352 matches
-
categorii de oameni, se hotărau să-i mulțumească pe soldați și socoteau că nu este un lucru prea grav acela de a face rău poporului. O asemenea hotărâre era necesară; într adevăr, nefiind cu putință ca principii să nu fie urâți de cineva, trebuie ca ei să se străduiască în primul rând să nu fie urâți de toți supușii lor; iar, dacă lucrul acesta nu le reușește, ei trebuie să caute cu întreaga lor pricepere să nu-și atragă ura acelor
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
un lucru prea grav acela de a face rău poporului. O asemenea hotărâre era necesară; într adevăr, nefiind cu putință ca principii să nu fie urâți de cineva, trebuie ca ei să se străduiască în primul rând să nu fie urâți de toți supușii lor; iar, dacă lucrul acesta nu le reușește, ei trebuie să caute cu întreaga lor pricepere să nu-și atragă ura acelor pături ale societății care sunt cele mai puternice. De aceea, împărații care erau oameni noi
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
vârsta mea pe care o văzusem până atunci. Și arăta foarte bine. Mă rog, poate că nu arăta chiar așa de bine, dar părea atrăgător în comparație cu restul grupului de bărbați chei, grași și fără nici cea mai mică îndoială extrem de urâți - deși nu spun că nu ar fi fost niște oameni drăguți - care stăteau în jurul mesei. —Droguri, s-a auzit vocea altui bărbat. Ăsta arăta de parcă fusese ars cu acid. Efect care era scos în evidență de ochii bulbucați și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trimis niște oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriți; și împăratul a spus să le spună: "Rămîneți la Ierihon pînă vă va crește barba, și pe urma să vă întoarceți." 6. Fiii lui Amon, văzînd că se făcuseră urîți lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeștri de la Sirienii din Bet-Rehob și de la Sirienii din Țoba, o mie de oameni de la împăratul din Maaca, și douăsprezece mii de oameni de la oamenii din Tob. 7. La auzul acestei vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
care locuia acum. Se apropia de șaizeci de ani, dar se ținea destul de bine și nimeni nu i-ar fi dat mai mult de cincizeci. Fața ei slabă și nu prea zbârcită era genul acela care îmbătrânește fără să se urâțească și ca atare socoteai că în tinerețe trebuie să fi fost mult mai frumoasă decât fusese de fapt. Părul nu-i încărunțise complet și era frumos aranjat; purta o rochie neagră aproape în pas cu moda. Mi-am amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plouă. Cu atât mai bine că mă aflu aici, e primul meu gând, egoist. Apoi, mă duc la fereastră și examinez cerul. Nu-mi place deloc când plouă la mare. Plaja, apa, cerul, până și mica grădină a vilei se urâțesc, brusc, atunci. Trupurile bronzate dispar sub haine. Pe faleză, apar "pietoni". Locatarii "Casei scriitorilor" se plimbă, să treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe terasă, de-a lungul zidului, sub copertină și stau la taclale. Ideile mele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi văzut vreo dâră de sticlă neacoperită. Părul trebuie să fi fost țepos pe carnea galbenă, iar gura crispată. Avea dinții lungi, și vreun colț va fi apărut peste buza strivită. Fața veșnic mobilă, calitatea ei principală, s-o fi urâțit de imobilitate. Trebuie să fi fost foarte urâtă. N-o pot închipui decât culcată pe o parte, astfel nu pot vedea decât jumătate din față. De încerc să-i schimb poziția în minte, se turbură imaginea. Nu s-a omorât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimicuri. Îmi este egal ce se va întîmpla cu dânsa și, dacă și-a găsit un amant cu atât mai bine, scap de ultimele scrupule ce mi-au mai rămas. Viața e minunată, numai noi suntem de vină că o urâțim. Cit timp voi avea un copac verde și parfumat în față voi putea fi fericit!" Străbat uneori în noi astfel de extaze și așa ne tulbură, încît credem că trebuie să dureze mereu, oricât experiența ne-ar învăța că ne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca emoția noastră de oameni tineri să nu rămână identică și ca, în cel mai bun caz, dragostea să se transforme în prietenie, așa cum știm că s-a întîmplat cu toți oamenii, în toate timpurile. Apoi vom îmbătrîni, ne vom urâți, ni se vor ofili fețele. Ce frumoasă ești Ioana, în seara aceasta! Și la urmă, oricât de târziu, fatal, unui va părăsi pe celălalt, prin distrugerea totală, care este la capătul oricărei sforțări omenești! Poate că și în lună au
