2,115 matches
-
cu adresele? Cum se poate remedia o astfel de situație? În felul acesta nu se poate lucra. Va trebui să cerem o mărire. Și, în oglinda ce-i întorcea generoasă silueta eliberată de durere, vede dintr-o dată strălucind ochii dilatați, uriași ai secretarei; acei ochi morți, întâi cel verde, apoi cel albastru, clipocind pe rând, ca niște ochiuri tulburi de apă malignă și stătută. Mai sunt apoi stivele acestea de dosare de pe masă. Va trebui să găsiți timp pentru ele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
malul celălalt, precum în vechime marea îi crease lui Moise și poporului iudeu, dar nu-i păsa. Cunoștea viitorul din cealaltă lume, de pe malul drept, dincotro nu venea decât pustiul care i-a ucis pe egipteni, iar iudeii învinseseră acest uriaș mortal pustiu prin credință. Pustiu este totul și ei stăpânii lui. De aceea Iisus i-a înțeles și se roagă Tatălui și acum: Iartă-i Doamne, că știu ce fac! Așa și Alimentară, oprindu-se tăcută și singură și ocolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
destinul, slăbind încet strânsoarea, până în clipa în care lama uriașului buldozer, după ce a ras tot, lăsând orașul cu o arhitectură pitică, parcă neterminată, a dispărut. Numai unul singur a reușit să ajungă la gară. A fost atât de fascinat de uriașii de fier, încât nu a vrut să mai plece. Medicii au diagnosticat o asemenea atitudine ca pe un refuz de a accepta lumea în favoarea trenurilor, despre care nu-și puteau închipui că generează, în afară de nostalgie și poluare, și sindromul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
romanițe cu miros amețitor, transpirat și plin de praf, privea cu Încântare cerul sidefiu cu mici pete albicioase care luau forma porcului Ghiță, a Doriței și a motanului Ipsilanti, așa cum Îi spunea tatăl său, Victor, privea copacii ca pe niște uriași cuminți și scoțând un ciob albastru dosit În buzunăraș admira soarele din Înaltul amiezii până ce zumzetul albinuțelor harnice, mirosul florilor și plutirea celor doi trei norișori Îl adormeau, trimițându-l n Împărăția viselor de unde nu-l putea trezi oarece mică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care s-a ales cu o spaimă de moarte pentru că a dat nas În nas cu Negruț, un câine cât un vițel mai micuț și, În conformitate cu antecedentele avute cu neprietenul său Vizanti, trebuia să urmeze lătratul acela năucitor și apoi uriașul Negruț să Înceapă să-i mănânce câte un picioruș, câte o mână și se Îngrozea la faptul că În final va ajunge și la căp’șorul lui, cel iubit de toată lumea, se ghemuise și se făcuse mic și cu inima
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nici satul cu bunic nu are atâția oameni! Din ce sat erau? Păi cum să-ți spun eu ție, erau din toată lumea!, răspunse bunica bucuroasă că a găsit o formulă acceptabilă. Bunică, da-n casele cele atât de mari dorm uriașii?! De asta s-așa de nalte? Nuu! Dorm oamenii și-s mai multe odăi, și sus și jos și mai sus până În vârf. Ș-adică nu dorm uriașii acolo? Da de unde? Uriașii au fost de mult, acum nu mai este
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o formulă acceptabilă. Bunică, da-n casele cele atât de mari dorm uriașii?! De asta s-așa de nalte? Nuu! Dorm oamenii și-s mai multe odăi, și sus și jos și mai sus până În vârf. Ș-adică nu dorm uriașii acolo? Da de unde? Uriașii au fost de mult, acum nu mai este nici unu’! Aha, da la Poiană de ce nu-s case așa de mari? Pentru că-i la sat, iar acesta-i oraș și aici stau mahării! Ce-s mahării
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
da-n casele cele atât de mari dorm uriașii?! De asta s-așa de nalte? Nuu! Dorm oamenii și-s mai multe odăi, și sus și jos și mai sus până În vârf. Ș-adică nu dorm uriașii acolo? Da de unde? Uriașii au fost de mult, acum nu mai este nici unu’! Aha, da la Poiană de ce nu-s case așa de mari? Pentru că-i la sat, iar acesta-i oraș și aici stau mahării! Ce-s mahării? Uriași? -Boieri!, a răspuns
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acolo? Da de unde? Uriașii au fost de mult, acum nu mai este nici unu’! Aha, da la Poiană de ce nu-s case așa de mari? Pentru că-i la sat, iar acesta-i oraș și aici stau mahării! Ce-s mahării? Uriași? -Boieri!, a răspuns scurt Ochenoaia În timp ce gândurile ei erau departe de tren, la supărarea produsă de scrisoare, la ogoarele ei, la fetele În care nu avea nicio bază, ehei... În schimb, Va Înțelese noutatea descoperită și o fixa În mintea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
