305 matches
-
sens, Desmond Morris specifică intenționalitatea gestului și clasifică gesturile primare în: a) gesturile expresive se referă la mișcările manuale și expresiile faciale, care dau sens stărilor noastre emoționale și scapă controlului voluntar, apropiind specia umană de cea animală și constituind universalii ale interacțiunilor umane. Ele sunt apropiate gesturilor întâmplătoare, însă nu îndeplinesc o funcție mecanică, ci una comunicativă; b) gesturile mimate sunt cele în care emițătorul încearcă să imite o persoană, un obiect, o acțiune. Din categoria gesturilor mimate fac parte
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
facultăți prin folosirea unei limbi. Avînd această latură de "rezultat", vorbirea este elementul cel mai concret pe baza căruia se pot trage concluzii asupra trăsăturilor entităților de la nivelurile superioare (limbajul ca facultate și limba ca manifestare a acestei facultăți). Existența universaliilor lingvistice, adică a unor trăsături ce se regăsesc într-o formă sau alta în orice limbă, universalii recunoscute atît de filozofi, cît și de lingviști, nu este un reflex al limbajului, al facultății general umane de a comunica, ci o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
baza căruia se pot trage concluzii asupra trăsăturilor entităților de la nivelurile superioare (limbajul ca facultate și limba ca manifestare a acestei facultăți). Existența universaliilor lingvistice, adică a unor trăsături ce se regăsesc într-o formă sau alta în orice limbă, universalii recunoscute atît de filozofi, cît și de lingviști, nu este un reflex al limbajului, al facultății general umane de a comunica, ci o consecință a implicării logicului (a mecanismelor universale ale minții, ale intelectului și rațiunii) în realizarea cunoașterii, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mecanismelor universale ale minții, ale intelectului și rațiunii) în realizarea cunoașterii, în organizarea cunoștințelor și în structurarea formulelor de exprimare în procesul comunicării. De aceea, proiectarea limbii proprii ca limbă universală de către vorbitori nu are nici o relație cu existența acestor universalii și, cu atît mai puțin, cu existența vreunui act de conștiință în legătură cu realitatea sau cu posibilitatea lor. Aria interferențelor de înțeles dintre limbaj și limbă nu se limitează însă la cazurile menționate. Se folosește deseori sintagma limbaj articulat (care s-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sisteme. De fapt, această limbă istorică nu este un sistem omogen, ci o sumă de sisteme care coincid în mare parte, dar prezintă și unele deosebiri între ele. De aceea, crede Coșeriu, limbile au două dimensiuni, care sînt și două universalii ale limbajului: omogeneitatea și varietatea. Deși se raportează mereu la omogeneitate, vorbitorul face apel mereu la varietate, care este sursa creativității, mijlocul prin care limba devine activitate creatoare. Competența idiomatică este tocmai această aptitudine a vorbitorului de a utiliza limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dintre trăsăturile (firea) limbii și tipul filozofiei realizate într-un spațiu lingvistic nu trebuie respinsă, ea nu trebuie nici absolutizată în sensul unei totale imposibilități a trecerii dintr-un spațiu lingvistic în altul cu același mod de filozofare. De altfel, universaliile lingvistice, ce depășesc arealul aspectelor particularizante, ar asigura în orice împrejurări un nucleu al posibilităților de corespondență și de comunicare între diferite spații, deschi-zîndu-se unul către celălalt. Pe de altă parte, înainte de a fi o construcție lingvistică, opera filozofică este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de Filologie Română "Alexandru Philippide"", XI-XII (1944-1945) Ivănescu, G., Storia delle parlate popolari e storia delle lingue letterarie, în "Philologica", II (1972), p. 5-26 Jakobson, Roman, Lingvistică și poetică, în volumul Probleme de stilistică, București, 1964, p. 83-125 Jeanrenaud, Magda, Universaliile traducerii. Studii de traductologie, Polirom, Iași, 2006 Jespersen, Otto, Nature, évolution et origines du langage, Payot, Paris, 1976 Jespersen, Otto, La Philosophie de la grammaire, Les Editions de Minuit, Paris, 1971 Joja, Ath., Funcția logico-epistemologică a limbajului, în Ath. Joja, Studii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Paul Ricoeur, op. cit., p. 69. 324 George Steiner, op. cit., p. 304. 325 Paul Ricoeur, op. cit., p. 90. 326 De altfel, mobilul retraducerii unui text este tocmai oferirea unei alte versiuni a lui în limba-scop. 327 Vezi, de exemplu, Magda Jeanrenaud, Universaliile traducerii. Studii de traductologie, Polirom, Iași, 2006, p. 285-335. 328 G. Ibrăileanu, Opere, Editura Minerva, București, vol. I, 1974, p. 181-182. 329 Vezi, G. Ibrăileanu, Opere, Editura Minerva, București, vol. VII, 1979, p. 76. 330 Vezi Mihai Eminescu, Opere, vol
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