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Îl Înfățișa pe unul din țăranii răsculați la 1907 ținând piciorul desculț pe ceafa unui moșier linșat. Expresia de pe chipul țăranului era animalică, desfigurată de furie, de delir, de setea Împlinită a răzbunării exemplare, În vreme ce moșierul ucis, cu trăsături chircite, urâțite de durere, de perplexitate, părea că murise cerând Îndurare, cu ochii lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
or un blazon li sfătuim ca să și-i închipuiască pe acești în goliciunea lor trupească și sufletească. Corpul fără stele, spiritul fără a adaoga lângă el epitetul prejudițios a unui post mare - și atuncea va vedea fiecare ce idioți, ce urâți, ce corupți pot să fie și aceste ființe, vor vedea cumcă acele corpuri putrede de desfrânări ce conțin suflete și mai putrede sunt tot așa cuiburi, cuiburi ale morții, ca și corpul cerșitorului din pragul unei biserici. [EGOISMUL DE CLASĂ
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
iubirii în cele mai insidioase aspecte ale ei. În timp ce-mi vorbea, lacrimile se strângeau la colțurile ochilor ei lungi ca niște bobițe de mărgăritar și tocmai la lumina lor am putut zări adevărata față a suferinței, ce poate urâți și pe cel mai drăgălaș dintre chipuri. Aflase că prințul se va căsători cu o domniță din ținutul învecinat, după dorința părinților lui. Apoi mi-a vorbit despre nefericirea ei în paralel cu fericirea inexplicabilă de a-l fi cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vag suprafața mereu schimbătoare a fermei, spre disperarea Tribunalului din Oradea, obosit până la a regreta repunerea În posesie a fraților Hedeșan, Avram și Domițian, ultimul Învinuit de a fi adus din Australia, cu acte În regulă, trei pui de struți, urâți ca dracu. Cel puțin așa susținea Avram În fața instanței. O acuzație pe care instanța de judecată o respingea de fiecare dată În baza relativității absolute a gustului estetic și a dreptului la diferență. Cu ce sunt mai frumoase niște rațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e fată o s-o înec înainte de a crește destul încât să sufere de pe urma mâinilor lui. Ajută-mă de dragul fiilor soțului tău, zicea Ruti cu o voce de dincolo de mormânt. Știu că n-ai face-o pentru mine. Știu că mă urâți, toate. Rahela le-a spus surorilor ei ce zisese Ruti, iar ele au ascultat în tăcere și s-au rușinat. - Știi cum s-o ajuți? Rahela a dat din mână, arătând că e o bagatelă, mai ales că Ruti era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Laura; un râs nervos care se transformă repede în plâns. Politicos și jenat, Dinu și-a continuat drumul, lăsându-ne singuri. Aș fi preferat să discut cu Laura a doua zi, dar nu găseam nici un pretext ca să plec. Avea fața urâțită de lacrimile care, ștergându-i fardul, lăsau urme și am încercat să glumesc: „Nu mai plânge, te urâțește”. Am simțit-o cum se încordează și credeam că va urma un gest violent, că-mi va da o palmă, oferindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lăsându-ne singuri. Aș fi preferat să discut cu Laura a doua zi, dar nu găseam nici un pretext ca să plec. Avea fața urâțită de lacrimile care, ștergându-i fardul, lăsau urme și am încercat să glumesc: „Nu mai plânge, te urâțește”. Am simțit-o cum se încordează și credeam că va urma un gest violent, că-mi va da o palmă, oferindu-mi astfel pretextul de care aveam nevoie; dar nu se întâmplă nimic. Laura se oprise din plâns și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se gândi că pânza se poate țese la urma urmei și din păr de om. Cu un cuțit pe care unul din păstori îl făurise dintr-o așchie de cremene tăiară părul femeilor și bărbile și părul bărbaților. Se făcură urâți acum; dar nu se mai gândea nimeni la frumusețe. Război de țesut firește nu aveau, însă aveau răbdare. Zile și nopți șezură femeile și țesură un soi ciudat de pânză aspră și rară. Valurile aduseseră pe țărm tulpina unui arbore
