319 matches
-
unul din aparatele fiziologice esențiale ale organismului care produce, stochează și elimină deșeurile organismului prin urină. În cazul rasei umane, ca și cazul majorității vertebratelor, acest sistem este alcătuit din doi rinichi, două uretere, vezica urinară, doi mușchi sfincteri și uretră. Organul similar pentru nevertebrate se numește nefridiu. Rinichii sunt organe pereche, retroperitoneale, de forma unor boabe de fasole, cu o lungime de aproximativ 11-14 cm și lățime de 6 cm. Localizați de o parte și de alta a coloanei vertebrale
Aparatul urinar () [Corola-website/Science/306754_a_308083]
-
cu un volum de minim 200 ml. Cel mai frecvent funcționarea anormală a vezicii poate fi dată de anumite condiții endogene, de mediu și psihologice. De-asemenea vezica constituie un mediu propice pentru dezvoltarea infecțiilor urinare ascendente de la exterior prin uretră, mai ales la femei datorită lungimii scurte a acesteia. Este vasul urinar final care conduce urina din vezică spre exterior printr-un canal comun uro-reproductiv la bărbați, dar cu cale separată la femei, față de vagin și orificiul vaginal. În timpul vieții
Aparatul urinar () [Corola-website/Science/306754_a_308083]
-
acesteia. Este vasul urinar final care conduce urina din vezică spre exterior printr-un canal comun uro-reproductiv la bărbați, dar cu cale separată la femei, față de vagin și orificiul vaginal. În timpul vieții embrionare pot apărea defecte ale formării și traiectului uretrei care pot duce la malformații serioase. Datorită diferenței de lungime a uretrei, bărbații nu au aceeași frecvență de dezvoltare a infecțiilor urinare joase ca femeile.
Aparatul urinar () [Corola-website/Science/306754_a_308083]
-
printr-un canal comun uro-reproductiv la bărbați, dar cu cale separată la femei, față de vagin și orificiul vaginal. În timpul vieții embrionare pot apărea defecte ale formării și traiectului uretrei care pot duce la malformații serioase. Datorită diferenței de lungime a uretrei, bărbații nu au aceeași frecvență de dezvoltare a infecțiilor urinare joase ca femeile.
Aparatul urinar () [Corola-website/Science/306754_a_308083]
-
de a secreta o enzimă numită coagulază (care poate coagula plasma), stafilococii se împart în coagulazo-negativi și coagulazo-pozitivi. Stafilococii coagulazo-negativi sunt ubicuitari (se găsesc peste tot), făcând parte din flora normală a organismului, găsindu-se în orofaringe, tractul gastro-intestinal și uretra anterioară. Produc frecvent infecții intraspitalicești, ei fiind rezistenți la unele dezinfectante și antiseptice sau apar la cei cu diverse corpuri străine (proteze, grefe, etc.). Supraviețuiesc îndelungat pe suprafețe uscate. Transmiterea se poate face direct interuman sau prin intermediul unor obiecte (prosoape
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
rinichi este irigat separat cu sânge de arterele renale ce provin din aorta descendentă (abdominală), iar venele renale ("Vena renalis") transportă sângele de la rinichi la vena cavă inferioară.Urina este eliminată prin două uretere în vezica urinară și apoi prin uretra în exterior. Parenchimul renal se subîmparte în: a) zona corticală: b) zona medulară: Structura fină renală constă dintr-un sistem tubular foarte bine diferențiat, și o alimentare specifică cu sânge a organului.Sistemul tubular ne arată că deja în stadiul
Rinichi () [Corola-website/Science/304667_a_305996]
-
erogene, folosind uneori și lubrifianți pentru a intensifica senzația. Citirea sau vizionarea materialelor pornografice, sau fantezia sexuală, sunt de obicei asociate masturbării. Unii își vor reaminti experiențe sexuale anterioare în timpul masturbării. Unii oameni obțin plăcere sexuală introducându-și obiecte în uretră (tubul prin care se urinează și, în cazul bărbatului, prin care curge sperma). Alte obiecte precum pixurile și termometrele sunt uneori folosite deși această practică poate conduce la răni și/sau infecție. Unii oameni se masturbează folosind aparate care simulează
Masturbare () [Corola-website/Science/303498_a_304827]
-
joacă o funcție de filtrare a sângelui, aici urina primară va fi refiltrată și ajunge pe căile urinare „uretere” în vezica urinară care la om are o capacitate de ca. 1,5 litri, de unde urina este eliminată în exterior (micțiune) prin uretră și organele sexuale externe. Formarea și eliminarea urinei joacă un rol important în regularea volemiei sanguine, a echilibrului de electroliți și eliminarea substanțelor de dezasimilare din metabolismul proteinelor care sunt toxice. Urina la om are o culoare galbenă, culoarea și
Urină () [Corola-website/Science/309730_a_311059]
-
fi de cca. 1 - 1,5 litri. (60 ml/oră). Ajunsă în bazinul renal urina va fi traversa ureterele ajungând prin cele două uretere în vezica urinară unde va fi stocată. Din vezica urinară va fi eliminată în exterior prin uretră care se termină în organele sexuale externe. Procesul de secreție urinară este numită diureză, care are loc prin dializă renală. Diureza este influențată de volemie (volumul sanguin) de presiunea sângelui ca și de acțiunea unor hormoni sau a unor substanțe
