3,540 matches
-
de mesteceni, însă hunii le simțiră îndată prezența și grăbiră pasul, lăsând în urmă fără să șovăie cireada de vite pe care o luaseră. Cu gesturi grăitoare, romanul porunci oamenilor săi să se răsfire pe câmpie. Distanța dintre urmăriți și urmăritori rămase pentru multă vreme aceeași, căci caii mici, dar rezistenți ai hunilor încă nu voiau să se dea bătuți înaintea cailor de rasă, puternici, ai urmăritorilor lor, iar Sebastianus începu să-și piardă speranța că vor reuși să pună mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grăitoare, romanul porunci oamenilor săi să se răsfire pe câmpie. Distanța dintre urmăriți și urmăritori rămase pentru multă vreme aceeași, căci caii mici, dar rezistenți ai hunilor încă nu voiau să se dea bătuți înaintea cailor de rasă, puternici, ai urmăritorilor lor, iar Sebastianus începu să-și piardă speranța că vor reuși să pună mâna pe banda aceea de asasini; însă deodată îi văzu mai întâi încetinind și apoi făcând o întoarcere spre stânga, către o coastă împădurită, unde, probabil, sperau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să grupeze forțele pe diagonale, ca să le taie calea. îi putea vedea bine acum și, numărându-i, constată că nu erau mai mult de jumătate de duzină. Galopau șfichiuindu-și fără milă caii și întorcându-se mereu să controleze poziția urmăritorilor. Sebastianus îl observă pe cel mai apropiat de el, îmbrăcat numai în piei de oaie și cu obișnuita căciulă de berbec pe care o purtau toți cei din neamul lui, scoțându-și arcul din tolbă și potrivind în coardă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
coada coloanei și se răspândiră prin preajmă, culcându-și caii în iarba înaltă și printre arbori. începu apoi așteptarea, care nu dură prea mult. Curând, pe drum apărură doi cercetași; ceva mai în spatele lor se putea vedea întregul detașament al urmăritorilor. Nemișcați, întinși pe pământul deja îmbibat de aromele verii, suportând zumzăitul și ciupiturile insectelor, hunii scrutau printre firele de iarbă și înșiruirile copacilor, mângâindu-și fiecare cu mâna gâtul sau botul calului, de teamă ca nu cumva, printr-un nechezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rămase decât să dea semnalul de atac. Urcați în șa, hunii își biciuiră fără milă caii, traversară păduricea în câteva secunde și ieșiră din ea strigând și tăind câmpia în două șiruri paralele ce se grăbiră să închidă flancurile coloanei urmăritorilor. Aceștia, sub o ploaie de săgeți, se opriră brusc mai întâi, apoi încercară, în confuzia creată, să se desfășoare în evantai și să-și lărgească raza de acțiune, pentru a face față atacului. Hunii însă deja îi înconjurau și strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spate auzea vocile celor doi care o urmăreau fără grabă și deloc îngrijorați că ea ar fi putut da alarma. Găsi din memorie o bifurcație și o apucă, alergând nebunește, pe aleea ce ducea direct la villa, cu speranța că urmăritorii săi o vor alege pe cealaltă. Vălul de mătase ce îi cobora de la fibula de aur a tunicii se încâlci într-un tufiș de trandafiri și se sfâșie, dar ea nici măcar nu băgă de seamă. Trebuia să dea alarma, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
părăsea operațiunile cu iuțeala unei pantere, tocmai fiindcă se temea să nu fie constrâns să lupte pe două fronturi. Bătălia din vecinătatea taberei hune nu se prelungi prea mult. Se zăriră curând grupuri de călăreți ce fugeau trimițând săgeți către urmăritorii lor și traversând într-o goană nebună tabăra răvășită, fără nici o grijă față de infanteriștii care mai rămăseseră pe-acolo; în spatele lor, alți cavaleri cu platoșe sclipitoare năvăleau în galop printre corturile răsturnate, amestecându-se cu fugarii și trecându-i fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armatei o masă enormă de oameni se îndrepta în aceeași direcție. Așadar, bătălia era pierdută de-acum. După un scurt galop își opri calul și din nou își regrupă oamenii pentru a lansa o nouă salvă șuierătoare de săgeți împotriva urmăritorilor, după care porniră din nou în goană. Repetă manevra de mai multe ori, încetinind înaintarea vizigoților, până când Ernak i se alătură cu mingan-ul său, pentru a-i da ajutor. Tânărul principe își conduse războinicii într-un viguros contraatac, însă Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
