, cărora li se alătură „trei văduve și doi neguțitori nevoieși”. Incendiul din 1844 nu ar fi atins decât un „colț” al târgului și „a incendiat mahalalele, ce s-au clădit la loc mai frumos încă
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
toată obștia neguțitorilor de acolo încredințată și de isprăvnicia acelui țânut prin care îi învoiesc și îi cer de a fi volnici a deschide jăluitorii o salhana pe acea moșie a târgului spre nepăgubirea lor, în speculație de vite ce uneltesc, cât și spre mai multă eftinătate și îmbelșugare pentru norod și s-au rugat ca să-s mijlocească unde să cuvine a li să da voie de a înființa acea salhana, acum mai curând până a nu să trece vremea toamnei
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
încredințată și de acea Isprăvnicie la 30 a trecutei luni iulie prin care îi învoiesc și îi cer de a fi volnici a deschide și jăluitorii o salhana pe acea moșie atât spre nepăgubire lor în speculația de vite ce uneltesc cât și spre mai multă ieftinătate și îmbelșugare pentru norod și au rugat ca să să mijlocească unde se cuvine a li se da voie de a înființa acea salhana acum mai curând până nu să trece vremea toamnei. Pentru care
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
lui. Și veți ști că Eu Domnul, Mi-am vărsat mînia peste voi." 23. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 24. "Fiul omului, spune Ierusalimului: "Ești o țară necurățită, și neudată de ploaie în ziua mîniei." 25. Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui, ca să înghită sufletele, ca un leu care răcnește și își sfîșie prada; pun mîna pe bogății și lucruri scumpe, și măresc numărul văduvelor în mijlocul lui. 26. Preoții lui calcă Legea Mea și Îmi pîngăresc lucrurile Mele sfinte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
psalme {EminescuOpVIII 141} Femei l-încunjur noaptea jucând, bătând din palme, Căci otrăvit e gîndu-i și inima[-i] otravă Și astfel Mihnea Sânger domnește în Suceavă. [SCENĂ] [ROMAN] Voi, ce ardeți toată viața în al patimelor rug, Ca să sfarăm nălucirea uneltesc un meșteșug. Nu-mi ard ca tine carnea pe-al patimelor rug Și uneltesc, s-o sfarăm, altfel de meșteșug. De cărnurile albe eu fălcile-ți dizbrac.... Și tu te miri, crăiasă, când tu zâmbești, că tac? Ce ești tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gîndu-i și inima[-i] otravă Și astfel Mihnea Sânger domnește în Suceavă. [SCENĂ] [ROMAN] Voi, ce ardeți toată viața în al patimelor rug, Ca să sfarăm nălucirea uneltesc un meșteșug. Nu-mi ard ca tine carnea pe-al patimelor rug Și uneltesc, s-o sfarăm, altfel de meșteșug. De cărnurile albe eu fălcile-ți dizbrac.... Și tu te miri, crăiasă, când tu zâmbești, că tac? Ce ești tu pentru mine - idol frumos de tot, Dar idolului mândru cu mintea ochii-i scot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
au stat când el cu nevastă-sa, când soră-mea Stanca. Vezi, sfinția ta, mă simt vinovat că mi-am dat copilul, domnița mea cea mult învățată, ca zălog pentru pacea cu Bălenii. Și când fata i-a prins că uneltesc, n-au mai lăsat-o să iasă din casă. S-a stins ca o lumânare. Brâncoveanu a prins toate firele. Pe Hristea Scordocul, fiul lui Stroc grecul din Drăgești, l-am închis la Tismana acu’ mai bine de trei luni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chemi la noi și pe marele spătar Mihai ca să rămână rudele între ele. Rămași doar cei trei - vodă, Mavrocordat și Ștefan - domnul a întrebat: — Cum de am fost chemat aci tocmai când boala m-a țintuit la pat? Cine a uneltit împotriva mea? — Măria ta, să stăm strâmb și să judecăm drept. Când s-a făcut planul venirii măriei tale la Edirne erai sănătos. De uneltit, eh, greu de spus, azi cine nu uneltește este suspect. Înseamnă că are gânduri ascunse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de am fost chemat aci tocmai când boala m-a țintuit la pat? Cine a uneltit împotriva mea? — Măria ta, să stăm strâmb și să judecăm drept. Când s-a făcut planul venirii măriei tale la Edirne erai sănătos. De uneltit, eh, greu de spus, azi cine nu uneltește este suspect. Înseamnă că are gânduri ascunse... Vorbeau grecește, șoptit. — Am dori să știm că avem aci prieten aproape de marele vizir și de padișah... Mă gândeam la înălțimea ta... — Sunt presat din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
