432 matches
-
numai prin întrebuințarea principiului moral al tratării ca egali a tuturor cetățenilor sau/și a principiului egalității umane fundamentale 25. Pe lângă avansarea unei concepții realiste implauzibile a legitimității politice, tot ceea ce realizează Sleat prin această "amendare" este înlocuirea unui moralism universalist cu un moralism parohialist. Această înlocuire nu aduce însă niciun serviciu realismului în disputa cu moralismul. Împotriva a ceea ce pare să creadă Sleat, moralismul parohialist este tot moralism, nu realism. Nu în ultimul rând, dacă Erman și Möller au dreptate
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
așa stând lucrurile, observația lui Jubb nu respinge, ci doar limitează sau doar restrânge aria de valabilitate a argumentului lui Larmore în cazul statelor liberale. Tot ceea ce face observația lui Jubb este, altfel spus, să pună în discuție legitimitatea moralismului universalist ca teorie a legitimității. Moralismul parohialist rămâne însă complet neafectat de această observație. Poate că acest argument arată - deși eu nu mă număr printre moraliștii care împărtășesc această opinie - că filosofia politică liberală nu este îndreptățită să considere că investigațiile
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a puterii coercitive". Faptul că cetățenii statelor asiatice moderne (și ai unora dintre statele post-comuniste europene) par să nu fie la fel de exigenți față de puterea politică precum cetățenii statelor liberal-democratice cu tradiție poate cel mult să pună în discuție legitimitatea moralismului universalist ca teorie a legitimității. El nu delegitimează însă moralismul parohialist sau ideea că filosofia politică este îndreptățită și obligată să răspundă exigențelor cetățenilor statelor liberale în teoretizarea condițiilor legitimității politice (fie ele și condiții valabile doar în cazul statelor în
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
142, 148, 152 M marxism, 23, 110 metaetică, 105 modelul legislativ (de filosofare politică), 30 modelul structural (de filosofare politică), 30-31, 37 moralism parohialist, 18, 40, 67, 129, 164 moralism pluralist, 18-19, 89, 150 moralism pur, 18-19, 89, 150 moralism universalist, 18, 41, 67, 129, 164 moralitate personală, 144, 147, 150-151 moralizare (a politicii), 77 multiculturalitate, 112 N nationalism romantic, 86 nazism, 104 nevoile umane fundamentale, 134 normativitate morală, 35, 48, 55-56, 62, 143 normativitate politică, 31, 35, 48, 55-56, 62
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
până la oficializarea eșecului imperiului bizantin, cu formula sa ideologică închisă, performantă în timpul ultimelor patru secole doar ca program mobilizator politico-militar, în numele aceleiași credințe și al vechiului plan de guvernare creștină. Creștinismul instituționalizat de Constantin I îmbinase cadrele puterii imperiale romane (universaliste) cu moștenirea elenistică a Bizanțului și cu cea iudeo-creștină, încercând să fixeze o formulă ideală, a unui stat-imperiu construit în jurul noii capitalei; el a fost depășit însă în chip natural de propria istorie și de devenirea civilizației europene, chiar după
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de la sine înțeleasă existența cadrului comun de valori și comportamente. Aspirațiile și politicile lor referitoare la ceilalți erau creionate pentru a fi compatibile cu acest cadru comun. Politica externă era un mijloc limitat pentru atingerea unui scop limitat 32. Naționalismul universalist „Din acest sistem moral și politic puțin a mai supraviețuit astăzi”, ne spune Morgenthau 33. Schimbările climatului de idei l-au distrus. Printre aceste schimbări se numără propagarea naționalismului, „rezultatul parțial al prestigiului aproape divin de care se bucură națiunea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
morală. Într-un asemenea climat intelectual și moral, interesul național restrâns sau rațional - o practică posibilă în vechea societate internațională - devine depășit. Tocmai în momentul în care optimiștii proclamau aplicarea fără precedent a analizei raționale asupra problemelor vieții internaționale, naționalismul universalist a eliberat de fapt instinctele de putere ale statelor din constrângerile raționalității: Era noastră a fost destinată să experimenteze o schimbare decisivă în măsura în care acțiunea socială este determinată de rațiune, pe de o parte, și de interese și emoții, pe de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și occidentali, Politica între națiuni a fost și o clarificare a pașilor necesari pentru a reduce pericolele cu care se confruntă lumea în a doua parte a secolului XX. Desigur, de maximă importanță a fost reducerea influenței negative a naționalismului universalist și înlocuirea sa cu un echivalent contemporan al societății internaționale tradiționale. Examinând fără rețineri impulsul politic, Morgenthau și-a justificat prima parte a subtitlului cărții („Lupta pentru putere”); apelul său în favoarea instituirii unor noi modalități de a limita instinctul de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ar strădui să recreeze un consens moral, în efectele sale și în modestia sa această societate