indiferență“; „un strigăt venit de mult mai departe / mestecat în gura ta / ucide memoria celor neîntâmplate“; „spre miazănoapte catarge / de pescari morți ce / nu lasă să se / împrăștie putreziciunea“; „o moarte firavă / mi se strecoară pe sub ușă“; „aveai chipul înecaților / uriași pereți / în care intrau toate șoaptele / acea senzație de incertitudine uriașă / până îmi plesneau timpanele / asemenea unei încăperi înguste / ce mă asasinează lent“. Gelu Bogdan Marin își închipuie, probabil, că prin aceste scene terifiante se face remarcat de cititori. Cititorii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
suta de metri. Numai că unul cu dinții galbeni a luat startul excelent și nu s-a lăsat de întrecere decît cînd ciomagul l-a temperat serios. Prima lovitură a fost cum a fost, a doua însă a neutralizat complet uriașul, care, în plus, a scăpat cuțitul din mînă. Burtosul al treilea nici nu a încercat să se lanseze într-un demers, pierdut din start. Ilarion fuge, trece de casa lui, apucă să coboare pe străduța Împăcării și apoi aleargă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
S-a așezat din nou pe scaunul invalid, încet, cu grijă, parcă pentru a nu strica muchiile imprimate în zăpada pardoselii: Nu, sigur nu sunt urmele mele, de-a lungul și de-a latul fiecăreia mai rămâne loc neocupat. Un uriaș a călcat înaintea mea sau poate pășesc cu inima, cu pustiul din inimă pășesc. S-a ridicat din nou în picioare, și-a suprapus tălpile cizmelor în semne, același spațiu al nimănui definea absența ca pe o cangrenă în trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de bunuri existente și de stocul de capital uman în sectorul cercetării. Producția în cercetare depinde de capitalul uman (materie cenușie) și de cunoștințele sociale (stoc global de cunoștințe). Bernard de Chartes scrie: "Suntem niște pitici urcați pe umerii unor uriași". După Romer, un inginer posedă astăzi același capital uman ca cel ce lucra acum un secol, dar cel de astăzi este mai productiv, căci profită de toate cunoștințele ce s-au acumulat în cursul ultimilor o sută de ani. Ceea ce
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mult mai puternice, nu sunt sută la sută responsabili de producerea dezastrului. Vicierea lor se datorează în primul rând acțiunii nefaste a îngerilor lui Dumnezeu, care, răzvrătindu-se, au coborât pe pământ și s-au împreunat cu fiicele oamenilor, zămislind uriașii. Așadar răul intră în lume prin femeie, o obsesie a grupării eseniene. Cei douăzeci de îngeri răzvrătiți îl au în frunte pe Shemehaza; acesta își obligă complicii, pentru a nu fi trădat, să lege jurământ pe vârful muntelui Hermon. Apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
oamenilor. Îngerii le învață pe soțiile lor arta împodobirii, a fardării pleoapelor și a vopsirii obrajilor, iar pe bărbați, metalurgia (confecționarea armelor) și arta războiului. Răsturnarea ierarhiei, prin coborârea unor ființe cerești pe pământ, aduce cu sine un dezastru demografic: uriașii zămisliți din tați cerești și mame pământence au un apetit grozav, înfulecă toate roadele și, în ultimă instanță, ajung chiar să se devoreze între ei. Dumnezeu intervine prin arhanghelii săi fideli și pregătește pedepsirea exemplară a nelegiuiților. Iată porunca Stăpânului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unui paradox teologic: dacă vița-de-vie a fost blestemată de către Dumnezeu, atunci de ce vinul se folosește în Biserică (aluzie la taina euharistiei)? Iată răspunsul îngerului! În timpul potopului, toată viața a fost distrusă și în primul rând cele patru sute nouă mii de uriași născuți din împreunarea îngerilor răzvrătiți cu femeile pământene. Apa ajunsese de cincisprezece coți deasupra celor mai înalți munți, în așa fel încât a pătruns și în Paradis (neînchis etanș, după cum se vede!), unde a răvășit toate florile. A smuls din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
kai antapodoseis). Prima poartă se află la răsărit. Aici se despart două căi: una largă și încăpătoare, iar cealaltă strâmtă și înghesuită; fiecare are câte o poartă croită după aceleași dimensiuni. Dincolo de porți, pe un tron de aur, stă un uriaș „înspăimântător la chip, asemeni unui tiran”. Este „primul creat” (protoplastos) dintre oameni, Adam. Când sufletele mânate de către îngeri se bulucesc grămadă pe poarta largă, Adam începe să plângă și să se jeluiască, smulgându-și părul de pe cap și din barbă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