numeroși. Reacționând instinctiv, fu pe punctul de a face unicul lucru pe care l-ar fi făcut oricare hiung-nu în situația lui: și-ar fi întors calul și ar fi fugit, căutând să câștige ceva teren și să-și deruteze urmăritorii, alergând în zig-zag, după care, s-ar fi întors, căutând să-i lovească din orice unghi posibil. Cât despre oamenii din care, aflați în imposibilitate de a fugi, s-ar fi apărat cum puteau. Trăsese deja de hățuri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
meu, dar fără nici un rezultat. Apoi am simțit o mână înșfăcându-mi maioul chiar în locul unde ar fi trebuit să se găsească numărul echipei câștigătoare și, speriat, mi-am frânat fuga cu stângăcia unui albatros care se oprește din zbor. Urmăritorul meu era, bineînțeles, Seymour, care arăta și el la fel de speriat. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? m-a întrebat înnebunit. Continua să mă țină de maiou. M-am descătușat din mâna lui și l-am informat în limbajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dâre de făină până jos la parterul clădirii. Imediat după plecarea hoților, Atena dădu un telefon informând prietenul ei de cele petrecute În lipsa lui, exprimându-și Îngrijorarea de necazurile ce aveau să urmeze. Tony Pavone, zâmbi Îngăduitor. Evident, ferocele lui urmăritor nu mai știa ce să inventeze pentru a-l intimida dar, el greșise. În definitiv, Tony Pavone se Încadrase În porunca Dictatorului Suprem, păstrând cantitatea necesară până la primirea rației pe cartelă iar calificativul de „Dosirea alimentelor”, nu putea fi luată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
schița În colțul din stînga al raportului meu. A trecut un mărfar acoperit de zăpadă - probabil de la munte - și s-a Înscris În curbă. Mi s-a părut nesfîrșit. Printr-un colț al oglinzii retrovizoare l-am zărit iar pe urmăritor. Era, după cum mă și așteptam de altfel, tînărul Tashiro. Imediat dispăru Într-un punct mort al oglinzii, dar reapăru, curînd după aceea, lîngă geam. I-am deschis portiera și i-am făcut semn cu degetul să ocolească mașina și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Unii au Încercat chiar să se urce din mers, prin ferestre. Microbuzul, care nu părea să aibă mai mult de 1 000 cm³, răsuna ca un fierăstrău hodorogit, dar Își adună toate forțele și se cațără pe dig, scăpînd de urmăritori. Actul de curaj al șoferului a dat șanse și altor microbuze să scape. Profitînd de răspîndirea muncitorilor În urmărirea microbuzului care căuta să se elibereze din Învălmășeală și ceilalți șoferi au pornit motoarele și au luat-o, care Încotro, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se elibereze din Învălmășeală și ceilalți șoferi au pornit motoarele și au luat-o, care Încotro, prin albia rîului, În plină viteză. L-am zărit pe frate cu coada ochiului. Se tupilase În iarba uscată de sub dig ca să scape de urmăritori. Am țîșnit și eu spre mașina mea, care, din fericire, scăpase de atac pînă acum. Deodată mi-am amintit că am uitat ceva extrem de important: jurnalul LUI. I-l cerusem fratelui și mi-a spus că-l voi găsi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un crîng de sălcii pe o ridicătură de teren. Exact cum prevăzusem, am dat și aici peste un grup de scandalagii. Erau cei care o Întinseseră cu femeile. Am mai Încetinit vrînd să constat dacă se apropie de mine ceva urmăritori. CÎnd m-am simțit În siguranță, am accelerat brusc și am luat-o spre dig cu toată viteza. Mă Îngrijora zgomotul amenințător al motorului; parcă-l făcea cineva fărîmițe cu un baros. PÎnă la urmă, totul a fost bine. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