două curente scolastice: r. și nominalismul. Primul curent susținea, prin Anselm de Canterbury, Guillaume de Champeaux, Toma d’Aquino, că ideile generale (universalia) au existență obiectivă (universalia sunt realia); celălalt, reprezentat de Roscelin de Compiègne, Duns Scot, William Occam, atribuia universaliilor doar o existență nominală (universalia sunt nomina). Frecvent în publicistica franceză literară și de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cuvântul fusese utilizat în Occident (în Franța și în Germania îndeosebi) și anterior, mai ales în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
de circulație externă exclusivă), Comparatisme et théorie de la littérature (1988), unde autorul propune insistent o reformă radicală a domeniului. Contraoferta sa presupune substituirea pozitivismului miop tradițional cu o orientare teoretofilă de nuanță nominalistă, abandonarea vânătorii de influențe în beneficiul identificării universaliilor, topoilor speculativi de mare circulație. Teoreticianul pledează pentru un ecumenism apt să răstoarne sensul polarității frustrante central/periferic și să transforme cultura într-o piață de valori cu liberă circulație în toate direcțiile. E primul proiect coerent de proporții în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Étiemble. Exegetul se lasă fascinat de elevarea potențială a fiecărui caz la plafonul unor categorii nominale. Sintagma este folosită pentru universalizarea experienței macedonskiene, dar poate fi extinsă profitabil și la Mircea Eliade sau la Étiemble. Reducția categorială presupune frecvent proiecția universaliilor în sfera morală. E cazul categoriilor de macedonskianism, de hermeneutică militantă a lui Eliade sau de comparatism militant al lui Étiemble, dar și cel al conceptului de provincialism, a cărui veritabilă anatomie o întreprinde M. în toate cărțile sale. Coloana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
primul rând înfățișarea criticii de idei, concretizându-se în proiectul de proporții consacrat ideii de literatură. Elanul categorial care îi animă subteran scrisul iese aici în evidență mai mult decât oriunde, iar metoda originală pune în lumină istoria uneia dintre universaliile conceptuale însemnate ale culturii occidentale: literatura. Metoda se bizuie pe analiza sistemelor de termeni gravitând în jurul unor noțiuni-pivot - litere, cultură, educație, scriere, oralitate, sacru și laic etc. - și a tensiunilor dintre variante care, în timp, au transformat astfel de configurații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Dicționar de idei literare (din care a apărut volumul I, A-G, 1973). Dincolo de diferențele de construcție și de demonstrație, proiectul are aceleași premise. Mai întâi apriorismul ontologic dominant în modelul literaturii. Conform acestui model, literatura este o matrice de universalii sau de disponibilități genetice, coexistente ab initio și preexistente tuturor actualizărilor istorice selective. Un principiu al tensiunii polare ordonează matca originară astfel încât antinomiile de bază ale structurii lexicale portante opun periodic în cursul istoriei literaturilor sacrul și profanul, scrisul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
paideia. Evul Mediu și, în prelungirea lui, Renașterea lucrează cu accepții mult mai diferențiate de literatură. Raportul de forțe din interiorul configurațiilor conceptuale se schimbă constant, făcând mai evidentă dinamica sensurilor. Două fisuri esențiale devin net vizibile acum în matricea universaliilor. Una este antinomia dintre normă și originalitate, cealaltă produce denivelări cronologice ce își vor afla debușeul în polaritatea vechi-nou. Prin breșa formată, conștiința istoricității pătrunde în câmpul literelor, antrenându-l în mecanismul dialecticii actual-perimat și supunându-l mareelor ciclice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
importanța ei: autorul este la curent cu evoluția stilisticii, de exemplu, și știe bine că actualmente ea se orientează spre stilistica temelor, a motivelor, a personajelor etc.; a urmărit evoluția lingvisticii din domeniul trecut și tentativele de construire a unor universalii lingvistice; este la curent cu antropologia filosofică și mai ales cu hermeneutica. Pe scurt, teoria lui Marino nu este rezultatul unor speculații solitare, ci se bazează pe tot ceea ce disciplinele umaniste au adus, în ultimele decenii, la capitolul reflecții generale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
privite aproape întotdeauna dintr-un punct de vedere masculin. Cu siguranță, putem vorbi, legat de acest lucru, de prejudecată și bias, iar antropologia contemporană trebuie să le corecteze. La fel, nu poți opune în mod rațional realitatea specificităților locale ficțiunii universaliilor, care ar fi postulate iremediabil de savant. Antropologia are drept scop ultim explicarea variabilității faptelor umane, iar studiul acestei variabilități îl include în mod obligatoriu și pe acela al asemănărilor și universaliilor. Dacă diversitatea descrierilor particulare, prinsă într-o istorie
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