Urină () [Corola-website/Science/309730_a_311059]
-
cauzeaza SIDA. Prezența sângelui în spermă poate fi insesizabila(poate fi observat doar microscopic) sau vizibil în fluid. Cauza acesteia poate fi rezultatul unor inflamații, infecții, blocaje sau râniri ale tractului reproducător masculin sau o problemă de natură internă a uretrei, testiculelor și prostatei. Stabilirea cauzei sângelui în spermă necesită numeroase analize și teste urogenitale. În cazuri rare, unii oameni au experimentat reacții alergice cauzate de fluidele seminale, alergii cunoscute că hipersensibilitate la plasma seminala. Simptomele pot fi localizate sau sistematice
Spermă () [Corola-website/Science/309019_a_310348]
-
peniană este combinată cu stimularea prostatei, unii bărbați raportează o creștere a volumului de lichid seminal ejaculat. Structurile prostatice produc un produs de secreție exocrină care intră în componența lichidului ejaculat. În timpul orgasmului, acesta va urma calea ductelor deferențiale până în uretră, iar apoi în exterior. Orgasmul anal este orgasmul produs prin stimulare intraanală, prin contact sexual anal sau inserarea unui deget sau unei jucării erotice. Numai anumite persoane, femei sau bărbați, pot avea orgasm anal (deși toți indivizii ar fi capabili
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
care a inclus 4000 de indivizi femei, a fost publicat în Biology letters, a Royal Society journal. Dr. Elisabeth Lloyd a citat acest studiu în Fantastic Bonus Theory. În timpul orgasmului, bărbatul resimte contracții ritmice rapide la nivelul sfincterului anal, prostatei, uretrei și mușchilor penisului. Aceste contracții vor produce ejacularea, forțând evacuarea prin uretră a lichidului seminal acumulat. Acesta este un proces fiziologic care durează între 3-10 secunde și este descris ca deosebit de plăcut. Odată cu înaintarea în vârstă, în mod normal volumul
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
letters, a Royal Society journal. Dr. Elisabeth Lloyd a citat acest studiu în Fantastic Bonus Theory. În timpul orgasmului, bărbatul resimte contracții ritmice rapide la nivelul sfincterului anal, prostatei, uretrei și mușchilor penisului. Aceste contracții vor produce ejacularea, forțând evacuarea prin uretră a lichidului seminal acumulat. Acesta este un proces fiziologic care durează între 3-10 secunde și este descris ca deosebit de plăcut. Odată cu înaintarea în vârstă, în mod normal volumul lichidului seminal ejaculat se reduce, reducându-se deasemenea și durata orgasmelor. Aceasta
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
eritematos sistemic) precum și unele medicamente și toxine (de exemplu cocaine, anticoagulante, agenții trombolitici, penicilina minele, solvenții). Deseori, etiologia specifică a hemoptiziei nu este determinată. Hematuria se definește ca fiind eliminarea urinei ce conține sânge provenit din aparatul urinar situat deasupra uretrei anterioare. În practica medicală întâlnim hematurie microscopică în care hematiile variaza între 1.000 ml/min și 1.000.000 ml/min și hematurie macroscopică în care numărul de hematii sunt peste 1.000.000 ml/min. Hematuria macroscopică determină
Hemoragie () [Corola-website/Science/313009_a_314338]
-
în cazul celui vaginal, în cazul în care nu se folosește un prezervativ (condom). De asemenea, în acest caz, pericolul este la fel de mare pentru partener, bacteriile prezente în interiorul anusului femeii putând cauza infecții urinare în cazul în care pătrund în uretră. În 1992, un studiu efectuat de U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC), a stabilit că doar 26% dintre bărbații între 18 și 59 de ani, și 20% dintre femeile între 18 și 59 de ani, au practicat cel
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
reprezentat de inimă și vase de sănge. Sistemul excretor este format din rinichii (metanefros) și căi urinare. Rinichiul este retroperitoneal, are o culoare roșie-brună și formă de bob de fasole. La polii superiori prezintă glandele supraenale. Căile urinare cuprind: uretere, uretră și vezică urinară. La femele, vezica urinară este scurtă și prezintă o deschidere la nivelul papilei urinare. La mascul, uretra e mai lungă și e împărțită în 3 părți: prostatică, membranoasă și spongioasă. Sistemul genital mascul este format din: testicule
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
are o culoare roșie-brună și formă de bob de fasole. La polii superiori prezintă glandele supraenale. Căile urinare cuprind: uretere, uretră și vezică urinară. La femele, vezica urinară este scurtă și prezintă o deschidere la nivelul papilei urinare. La mascul, uretra e mai lungă și e împărțită în 3 părți: prostatică, membranoasă și spongioasă. Sistemul genital mascul este format din: testicule, canal deferent și uretră. Testiculele, la masculul tănăr, testiculele sunt dispuse intraabdominal, fiind susținute de epididim, iar la maturitate, acestea