internațională reînnoită ar reprezenta un rezultat mult mai moral decât oricare altul care ar fi putut fi atins de o lume guvernată de naționalismul universalist. Restul poate fi lăsat în voia viitorului necunoscut. De atunci viitorul s-a materializat odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și cu sfârșitul Războiului Rece. Totuși, în ciuda acestor schimbări, analiza lui Morgenthau asupra relației dintre interesul național și valorile morale rămâne în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lumii. Conștiente că fac parte din aceeași omenire și sunt inspirate de aceleași idealuri de libertate, toleranță și pace, ele își vor urmări în armonie destinele naționale. De fapt, spiritul naționalismului, odată materializat în statele-națiune, nu se dovedește a fi universalist și umanitar, ci individualist și exclusiv. Când a fost distrusă societatea internațională a secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, a devenit evident că nu exista nimic care să ia locul acelui element unificator și limitator care a fost
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
noi puncte de tensiune. Mai recent, abandonarea de către sovietici a negocierilor privind acordurile START ilustrează deteriorarea relațiilor sovieto-americane, aflate în acest moment la cel mai scăzut nivel de la sfârșitul anilor ’40. Fiind o abstracție, destinderea se aseamănă cu apelul psihologic universalist la concepte lansat în trecut de către Uniunea Sovietică, concepte de tipul păcii întreținute prin congrese de pace, dezarmarea generală și completă, relaxarea tensiunilor și securitatea colectivă. Nici un individ rațional nu se poate opune unor astfel de concepte atunci când sunt prezentate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au înlocuit cele două mari grupuri creștine ale secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Aceste religii politice ale vremurilor noastre vor avea nevoie de un nou Război de 30 de ani sau vor scăpa la timp de aspirațiile universaliste care duc inevitabil la un război neconcludent? De răspunsul la această întrebare depinde cauza păcii. Pentru că numai dacă răspunsul este pozitiv se poate dezvolta un consens moral, născut din convingeri împărtășite și valori comune - un consens moral în cadrul căruia ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
înflăcărat imaginația unei lumi sătule de război. Există ceva spectaculos în simplitatea radicală a formulei ce pare să ducă imediat la eliminarea războiului o dată pentru totdeauna. Aceasta a fost promisiunea unor soluții precum comerțul liber, arbitrajul, dezarmarea, securitatea colectivă, socialismul universalist, guvernarea internațională și statul mondial. Nu există nimic spectaculos, fascinant sau stimulator, cel puțin pentru majoritatea oamenilor, în arta diplomației. Am arătat însă că aceste soluții, atât timp cât vizează reglementarea problemelor reale, și nu numai a unor simptome ale lor, presupun
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
instituțional, Începând cu primele Declarații ale UNESCO (din 18 iulie 1950, iunie 1951 etc.), focalizate pe lupta intelectuală și pe educația științifică. Într-o jumătate de secol, tratamentul antirasist aplicat „rasismului” s-a transformat În profunzime, trecând de la un program universalist de educație științifică la practica sistematică a sancțiunii judiciare. Într-adevăr, la sfârșitul anilor ’40, UNESCO adopta „un program de difuzare de date științifice menite a face să dispară ceea ce numim prin convenție prejudecăți rasiale” (UNESCO, 1960, p. 534; text
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
privilegierea valorilor incarnate, ținând de concret, care Înseamnă diversitate, adică a tuturor formelor de legătură comunitară. Dilema provine din ciocnirea a două obligații morale contradictorii, bazate pe două principii practice distincte: principiul deontologic și principiul consecințelor, ambele fiind de tip universalist. Primul cere să nu-i facem niciodată anumite lucruri aproapelui (să-l mințim, să nu-i respectăm identitatea culturală etc.), oricare ar fi consecințele, „chiar dacă la nivel global rezultă un bine mai mic sau un rău mai mare”. În ceea ce privește principiul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care sunt contradictorii. Conflictul dintre valori și obligații pare aici insurmontabil. Nu se poate, În același timp și la același moment, să urmăm și calea universalismului, și pe cea a diferențialismului. Totuși, este posibil să schițăm o soluție de tip universalist care ține seama și de normele diferențialismului, cu condiția ca acestea să fie „corectate” prin impunerea unor limite. Recunoașterea alterității celorlalți drept ceva demn de respect, altfel spus drept Întruchipare a unei valori În sine (sau intrinseci), este actul care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În situații În care există o urgență a acțiunii. Chestiunea rămâne una de oportunitate, iar scopul se reduce la obținerea de rezultate, prin adaptarea la condițiile contextuale. Eficiența strategiei adoptate se impune drept criteriu provizoriu al alegerii unei orientări generale universaliste sau diferențialiste a acțiunii antirasiste. Trebuie făcute așadar alegeri tactice, contextuale, În funcție de pericolul considerat a fi cel mai important. Este vorba despre alegerea răului mai mic, ceea ce Înseamnă că nu există nici soluții simple, nici soluții definitive. Este calea a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cetățenii, preocupați mai mult de problemele personale, erau adesea indiferenți față de treburile publice. Roma reprezintă totuși un progres decisiv, pentru că, deși cetățenia modernă nu este o simplă prelungire a celei antice, Imperiul Roman a introdus În principiul ei o dimensiune universalistă. Michael Walzer are astfel dreptate să scrie că „ideologia cetățeniei ș...