338 matches
-
când se simte mai rău nu-i stă nimeni în preajmă, că Sophie acum a plecat cu Margot într-o vizită, că Maria trăncăne cu vizitiul la bucătărie, că soldatul trimis de amicul lui, colonelul Ioaniu, tocmai a ieșit cu unguroaica în Cișmigiu. Că sora a plecat s asculte slujba de seară. Singur, în casa totdeauna plină de lume, în care, de când el se simțea tot mai rău, nu se mai încuia niciodată ușa de la intrare, pentru că, în fiecare clipă, era
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
melancolie, deodată am văzut spectacolul eroic de mai înainte descompus în scene cotidiene, unul scobindu se în nas, câțiva jucând barbut, altul ușurându-se aproape la vedere, un grup aruncând vorbe deșucheate generoaselor noastre doamne, altul tratând cu niște servitoare unguroaice... în continuare, bine cunoscuta năuceală de când compar spectacolul vieții și imaginea ei ideală. Dar propria mea cenzură, introdusă odată cu cea a ministrului de Interne, din prima zi a stării de asediu, a funcționat prompt : nu-mi era permis să văd
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dumitale? Ea cum reacționează? — Mă gîndesc la strămoșii mei pe linie maternă. S-ar putea spune că au reapărut În cartea mea. Niște persoane mi-au spus: „Există un autentic umor evreiesc În paginile dumneavoastră“ sau: „Soția mea este evreică unguroaică, i-a plăcut nespus de mult cartea dumneavoastră, a regăsit constantele atît de deosebite ale umorului evreiesc“, vé-khoulé... Te exprimi acum În ebraică? Am putea intitula astfel un studiu asupra dumitale: „De la erotismul belgian la umorul evreiesc“. Din strada Binefacerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aproape grăbit, ca și când ar fi vrut să se răzbune pentru timpul pierdut. Totuși, într-o cămăruță deosebită a inimii, păstra dragostea Martei, întreagă, curată, ferind-o cu îngrijire de orice atingere, mulcomindu-i mustrările cu făgăduinți solemne de viitor. Ochii țărăncuței unguroaice însă pătrundeau tocmai în cămăruța cea ascunsă, fără ca el să se poată împotrivi, simțindu-se iarăși timid și zăpăcit, întîia oară în război. Când își dădu seama de aceasta, se înfurie și se hotărî să nu se mai uite la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tutuia parcă n-ar mai fi vorbit de un secol și ar ține să-și verse acuma tot sufletul. Apostol Bologa primi bucuros invitația la masă; era obosit de drum și nesomn, și-apoi acasă, obsedat de privirile stranii ale unguroaicei, mâncase ca și cu gura altuia. Avu numai o clipă de ezitare, gîndindu-se cî va trebui să povestească și lui Klapka aceleași lucruri pe care le-a povestit de atâtea ori până astăzi. Presimțirea i se împlini întocmai. Mai bine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fapt precis. Ceva ce nu pricep în logodna aceasta sunt motivele care te-au îndemnat să-ți legi viitorul cu o fetiță, nostimă, negreșit, dar necivilizată... În sfârșit, un om ca tine ce poate găsi într-o țărăncuță, și încă unguroaică? Uite, asta nu pricep, dragul meu! ― Sufletul e același la țărancă și la contesă, răspunse Bologa cu mai multă însuflețire. Cel puțin în privința cuprinsului... Numai forma a schimbat-o civilizația. Și ești sigur că schimbarea s-a făcut întru fericirea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
verde la trup, o adevărată sistemă de ibovnice în toată țara, mai ales în cetățile de margine. Năvăleau polacii dinspre nord? Logofătul se retrăgea la Bârlad, la una Safta. Pârjoleau tătarii dinspre răsărit? Moșul țuști! drept în Ciceu la o unguroaică. Da’ unde n-avea! La Hotin, la Hârlău, la Orbie, la Chilia, la Baie, la Lipnic, la Soci, la Teleajăn, la Racova, la Războieni, la Focșani, la Suceava, la Vaslui, la Bălgrad, la Brașov, la Țețina, la Liov, în Pocuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de perete a școlii primare, ce vremuri! V.P.: Urmând firul biografiei dumneavoastră, aflăm că ați fost niște ani redactor la Informația Harghitei. Ce amintiri aveți din acea perioadă? Ce fel de articole scriați, publicați? Ați învățat maghiara, ați avut iubite unguroaice? Pentru răspunsul dat cititorilor acestui interviu, eu vă zic: köszönöm szépen! (mulțumesc foarte mult!). C.C.: Așa e, am făcut și puțină ziaristică, de prin 1968, demonul scrisului își scosese ghearele la Târgu-Mureș, unde am fost, câțiva ani, tânăr dascăl universitar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