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui se află domnul Jones. Exista o coincidență extraordinară în relația dintre Virgil Jones și Dolores O’Toole: se iubeau unul pe celălalt și le era imposibil să-și mărturisească dragostea. Nu era o dragoste frumoasă, pentru că amândoi erau extrem de urâți. Era nemărturisită, pentru că fiecare din ei fusese atât de grav afectat de experiențele anterioare, încât mai degrabă preferau să-și hrănească sentimentele în intimitatea propriilor suflete decât să le expună ridicolului și unei posibile respingeri. Așa că obișnuiau să stea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dacă porți hainele unui om căruia îi ceri încuviințarea, nu? Gnomul îi trase lui Vultur-în-Zbor un ghiont scurt în coaste, ținând unul din ochii violeți închis. — Nu, într-adevăr, spuse repede Vultur-în-Zbor. Elfrida Gribb intră în cameră. Nu părea deloc urâțită de nopțil de nesomn. Mai mult, împrejurimile casei și lumina cețoasă a zilei nu făceau decât să-i sporească drăgălășenia diafană. — Trebuie să-l ierți pe soțul meu, zise ea. I se pare extrem de palpitant că ești aici. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne mângâiară obrajii. Lola mă luă de braț și se ghemui lângă umărul meu. Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul nevoilor de zi cu zi, care-i făceau atât ne neimportanți, de caraghioși, de proști. Doamne, cum de puteau fi atât de proști! Hotelul se ivi ca o insulă salvatoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că de și chipu-mi arat-a fi de gheață Un vis al meu căldura-i, lumina și viața? V-am înșelat, nemernici, v-am închegat în vreme, {EminescuOpIV 502} V-am aruncat în viață plecați sub anateme Să vă urâți din leagăn, să v-omorîți în vain, V-am semănat în spațiu pe voi sămânța Cain, Să curăț am vrut sînu-mi de tot ce-i crud, spurcat Și pentru voi anume creaiu al vieții iad. Și să vă-nșele vecinic l-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ralenti prin aerul lichefiat, dibui pe nevè ceașca de cafea și o duse mecanic, cu Încetineală intenționată, la buze. Nu clipea. Poate de aceea am reușit să sesizez că pleoapa stângă i se zbătea uneori În reprize scurte, dar violente,urâțindu-i fața și dându-i un aer ciudat. Aș fi putut să jur că, pe vremuri, pleoapele profesorului nu erau absolut deloc afectate de acest tremur inestetic - l-aș fi observat, n-avea cum să-mi scape: Îi studiasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Wagner, Eveline și alții. Ați spus la Început că vă aflați În camera dumneavoastră și jucați șah cu Roger Howard, iar acum... va cer scuze, dar... Adam s-a oprit intrigat. Cicatricea de la ochiul stâng a prins să zvâcnească sângeriu, urâțindu-i fizionomia. A Încercat să-și stăpânească mișcarea haotică a ochilor și să mă privească drept, Însă fără mare succes. Era dezorientat ca un om care se trezește brusc din somn Într-un ambient total necunoscut și ostil. A bâiguit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Simioane? Te lasă la tinerețe să crezi că-i frumoasă, colorată și la bătrânețe îți întoarce curul.“ „E frumoasă viața, Nela“, îi răspund, convins chiar că așa și este. „E tare frumoasă. Noi nu știm să o privim. Noi o urâțim. Cu suferințele noastre, cu necazurile noastre, cu ura noastră. Ne urâm și ne dușmănim noi între noi, de parcă cel din fața noastră ne-a făcut cine știe ce mare rău...“ „Poezii, băiete. Nu mai ține, Simioane“, mi-o retează. „Ce frumusețe să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mințit? Melania Lupu zâmbea tremurat. O pânză de lacrimi îi inunda ochii. " Așa, draga mea, doar știi că-ți stă bine când plângi. Ești singura femeie bătrână din câte cunoști care-și poate permite să plângă fără ca asta s-o urâțească. Acum se va simți prost, va avea impresia că te-a jignit. Un punct câștigat pentru tine..." Maiorul își întoarse privirea jenat. ― Dumnezeule! E de ajuns să fi romanțat puțin... ― Nu cred, domnule maior. La vârsta mea știu ce înseamnă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]