m-a țintuit la pat? Cine a uneltit împotriva mea? — Măria ta, să stăm strâmb și să judecăm drept. Când s-a făcut planul venirii măriei tale la Edirne erai sănătos. De uneltit, eh, greu de spus, azi cine nu uneltește este suspect. Înseamnă că are gânduri ascunse... Vorbeau grecește, șoptit. — Am dori să știm că avem aci prieten aproape de marele vizir și de padișah... Mă gândeam la înălțimea ta... — Sunt presat din toate părțile. Pe aci bat multe vânturi, dinspre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Scarlat al nostru, dar vorbele măriei tale, spuse din suflet, au mult adevăr în ele. — Așa este. Ruda de sânge a înălțimii voastre, beizadeaua Ilieș, bărbatul Stancăi, a îndurerat-o, neputându-și stăvili patima beției, iar Duca Vodă al Moldovei... — Uneltește fără rușine împotriva celui ce i-a dăruit o soție ca răposata... — Maria, Dumnezeu s-o ierte. Mavrocordat zâmbea, cu toată tristețea pe care o resimțea când vorbea despre Scarlat, zâmbea căci nu putea să se țină; îi răsăreau în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al Moldovei. Dacă îmi scapă, să-mi faci semn într-un fel. — Da, măria ta. Așa este. Și eu m-am gândit atunci că pe cumnatul nostru l-a trimis tatăl său, exaporitul, ca să ne dea de înțeles cine a uneltit împotriva măriei tale. Iertare, măria ta, mi-aș pune și eu un caftan mai bogat, și tânărul se retrase. În caleașca deschisă, zâmbind artificial, cei doi, Constantin Brâncoveanu și Mihai Cantacuzino, afișau un calm de suprafață, sub care tumultul gândurilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mărăcini ca cele de le văzuși la Sinai”. Pe nas, oltenește, începuse atunci să îngâne o melodie aidoma celor din cântările muntelui pe care nepotul nu le auzise niciodată. Să fie doar vina lui neica Dinu, marele stolnic, că au uneltit pe la vizir să-l scoată pe Brâncoveanu din scaun, de l-au făcut pe padișah să-l cheme la Odrii sau și el, Mihai, poartă vină? Întrebare de pomană, știa exact care este partea lui și tot atât de bine știa că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
supărat pe sfinția ta și că ți-ar fi cerut să-ți dai demisia. Așa este. — De ce? Ce ți-a spus, care este motivul acestei supărări? — Motivul? Vezi aici este întrebarea. Vodă știe că l-am trădat și că am uneltit împotriva lui, știe că Toma Cantacuzino, marele spătar, s-a dat cu oștirea de partea rușilor și a atacat Brăila în înțelegere cu domniile voastre și cu binecuvântarea mea, dar nu de asta mi-a cerut să-mi dau demisia. Cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unchii... Și ei? Primul lucru pe care-l făcuse venind pe tron a fost repunerea lor în drepturile de moștenitori ai doamnei Ilinca. Putea să uite de testament și să considere că averea este a domniei... Iar ei întotdeauna au uneltit, au trădat, când la nemți, când la ruși, când la turci. Acum lucrătura lor este de a pune plecarea lui Toma la ruși pe seama mea, așa spune Greceanu și are dreptate: asta face naș Dinu și neica Mihai, l-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie ușor măriei tale? N-am avut tată, cuvioase, și l-am iubit din toată inima mea, ca și cum mi-ar fi fost tată, și i-am lăudat înțelepciunea și învățătura înaltă... — Și l-ai iertat, de fiecare dată de câte ori a uneltit împotriva măriei tale, întorcând și celălalt obraz. Uitaseși, măria