6,525 matches
-
sarcini, iar critici sumbre și amenințări voalate) ca și la înapoierea acasă (nu cumva m-a căutat iar tipul de la Securitate?), sau, mai recent, înainte de a înfrunta oștile de mici bezmetici care îmi făceau viața amară la școală (dacă o să urle și o să sară iarăși peste bănci tocmai cînd vine inspectoarea, dacă o să mă prindă cu vreo greșeală, cu vreun lapsus linguae, cu vreo omisiune, dacă o să rîdă iar de mine și ebraica mea precară, asediind catedra ca pe o cetate
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
și noi să nu știm? face către celălalt. Acesta tace mai întâi, pe urmă zice: - Da, da, se poate, și eu am văzut, dar așa sunt muierile, să măture, că altceva... În acel moment trece pe lângă ei mașina de pompieri, urlând a dezastru... După aia, cel cu sacoșa constată: ,,Ei,... un incendiu acolo... un cutremur,... mai zici că trăiești..." * * * Călăul, după ce bate zdravăn la anchetă victima, vine la deținut în celulă și-l învelește cu grijă, să nu răcească... * * * Chestia cu
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
este mai mult decît un colaj de texte, bine alese și asamblate, rostite pentru ascultătorii radio. Ambiția actriței a fost chiar de a schița un spectacol bazat pe polifonia vocilor umane, a vocilor care își strigă bucuria dragostei sau își urlă suferința în fața neîmplinirii ei, a experiențelor fundamentale - nașterea, căsătoria, moartea - și a felurilor în care știm să ni le asumăm sau, dimpotrivă, să le ratăm. Irina Movilă este o actriță cu forță, cu o sensibilitate aparte. Am descoperit însă și
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
sau la o mișcare mai bruscă a vagonului, acesta abandonează țîța, se uită fix, de jos în sus, la maică-sa, își ridică apoi capul și mătură, cu niște priviri aproape incandescente, întregul vagon după care, din senin, începe să urle. Să plîngă enorm, convulsiv, animalic. Stai dracu, bre și suge, îi șuieră țiganca, printre dinți, și îl smucește spre pieptul ei. Stai liniștit, că acuși ajungem acasă. Urletul se întețește, însă. Are în el ceva disperat și sfîșietor. De fiară
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
și din picioare, se frînge și tremură ca un epileptic în plină criză. Pasagerii se revoltă, o invită imperativ pe țigancă să-și potolească odrasla sau să coboare la prima, ea nu răspunde, își leagănă puradelul mai departe, însă acesta urlă din ce în ce mai tare și mai nestăpînit. Dacă nu taci, îi spune ea oarecum în șoaptă, dar la un nivel al șoaptei proporțional cu intensitatea urletului, să știi că ți-o sug aici. Apoi, fără să mai aștepte vreun răspuns, îl saltă
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
sacrificiul acceptat al celor mai frumoși ani ai vieții, situație care ar fi putut lua, în roman, aspecte de cel mai declarat dramatism. Însă, la cea de a treia persoană, eroul nu-și exhibă rănile, nu se autocompătimește, nu-și urlă spaimele, ci doar narează împrejurări, cu răceala istoricului. Și, paradoxal, din acest ton, narațiunea primește un suflu tineresc, romanul o tentă detectivistică, primează aventura, pariul. Numai punându-te în locul celui ce nu știa dacă va izbuti să treacă neobservat în
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
ar fi avut pe vremuri niște probleme sexuale. Sabău, aghiotantul, are boală pe violatorul numit Pingilică și care, bătut, zbiară protestând în vagonul câmpenesc pe al cărui acoperiș de tinichea se abate deodată o ploaie torențială de iulie. Numitul Pingilică urlă, gol, în slipul lui hoț pe care este cusută o inimioară roșie... Scena reală însă trece, estetic vorbind, scena din carte, "prea lucrată". După ce a pățit ce a pățit, eroina nu-i denunță de frică pe făptașii care o amenințaseră
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
DE VORBĂ-N DOI Al câtelea stilou să umplu Ca să mai stăm de vorbă-n doi La stâna sufletului simplu Când urlă lupii între noi. Sub câte cergi să învelim Suflarea strânsă cute, cute Sub măști, ce le rostogolim Prin iarba vorbelor mărunte. Să facem foc mare de câlți Din gânduri spuse-ntâia oară Apoi, să îl sărim desculți Și nici o rană
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
Să facem foc mare de câlți Din gânduri spuse-ntâia oară Apoi, să îl sărim desculți Și nici o rană să nu doară. Și nici o șoaptă să n-audă Zeii setoși ce spală-n ploi Cerneala strânsă-n buza udă, Când urlă lupii printre noi. VISUL În visul meu, iar se făcea Că mă născusem înc-o dată Un ochi mi se-alungea-ntr-o stea, Iar fruntea mi-era mult mai lată. Pe degete-mi crescuseră Din loc în loc, negi de cerneală, Și toți se