drumul cel larg. Aici se află iarăși un tron, „înfricoșător la vedere (phoberos en eidei), din cristal strălucind ca focul”. Deasupra stă o „mândrețe de om”, asemănător acelor „fii ai lui Dumnezeu” despre care vorbește Geneza (6, 2,4), părinții uriașilor de dinainte de potop. În fața tronului, o masă din aur și purpură. Pe masă, o carte lungă de șase coți și lată de zece. La dreapta și la stânga judecătorului, doi îngeri-scribi înzestrați cu toate cele trebuincioase unei asemenea îndeletniciri: toc (kalamon
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care le-au ales. Atunci Domnul Dumnezeu a zis: Să nu mai rămână Duhul Meu în oamenii aceștia pe veci, întrucât sunt carne. Zilele lor vor fi de o sută douăzeci de ani. Atunci, și după aceea, erau pe pământ uriașii: când fiii lui Dumnezeu intrau la fiicele omului și-și nășteau șprunciț; erau uriașii de pe vremuri, oamenii cei slăviți 142. Până în momentul acela, avva Serenus stătuse îndelung de vorbă cu oaspeții săi despre câteva probleme referitoare la demonologie 143. El
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Meu în oamenii aceștia pe veci, întrucât sunt carne. Zilele lor vor fi de o sută douăzeci de ani. Atunci, și după aceea, erau pe pământ uriașii: când fiii lui Dumnezeu intrau la fiicele omului și-și nășteau șprunciț; erau uriașii de pe vremuri, oamenii cei slăviți 142. Până în momentul acela, avva Serenus stătuse îndelung de vorbă cu oaspeții săi despre câteva probleme referitoare la demonologie 143. El și-a început discursul cu o scurtă și destul de discretă prezentare a teoriei cosmogonice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
decăzut al lui Seth) institui cu nerușinare arta ciudată a farmecelor, a miracolelor și practicile superstițioase ale magiei”. În paralel, cultul monoteist, decăzut, s-a preschimbat în cult politeist. Amestecul celor două seminții a dat naștere unei generații de monștri: uriașii, primii oameni care au trăit nu din munca lor, ci jefuindu-și vecinii. Ei se distingeau atât prin crudelitas, violentia, truculentia, cât și prin inormitas corporum. Începând din acel moment, potopul s-a impus ca singura soluție obligatorie pentru înnoirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în scrierile intertestamentare Așa cum a arătat deja M. Delcor 148, Geneza 6,1-4 nu conține nici o aluzie la cădere și cu atât mai puțin la pedepsirea „fiilor lui Dumnezeu”. Pasajul din Biblie ar fi avut ca scop să explice originea uriașilor, care au fost niște eroi faimoși (avem de-a face așadar cu personaje întru totul pozitive), și de a arăta că „prezența răului în lume are ca origine o rupere a echilibrului în ordinea divină prestabilită, în relațiile dintre lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
coboară pe vârful muntelui Hermon, după ce au jurat că vor rămâne uniți și că nu-și vor încălca legământul. Acești îngeri rebeli sunt în număr de două sute. Ei „se spurcă amestecându-se cu femeile” (7,1), care dau naștere unor uriași „înalți de trei mii de coți” (7,2) și atât de lacomi, încât nu se satură niciodată. Foamea lor, niciodată astâmpărată, îi face să mănânce oameni, animale, ba chiar să se devoreze între ei. Pe de o parte, îngerii le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de a le prelucra”, precum și podoabele, vrăjitoria, astrologia etc. (8). Aceste învățături perfide umplu pământul de sânge, de dezmăț și de vicii 151. Ca pedeapsă, Dumnezeu îi va arunca pe îngerii rebeli „în străfundurile pământului”, pregătind în același timp lichidarea uriașilor, ale căror suflete vor continua totuși să-i bântuie pe fiii bărbaților și ai femeilor „până în ziua sfârșitului” (16). Îngerii se fac de două ori vinovați: o dată pentru că „s-au spurcat amestecându-se cu sângele femeilor (15,4) - comportându-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tânjesc după cunoaștere și virtute, reprezintă la rândul lor sufletele curate ale filozofilor. În sfârșit, schema exegetică a lui Philon reduce legăturile îngerilor cu fiicele oamenilor la relațiile intelectului divin cu patimile, după o schemă tipic platoniciană. Din această perspectivă, uriașii reprezintă categoria „oamenilor carnali”. Într-adevăr, conform teoriei expuse în De gigantibus (60-61), există trei feluri de oameni: cei care, prin natura lor, aparțin pământului - aceștia „sunt mereu în căutarea plăcerilor trupești” și „caută să se bucure despre ele”; cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]