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
La femele, vezica urinară este scurtă și prezintă o deschidere la nivelul papilei urinare. La mascul, uretra e mai lungă și e împărțită în 3 părți: prostatică, membranoasă și spongioasă. Sistemul genital mascul este format din: testicule, canal deferent și uretră. Testiculele, la masculul tănăr, testiculele sunt dispuse intraabdominal, fiind susținute de epididim, iar la maturitate, acestea coboară în scrot. Sunt organe pereche cu formă ovoidă învelite de o membrană fibroasă numită albuginea. Este format din tubi seminiferi și țesut interstițial
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
scrot. Sunt organe pereche cu formă ovoidă învelite de o membrană fibroasă numită albuginea. Este format din tubi seminiferi și țesut interstițial care produc sperma și respectiv hormonii. Tubii seminiferi se unesc și formează canalul deferent care coboară pană la uretră. Uretra e mai lungă și e împărțită în 3 parți: prostatică, membranoasă și penisal. Sistemul genital femel este format din ovare, trompe uterine, uter și vagin. La exterior prezintă o glandă anexă. Ovarele sunt organe pereche situate intraabdominal, susținute de
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
Sunt organe pereche cu formă ovoidă învelite de o membrană fibroasă numită albuginea. Este format din tubi seminiferi și țesut interstițial care produc sperma și respectiv hormonii. Tubii seminiferi se unesc și formează canalul deferent care coboară pană la uretră. Uretra e mai lungă și e împărțită în 3 parți: prostatică, membranoasă și penisal. Sistemul genital femel este format din ovare, trompe uterine, uter și vagin. La exterior prezintă o glandă anexă. Ovarele sunt organe pereche situate intraabdominal, susținute de un
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
organul sexual exteriorizat al omului, la majoritatea vertebratelor și la unele dintre nevertebrate. La unele specii de mamifere, inclusiv la om, penisul joacă un rol dublu: astfel el este organ comun de tranzit pentru urină, cât și pentru spermă, prin intermediul uretrei. Gasteropodele prezintă atât organe sexuale masculine, dar și feminine (hermafrodite). Balenele și elefanții posedă cele mai mari penisuri (atât ca lungime, cât și ca circumferință) din regnul animal. La om, penisul este situat în partea de jos a regiunii perineale
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]
-
ce sunt situați în partea dorsală a penisului, și un corp spongios, ce este situat dedesubtul acestora, în partea ventrală a penisului. Acești corpi se umplu cu sânge în timpul erecției. Corpul spongios penian este traversat de-a lungul său de uretră, care se deschide la exterior prin meatul urinar, aflat în vârful glandului. Lungimea normală a penisului în erecție este de 12,9 - 15 cm, dar la majoritatea bărbaților penisul măsoară între 10,7 cm și 19,1 cm. Termenul de
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]
-
simfizei pubiene, iar baza acestuia fiind acoperită de părul pubian. Acesta este alcătuit, în principal, din trei coloane de țesut erectil spongios. Penisul este organul genital copulator al bărbatului, dar și organ excretor, deoarece prin acesta trece porțiunea spongioasă a uretrei. Anatomic, penisul se compune din trei porțiuni: rădăcina, corpul și glandul. Din punct de vedere structural, penisul prezintă la exterior o serie de învelișuri (piele glabră, tunică musculară, tunică conjuctivă și fascii), iar în interior doi corpi cavernoși și un
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]
-
cavernoase). Prin creșterea cantității de sânge din rețeaua vasculară a corpilor cavernoși se asigură erecția. Aceste formațiuni au o lungime de 15 - 16 cm, în starea flască a penisului și 20 - 21 cm, în erecție." Corpul spongios" se dispune între uretră și corpii cavernoși, înconjurând uretra. Posterior, prezintă o porțiune dilatată numită bulb uretral iar anterior se continuă cu glandul. La exterior, prezintă albugineea iar în interior un țesut spongios cu structură similară corpilor cavernoși. Vascularizația penisului este asigurată de ramuri
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]
-
sânge din rețeaua vasculară a corpilor cavernoși se asigură erecția. Aceste formațiuni au o lungime de 15 - 16 cm, în starea flască a penisului și 20 - 21 cm, în erecție." Corpul spongios" se dispune între uretră și corpii cavernoși, înconjurând uretra. Posterior, prezintă o porțiune dilatată numită bulb uretral iar anterior se continuă cu glandul. La exterior, prezintă albugineea iar în interior un țesut spongios cu structură similară corpilor cavernoși. Vascularizația penisului este asigurată de ramuri din artera rusinoasă și vena
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]