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
elegantă masă de disecție, urletele, țipetele, scîncetele (victimei), înjurăturile, blestemele, răcnetele (torționarului). Nu lipsesc nici intermezzo-urile delicate în care supliciatorul se laudă că poate să-și facă victima să cînte ca o privighetoare, să croncăne ca un corb, să urle ca un cîine. Sînt pomenite "sufocarea cu un dop", tatuajele ad-hoc, capetele rase pe loc, fierul roșu, acestea din urmă aducînd trupul supliciatului la condiția de "hartă sau parcardă". Dînd telefon, la terminarea durei lecturi, aflu că autoarea neîndurătorului eseu
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
iar curtea liceului o anexă a Bronx-ului) vom putea modela cetățeni de care are nevoie Europa. Degeaba ne lamentăm noi de zece ani că acel zero virgulă ceva din buget alocat culturii se va răzbuna cu vârf și îndesat. Degeaba urlăm din răsputeri că o țară în care învățământul lăsat în paragină a devenit anticamera infracțiunii, iar profesorimea sărăcită și batjocorită se va transforma în agenți ai primei forțe extremiste ce se va ivi la orizont. Din moliciunea fotoliilor parlamentare, din
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
spre comunism în zbor...". Sau: "Băieții de la intrare îmi spun: "Să trăiți tovarășu'Titus, vă rugăm legitimația dumneavoastră". Nu mă miră stupida formalitate de-a întreba un om pe care-l cunoști cum îl cheamă". Sau: "Tudor Postelnicu începe să urle: "Ceaușescu-pecere! Ceaușescu-paaaa-ce!" În ritmul scăpat din frîu se aude: Pa-ce-pa-ce-pa-ce-pa!". Este reconstituită astfel atmosfera de formalism stupid, de birocrație ridicolă, de solemnitate vacuă a unor inși care pretindeau că reprezintă clasa muncitoare, întregul popor ce le-ar fi încredințat mandatul
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
personaj de-sine-stătător. Analiștii au observat că urletul supliciaților face parte dintr-o dimensiune pre-verbală și pre-lingvistică, distrugerea trupurilor fiind acompaniată, intenționat, de distrugerea limbii. La început nu a fost cuvântul (deși torționarul așteaptă "adevăruri" și informații), ci urletul! Nemaivorbind, ci urlând, supliciatul este silit să renunțe la superioritatea sa asupra animalelor. Uneori, torționarul însuși distinge cele două etape ale vorbirii: în prima etapă, victima încă nesupliciată poate rosti normal cuvintele, în cea de-a doua, ea va urla oricum de durere
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
urletul! Nemaivorbind, ci urlând, supliciatul este silit să renunțe la superioritatea sa asupra animalelor. Uneori, torționarul însuși distinge cele două etape ale vorbirii: în prima etapă, victima încă nesupliciată poate rosti normal cuvintele, în cea de-a doua, ea va urla oricum de durere. Dar țipetele, strigătele și urletele au diferite motivații: victimele le produc (uneori) din pricina tensiunii psihice, înainte de supliciu, sau ca scut, pentru ca durerea să fie înfruntată dinainte de a țâșni. Alteori, țipătul este obținut din durere psihică (singurătate, disperare
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
pe care vrea să-l extragă schingiuitorul: dar el este un alchimist plebeu și exterminator, fiindcă nu extrage, ci distruge. Limba pe care o vorbește victima are o soră vitregă în anti-limba torționarului, deoarece schingiuitorii nu mai vorbesc omenește, ci urlă și zbiară, schimonosindu-se. Tortura este înfăptuită fie într-o limbă bestială, ațâțătoare la violență, fie, mai rar, fără cuvinte și sonorități. Supliciații înșiși își preschimbă urletul de la început într-o schimonoseală: dar aceasta este produsă de durere, iar nu
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ar fi fost ea însăși expulzată din Paradis: prin durere sonorizată (în cazul victimelor), prin ură sonorizată (în cazul torționarilor). Supliciatorii se laudă că pot să-și facă victima "să cânte ca o privighetoare, să croncăne ca un corb, să urle ca un câine". Există, se presupune, o măiestrie a producerii urletului victimei sau a limbii vorbite a acesteia: "te voi face să cânți", amenință de obicei torționarul, într-un jargon punitiv deja cunoscut. A face o victimă să vorbească (să
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
la glasul regăsit este mai dificilă decât trecerea de la glas normal la urlet. În acest sens, apatia și ataraxia fostelor victime trebuie înțeleasă în consonanță cu glasul lor pierdut. Uneori, victima știe că trebuie să tacă, deși îi vine să urle de durere: sonoritatea sa îndurerată ar stimula cruzimea supliciatorului, de aceea își mușcă buzele și limba, dar nu scoate o vorbă. Cu gura rănită (dinții smulși), supliciatul nu poate vorbi de durere; atunci când și limba îi este tăiată, gestul acesta