tot duce?" i-am întrebat pe ceilalți. Unul din ei mi-a răspuns. într-o altă odăiță era nevastă-sa. De-acolo adusese tot ceea ce pusese pe masă. "Și de ce nu vine și ea încoace?!" am spus eu nedumerit. "E unguroaică, mi s-a răspuns, și nu vrea ca ea să audă tot ce discutăm noi!", " Dar știe ce se discută?" Bineînțeles că știe, adică bănuiește." "Și trăiește mai departe cu Codrin?" "Trăiește, e însărcinată, or să aibă și un copil
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș; cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că umblă după muieri și se tânguia tuturora de necredința lui Todere - și alții mulți mai mărunți și mai neînsemnați slujbași. Toți trăiau într-o liniște și o înțelegere desăvârșită,în casele curate, împrejmuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și garduri de lemn neîngrijite și arbori care se aplecau peste trotuarele pietruite acolo unde locuiau sărăcimea și țiganii, poate, în apropierea câtorva fabrici. Și-au spus banalități, Andrei Vlădescu nu era atent decât la vocea ei moale, accentul de unguroaică ce-și găsea cu greutate vorbele. Au ajuns lângă o clădire mare și urâtă, ca o cutie de chibrituri, cu ferestre mici și fără balcoane. Mai încolo se profilau în tulburarea nopții coșurile unei fabrici. „E târziu, nu te pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aroma frunzelor de nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine, ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și scumpă, atât de nesofisticată. Ai noroc! N-am de gând să vorbesc despre ea cu tine. — Dacă asta vrei, foarte bine. Sper doar să nu știe că umbli creanga pe străzi, îmbrăcat ca un fel de Ioana d’Arc unguroaică. Cercelul ăla! Arată de-a dreptul maghiar. — Dacă dorești un costum ca acesta, n-ai decât să-ți cumperi, spuse Ignatius. Dă-mi pace. — Știu că așa ceva nu poate fi cumpărat oriunde. Și totuși ar face să se cutremure pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Hai, lasă astea și vino-năuntru, regină a țiganilor. Pe când înaintau pe alee, Ignatius comentă: — Clădirea aceasta este respingător de flamboaiantă. Privi becurile colorate pastel, ascunse în spatele palmierilor din lungul pereților. Cine este responsabil de toate aceste monstruozități? — Eu, bineînțeles, unguroaico. Clădirea îmi aparține mie. — Ar fi trebuit să-mi închipui. Pot să te întreb de unde-ți vin banii cu care-ți satisfaci asemenea capricii decadente? — De la scumpa mea familie, din mijlocul holdelor de grâu. Dorian suspină. Îmi trimit câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tine și se poartă și mai rău. Când sunt bine dispuse, sunt niște fete destul de amuzante, dar au avut nu de mult neplăceri cu poliția și acum se răzbună pe toată lumea. — Trebuie scoase imediat din mișcare. — Voi face cum dorești, unguroaico, suspină Dorian. Personal îmi e puțin milă de fetele astea. Locuiau mai înainte în California, unde au dus-o grozav. A urmat apoi un incident provocat de faptul că au atacat un culturist pe Muscle Beach. S-au întrecut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
schimb de informații privind genealogia familiei noastre. Din partea mamei e mai greu de urmărit; totuși ajung la un ofițer polonez care în secolul al XVIII-lea conducea un batalion sau o companie maghiară ca mercenar. Prin căsătoria acestuia cu o unguroaică s-a născut familia Katczovsky (numele de naștere a bunicii mele din Ungaria). Bunicul meu de origine austriacă a fost profesor de limbă și literatura germană pe nume Jeremia Engel a cărui proveniență pare a fi pe undeva prin Cehia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de 2.212 Înregistrate și 1.670 clandestine. Din evidențele statistice ale vremii, În anul 1927 România avea 12.431 dame de consumație: 9.610 românce, 8 italience, 17 franțuzoaice, 18 grecoaice, 61 de rusoaice, 25 de turcoaice, 1.404 unguroaice, 170 de poloneze, 171 de cehoaice și 947 de alte naționalități. În Iași, În anul 1902 erau Înregistrate 198 de prostituate, dintre care născute În Iași - 82, din târgușoare și sate - 35, alte orașe din țară - 59, din străinătate (majoritatea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