opune în mod rațional realitatea specificităților locale ficțiunii universaliilor, care ar fi postulate iremediabil de savant. Antropologia are drept scop ultim explicarea variabilității faptelor umane, iar studiul acestei variabilități îl include în mod obligatoriu și pe acela al asemănărilor și universaliilor. Dacă diversitatea descrierilor particulare, prinsă într-o istorie în mișcare care redistribuie rolurile mereu, ar interzice orice generalizare și orice comparație, antropologia nu s-ar bucura de mare interes. Bineînțeles, se poate întâmpla ca afirmarea regularităților și a invarianților să
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
și sugera Societății franceze de cibernetică crearea unei comisii însărcinate să le explice politicienilor principiile de bază ale ciberneticii. Conceptele dezvoltate de ciberneticieni îi păreau, deci, esențiale lui Jacques Robin pentru înțelegerea "neviului și a viului". Mereu în căutarea unor "universalii", Jacques Robin vedea în fenomenele de retroacțiune și de echilibru ele-mente de bază ce ghidau raționamentele ciberneticienilor care se puteau aplica, după părerea lui, la fel de bine economiei și politicii și care puteau permite raționalizarea opțiunilor și a deciziilor. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
transmigrația: moartea dizolv] uniunea unui suflet individual cu un anumit trup, iar apoi sufletul transmigreaz] într-un trup nou: de om sau de animal. Pitagoreicii au avut o influent] semnificativ] asupra doctrinelor lui Platon privitoare la imortalitatea sufletului, la existența Universaliilor într-o lume a Adev]rului mai înalt și a Rațiunii precum și a filosofiei ca modalitate de preg]tire a oamenilor pentru contopirea cu divinul. Mai tarziu, stoicii au susținut idealul p]cii interioare bazate pe autodisciplin] și eliberare de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pivot pentru operațiile sintactice de coordonare și de subordonare. Pentru limbile ergative aplicarea acelorași criterii dă însă rezultate divergente. Și Dixon (1994: 113−127) își propune să formuleze o definiție universală a subiectului, subliniind că orice încercare de a stabili universalii tipologice trebuie să se bazeze pe criterii semantice. Reamintesc că una dintre tezele cele mai importante ale autorului este că A, S și O sunt categorii universale (vezi Capitolul 1, 3.1.2.(b)), în funcție de care sunt formulate regulile sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
urmă, ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a propus un model mai subtil care, păstrînd o relație intimă între transcendent și explicitările sale, nu permitea sedentarizarea celor din urmă, transformarea lor în obiectivări autosuficiente. Dimpotrivă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
reliefarea co-variațiilor și similitudinilor globale și în formarea prototipurilor de referință 22. În aceste condiții „nu se mai poate vorbi de stabilitatea conceptelor, ci de grade de stabilitate a lor”23. Așa stând lucrurile, in ce măsură se pot postula universalii semantice? Geoffrey Leech este de părere că, deși sistemul conceptual al unei limbi îi predispune pe utilizatori la anumite distincții, gradul în care omul e „înrobit” de propria-i limba în această privință este micșorat de diferite forțe de creativitate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
condiționată de înregistrarea unor criterii de percepție și de recunoașterea ei în codurile culturale respective. Privit din acest unghi de vedere, procesul devenirii istorice a literaturii ni se înfățișează ca o suită de ierarhizări și de valorizări succesive, operate printre universaliile potențiale, de către unul sau altul dintre contextele socio istorice: „Dobândindu-și identitatea și sensul prin ceremonialul pe cât de sofisticat pe atât de capricios și efemer al interpretării, literatura se cere practic (re-)inventată pentru uzul fiecărei generații.” Urmărind sensurile istorice
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
numéro spécial de Poetics Today, 11: 1, 1997. GUILLEMIN-FLESCHER, Jacqueline, Syntaxe comparée du français et de l'anglais. Problèmes de traduction, Ophrys, Gap-Paris, 1986. HERMANS, Theo, Translation în Systems. Descriptive and System-oriented Approaches Explained, St. Jerome, Manchester, 1999. JEANRENAUD, Magda, Universaliile traducerii. Studii de traductologie, Collegium, Polirom, Iași, 2006. KOSTER, Cees, From word to word: an " armamentarium " for the study of poetic discourse în translation, Rodopi, Amsterdam, 2000. LACOUE-LABARTHE, Philippe, La poésie comme expérience, Christian Bourgois, Paris, 1986. LADMIRAL, Jean-René, Traduire
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Une poétique du dire et de la traduction, op. cît.., p. 407-408. C'est nous qui soulignons. 255 Antoine Berman, " Le projet d'une critique "productive" ", în Pour une critique des traductions : John Donne, op. cît., p. 72. 256 Magda Jeanrenaud, Universaliile traducerii. Studii de traductologie, Collegium, Polirom, Iași, 2006, p. 337 372. 257 La sélection des fragments et des traductions du message de Jacques Chirac dans la presse roumaine a été réalisée par Magda Jeanrenaud. V. Magda Jeanrenaud, Universaliile traducerii. Studii
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]