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
-și reduce vinovăția. Chipul supliciaților este o hartă a durerii pe care lacrimile își au statutul lor. Uneori, lacrimile țâșnesc pur și simplu, indiferent de controlul victimei, alteori, deși torturat atroce, chinuitul nu mai poate plânge și nu mai poate urla, pentru că s-a preschimbat într-un horcăit de moarte. Ochii lui nici nu mai pot, dar nici nu mai vor să plângă, iar gura, nici ea. La urma urmei, lacrimile sunt rudele lichide ale urletelor și strigătelor, așa încât, atunci când plânge
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
lacrimile, acestea curg șuvoi, alcătuind mai degrabă o rugăciune, decât un bocet. Legați între ei prin acest limbaj lichid al chipului, supliciații sunt niște "camarazi ai plânsului" și niște "rude în lacrimă". Unele victime ajung la capătul durerii: plâng și urlă până la refuz, până când vocea dispare și lacrimile seacă. Trupul lor și-a epuizat atât lichidele, cât și sonoritatea; din răni, inclusiv sângele curge subțiat. În acest caz, nu mai există nici un fel de limbaj posibil al durerii: dacă, totuși, lacrimi
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
liotă de reporteri. - Sînt foarte încîntat să vă cunosc, domnule Piper, zise MacMordie. Acum vă rog să o luați în direcția aceea. Piper o luă în direcția aceea și se trezi înconjurat imediat de cameramani și de reporteri care îi urlau întrebări ininteligibile. - Spuneți doar " Nu comentez", strigă MacMordie cînd Piper încercă să le explice unora că nu fusese niciodată în Rusia. Așa nu va înțelege nimeni nimic aiurea. - E deja un pic cam tîrziu, nu vi se pare? zise Sonia
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
de către escorta lui de poliție. În vreme ce mulțimea de afară se împingea în față, reporterii își continuau acțiunea de căutare neobosită a adevărului. - Domnule Piper, dacă nu vă supărați, v-am ruga să ne spuneți doar cine și ce naiba sînteți dumneavoastră? urlă unul dintre ei pe deasupra întregii zarve. Dar Piper rămăsese fără grai. Ochii îi ieșiseră din orbite, iar fața i se făcuse cenușie. - Este adevărat că ați împușcat cu mîna dumneavoastră...? - Puteți afirma că guvernul dumneavoastră nu negociază cumpărarea de rachete
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
șoc...? - Știu eu unul care va fi în curînd într-o asemenea stare dacă nu faci ceva repede! îi zise Sonia lui MacMordie și îl împinse în fața ei. MacMordie se lansă în luptă. - Domnul Piper n-are nimic de declarat! urlă el neîntrebat înainte de a fi tras într-o parte de un polițist care tocmai fusese lovit cu o sticlă de Seven-Up de un protestatar anti-apartheid, pentru care Van Piper era un rasist alb din Africa de Sud. Sonia Futtle se aruncă și
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
care tocmai fusese lovit cu o sticlă de Seven-Up de un protestatar anti-apartheid, pentru care Van Piper era un rasist alb din Africa de Sud. Sonia Futtle se aruncă și ea pe urmele lui MacMordie. - Domnul Piper e un faimos romancier britanic! urlă ea din toți bojocii, dar momentul unor asemenea declarații neechivoce trecuse de mult. Tot mai multe rachete zburau spre zidul clădirii, pancartele erau sfîșiate și folosite ca arme de asalt, iar Piper se văzu tras înapoi în hol. - N-am
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
din Siberia cedaseră în fața celor de la mișcarea pentru drepturile homosexualilor, care luptau pe cont propriu. Cîteva namile de muieri între două vîrste pătrunseră prin cordonul de polițiști și se repeziră la Piper. - Nu, n-am făcut nimic de genul ăsta! urlă el în timp ce femeile încercau să-l smulgă din mîinile polițiștilor. Sînt pur și simplu un ins obișnuit, un... Sonia puse mîna pe un par care nu demult avusese pe el o pancartă cu mesajul " Doamnele de Aur Te Iubesc!" și
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
Jumătate de funt: tremurat tot mai accentuat. Un sfert de funt: primii degerați, cu ochi privind pierduți spre niciunde. O optime de funt: morți prăbușiți sub omăt. Din când în când inserturile se reped parcă speriate, strigate dintr-o gură urlând ca în cutare tablou de Munch. Este halucinant, în filmul lui Eisenstein, puterea tăcerii de a vui, de a striga, de a urla, de a țipa, de a invoca tot vacarmul istoriei care va veni. Din omagiu, "Oktiabr" s-a
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]