CARTEA ÎNTÂITC "CARTEA ÎNTÂI" 1952tc "1952" „E important să vorbești încet în orice împrejurare. Doar limba celor civilizați poate fi vorbită, deci nu și germana.“ Jurnalul Annei Frank 17 noiembrie 1942 1tc "1" N umele doctorului era Gabor. Ca surorile unguroaice cu bijuteriile și soții ăia mulți, i-am spus soției mele. Zsa Zsa, Eva și... mereu o uit pe a treia. Încercam să iau totul ca pe o glumă. Încercam să fiu un tip de gașcă. Nu ajungi nicăieri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ca de femeie, se propti viguros în grumazul murgului ce cabra, oprit brusc. Lică nu înțelesese apostrofa. Limbile străine îl uimeau si îi erau nesuferite. Nici n-avea cum să le înțeleagă, deoarece se învățau în cărți tot nesuferite. De la unguroaicele, nemțoaicele cu care uneori avusese legături, nu deprinsese nimic; mai lesne prindeau ele vorbe de la dânsul. Ca limbi străine, Lică știa numai câteva cuvinte țigănești, pe care le spunea femeilor, dar care pe buzele lui subțiri și flecare își pierdeau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nu ne Încurcăm, doamnă, nu ne Încurcăm, că, eu, să știți, că, Înainte de a veni acum, aici, la dumneavoastră, m-am dus și m-am sfătuit cu multe alte mame, care au copii la dumneavoastră, și cu românce și cu unguroaice, și, toate, absolut toate, mi-au spus: du-te, dragă, la Iuli, că ea este printre cele mai bune educatoare din municipiu, e femeie cu suflet mare, și cu foarte multă Înțelegere, și, chiar dacă are prea mulți copii, totuși, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de metri înălțime", "e altceva", spun eu, se uită la mine și nu înțeleg, dar pentru ei totul este "wonderful". Par oamenii cei mai fericiți din lume. Duminica trecută am fost "transferată" unei prietene din comunitatea românească din Sydney, o unguroaică din Budapesta, aici granițele sunt destul de permeabile, cu obligația să mă ducă la Palm Beach. Una din cele mai îndepărtate plaje ale Sydney-ului de pe coasta de est. Ea nu vorbește o boabă românește, eu nu vorbesc o boabă ungurește. Amândouă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ci timpul. Cei care muncesc nu mai au timp pentru ei. Te rog să te simți bine. Poți să-mi ceri orice îți trece prin cap, sunt... "à votre disposition". Am început să chiuim de fericire, ca la comandă. O unguroaică să vorbească franțuzește? A fost o zi magnifică. Am sporovăit toată ziua, am făcut politică, am început să-i spun cum trăim în România, Kati mi-a povestit cum o ajută pe mama ei de la Budapesta. Situație destul de similară cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu distincție și eleganță, deși avea un accent bizar, a cărui proveniență Vladimir nu știa de unde să o ia: nu e scandinavă, măcar că e blondă! Dar nu poate fi nici venețiancă, nici poloncă ori cehoaică! Mai știi? O fi ceva unguroaică sau de o altă extracție dintre minoritățile naționale ale Europei! Îl străfulgeră, astfel, o tendința de explicație ad-hoc. Doamnă, am treburi pentru câteva zile în Capitală. Mă gândesc că n-o să vă incomodeze șederea mea în hotelul dumneavoastră sau manierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne din naștere. Privește blonda: pe umărul drept, îngerul i-a desenat o frunză de pătrunjel. Suedeza nu este epilată, flocii sunt precum grâul copt într-o dimineață cu rouă. Unguroaica are curul ca pâinea rumenă, îți vine să muști din obrajii lui Dumnezeu, dar nu știi câtă blasfemie încape într-o foame de viață. Vezi ce crac are negresa? Parcă-i o iapă pur sânge ruptă din hamul Carului Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a trebuit să spună aproape de-a dreptul ce vrea. Dar nu și adevărul. A repetat povestea olandeză: sînt jurnalist, fac un interviu despre... și tot așa, pînă a ajuns la un da nu prea hotărît, dar promițător. Mai bine unguroaica ar fi zis nu. S-au văzut peste două săptămîni la Sopot. Marika era o femeie Încă frumoasă, puțin cam plină, cochetă, mare fumătoare, a aprins țigară după țigară. Și așa În barul În care intraseră era mult fum. Marika
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]