ț este În esență o interpretare modernă târzie a republicanismului grec și roman” (Walzer, 1997, p. 112). Totuși, modernitatea a Însemnat o ruptură față de concepția și practicile politice antice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să fie dificilă. Pe de altă parte, ar Însemna să uităm că societățile noastre se confruntă astăzi cu o izbucnire a revendicărilor de recunoaștere, fapt pe care Îl putem interpreta ca pe o „Întoarcere a refulatului“ particularist În sânul individualismului universalist. A defini: o sarcină fără sfârșit? În articolul său premergător din 1983, Jean Leca distinge trei dimensiuni ale cetățeniei moderne: aceasta este mai Întâi un statut juridic, care conferă drepturi și Îndatoriri față de o colectivitate politică; este apoi un ansamblu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
același timp ca o amenințare și ca un ultim bastion pentru păstrarea, totuși, a unor frontiere. Pe ansamblu, o cetățenie concretă, dar În egală măsură neliniștită. Iar una dintre cauzele acestei neliniști este tocmai existența unui alt model, individualist și universalist. În cadrul acestuia, cetățeanul este Înainte de toate o ființă umană „constrânsă să-și organizeze viața Între limitele unor frontiere a căror legitimitate n-o recunoaște, pentru că ele generează o deformare a identității fiecăruia, creând asemănări Între membrii unei țări, care stingheresc
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aici, urmându-l pe Taguieff (Taguieff, 1988, pp. 381-386), asupra aporiilor unei astfel de situații, care consacră coexistența apărării diferenței cu amestecul egalizator, altfel spus cu dreptul la indiferență. Este adevărat că tendința de repliere comunitară, care subliniază abandonarea ambiției universaliste a cetățeniei, a fost puternic Încurajată chiar de către stat. Exemplele sunt numeroase, dar cel mai semnificativ este cel al evreilor, În măsura În care aceștia reprezintă un caz paradigmatic de integrare individuală În cadrul Republicii. Or, cum remarcă și Pierre Birnbaum, „«comunitatea» evreiască se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comunități care este În bună măsură «imaginară» și la care nu participă activ, În realitate, decât un număr mai mult decât limitat de evrei” (Birnbaum, 1995, p. 222). Această reprezentare fracționată a corpului social simbolizează trecerea de la un registru civic universalist la un registru civil particularist. Prin urmare, referirea la cetățenie riscă să devină pur oratorică și ne putem teme de creșterea numărului acelora care vor folosi cetățenia ca pe un simplu instrument de acces la resurse economice și sociale. Loialitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
coproprietari sunt toți locuitorii săi. Astăzi se reia tradiția cosmopolitanismului antic, doar că Într-o variantă laicizată. O dată cu afirmarea acestei coproprietăți fără restricții (care este Încă departe de a fi Împărtășită de toate popoarele Pământului), s-a dezvoltat o imagine-acțiune universalistă, cuprinzând atât o componentă juridico-morală, cât și o dimensiune culturală. Prima se traduce prin absolutizarea drepturilor omului, continuată prin proclamarea, de dată recentă, a „dreptului de ingerință”. Cea de-a doua se prezintă sub forma unei glorificări a metisajului, privit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și toate celelalte dispoziții și deprinderi dobândite de către om ca membru al unei societăți” (Herskovits, 1967, p. 5). În plus, există două lecturi posibile: una care cuprinde abordarea relațiilor interculturale Într-o concepție monologică, cea a societăților moderne cu tendințe universaliste, și alta care o Înscrie Într-o perspectivă plurilogică (sau, cum se spune mai des, dialogică), afirmând existența nu a unui univers, ci a mai multor pluriversuri (Esteva și Prakash, 1998). În spatele acestei schimbări de prefix uni/pluri stau de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tradiții culturale minoritare se pot afla În pericol. În fond, ca și În cazul drepturilor-creanțe, este vorba despre eficientizarea garantării drepturilor individului. Dar „este oare posibil, fără pagube grave, să punem lupul holismului colectivist particularist de pază la stâna individualismului universalist?” (Haarscher, 1996, p. 171). Ni se pare că se poate răspunde pozitiv la această Întrebare, respectiv că se poate depăși opoziția dintre libertate și egalitate. Așa cum subliniază Kervégan, „la origine, oamenii nu sunt nici liberi, nici egali ș...ț. Dintr-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]