ta, că prin asta, așa cum spune Evanghelia, ai pus cărbuni aprinși pe capul lui. — Dar i-am iubit, părinte Gherasime, i-am iubit, ca domn niciodată nu i-am pedepsit după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suferindă în urma vedeniei avute, adevărul pe care cronicarul cu sfială îl spune: „Și a fost Ștefan Vodă un domn ginecolatru”. Așa este, s-a lăsat stăpânit de ambiția nevestei sale și de cea a tatălui său, marele stolnic, și a uneltit să ajungă domn. Apoi a întors pe dos toate tainițele Brâncovenilor ca să găsească dovezile să-l trimită la moarte pe Io Constantin Voievod. Dacă nu era doamna Păuna să-l îmboldească mereu, poate că nu ar fi fost atât de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cursuri de perfecționare. În timp ce privește chipul celui din fața lui, ochii locotenentului major nici măcar nu clipesc atunci când rostește aceste cuvinte. "Mda, cursuri de perfecționare, râde amuzat în sinea lui. La Lubianka,167 cu profesori excelenți. Nici o milă pentru sionistul ăla care uneltea împotriva marii U.R.S.S." Domnule locotenent major, eu am depus un jurământ către Țară și Rege și numai lor le sunt dator să fiu loial. Ceea ce îmi cereți este peste putința mea de acceptare. Nu voi semna niciodată așa ceva Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cînd trebuia să se împlinească făgăduința, pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut și s-a înmulțit în Egipt, 18. pînă cînd s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoștea pe Iosif. 19. Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, și a chinuit pe părinții noștri, pînă acolo ca să-și lepede pruncii, ca să nu trăiască. 20. Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ducă în cetățuie. 11. În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, și i-a zis: "Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma." 12. La ziuă, Iudeii au uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mînca, nici nu vor bea, pînă nu vor omorî pe Pavel. 13. Cei ce făcuseră legămîntul acesta, erau mai mulți de patruzeci. 14. Ei s-au dus la preoții cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
obicei. Își legă de mână capătul căpăstrului, de teamă ca nu cumva din neatenție sau într-una din multele dăți când se împiedica, încăpățânatul animal s-o rupă la fugă pierzându-se în noapte, și i se părea că totul uneltea împotrivă-i, pentru a nu-l lăsa să înainteze pe cât de repede și-ar fi dorit. Temperatura începu să scadă. Începu să bată vântul din nord, ca aproape în fiecare noapte, la început în rafale, mai apoi susținut, ca nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în minte să-l distrugă pe Martin Probst, antreprenorul a cărui companie construise Gateway Arch (simbolul arhitectonic al orașului asemănător cu St. Louis) și colecționar de reviste „National Geographic“. Căci mai totul e „americănesc“ în Al 27-lea oraș. Și uneltește în acest sens, manipulându-i fiica și, în final, ucigându-i soția. Iar dramele personale sunt proiectate pe un decor al orașului hăituit de conspirații și interese financiare și slăbit de conflicte interetnice absurde. O critică și o cronică socială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
a cincea a cutremurătorului serviciu de spionaj maghiar și al și mai spăimosului Mossad, totul garnisit, dintr-o umbră și mai și, de CIA: superdușmanii plăpândei noastre democrații și, mai ales și înainte de toate, ai unității statale împotriva căreia mult unelteam noi pe la café-barul acela cu scrumiere inscripționate vestic, în vreme ce degustam vodcă și sorbeam tutun. Încă o dată, și tot cu mâna pe inimă, recunosc acum, după atâția ani de la destabilizatoarea Proclamație, că versul cu podul, din cunoscuta poemă eminesciană, a fost
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]