m-am simțit În siguranță, am accelerat brusc și am luat-o spre dig cu toată viteza. Mă Îngrijora zgomotul amenințător al motorului; parcă-l făcea cineva fărîmițe cu un baros. PÎnă la urmă, totul a fost bine. Aproape toți urmăritorii, care nu vroiau să piardă spectacolul cu fetele, s-au retras Într-acolo, dar deoarece nu aveam luminile aprinse, nu mi-am putut da seama despre ce fel de ceremonie e vorba. Cum nu duceam lipsă de imaginație, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
grefierul Gavrilescu, și Mărculescu, și Lascarache, și toți locuitorii și slugile străzii, învârtind arme ucigașe. Cuconul Vasile se opri o țâră, ridică pușca, ochi și, o dată cu bubuitura asurzitoare, un fum des învălui grămada. Cânele o porni în fugă spăriată și urmăritorii se răsfirară răcnind și chiuind. Din strada Prefecturii cotiră în ulița Ștefan cel Mare. Acolo oamenii, înspăimântați de atâta larmă, săriseră în păr și se băteau cap în cap. Ce-i, frate, ce s-a întâmplat? Domnule! strigă polițaiul bălăbănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și ucis în zăpadă. — Ce-i în capul vostru? Eu n-am nici o legătură cu povestea asta. Nu iau cu mine un om în starea lui. N-o să duc cu mine în pădure un gladiator fugit, ca să-i atrag pe urmăritorii lui. N-o să-mi risc pielea - și nici pe a lui, m-ai auzit? Se întoarse spre fată, fără să bage de seamă că bărbatul se ridicase și ieșise în grabă. — Și apoi - Valerius se străduia să-și recapete calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius era neînfricat în bătălie, imbatabil în luptele corp la corp și mândru că devenise cetățean al Romei - el, care era gal prin naștere - și că făcea parte din armata Imperiului. — L-ai scăpat de la moarte, scapă-l și de urmăritori. Și ei sunt moartea. Îl vor ucide, pentru că vor veni cu siguranță să-l caute aici. — N-o să reușești să mă convingi. — Vrei să te implor? — Nu ți-ar ajuta la nimic. Nu am bani să-ți plătesc. — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Titus. Aș vrea să fug departe, poate în Britannia. — Dacă Vitellius se răzvrătește împotriva lui Galba, Britannia va fi de partea lui. Nu ar fi un loc bun pentru tine, îi zise hangiul. — Nici ăsta nu-i un loc bun. — Urmăritorii tăi s-au întors la Colonia acum câteva zile. Vitellius i-a pedepsit că s-au întors cu mâinile goale. Dacă ai fi rămas în pădure, te-ar fi găsit, mai devreme sau mai târziu. Sau te-ai fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Marte, pe câmpia ce se întindea între Tibru și Capitolium... Poporul aclama lupta sângeroasă ca și cum s-ar fi aflat în arenă, strigând și aplaudând. Mulțimea se unduia, urmărind masacrul. Oamenii își mânjeau încălțările de sânge, săreau peste leșuri, arătându-le urmăritorilor locurile unde se ascundeau cei pe care-i căutau, ca să-i vadă pe aceștia cum erau uciși în taverne, la terme, în lupanare... Peste tot curgea sânge, peste tot domnea confuzia, peste tot se auzeau strigăte și implorări. La luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
E lucrul cel mai al dracului, Martina Twain. Pe ea o am în cap. Cum a pătruns acolo? Pe ea o am în cap, alături de trosniturile și toată circulația. Ea mă urmărește. Uite-i fața, chiar aici, cum mă urmărește. Urmăritorul urmărit, urmăritul urmăritor - și acest patos secund, în care eu sunt urmărit de ea și, totuși, ea mă urmărește fără să o știe. Îi place oare ceea ce vede? Bah! O, trebuie să mă lupt, trebuie să rezist, indiferent ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai al dracului, Martina Twain. Pe ea o am în cap. Cum a pătruns acolo? Pe ea o am în cap, alături de trosniturile și toată circulația. Ea mă urmărește. Uite-i fața, chiar aici, cum mă urmărește. Urmăritorul urmărit, urmăritul urmăritor - și acest patos secund, în care eu sunt urmărit de ea și, totuși, ea mă urmărește fără să o știe. Îi place oare ceea ce vede? Bah! O, trebuie să mă lupt, trebuie să rezist, indiferent ce-ar fi. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau să se pregătească să prezinte scrotul pe tavă? Să repet? — Nu-i nevoie, domnule. Năut de douăzeci de duros sau scrotul. Fermín Îi mai plasă o monedă. — Fii binecuvîntat. Ospătarul dădu din cap respectuos și se Îndreptă spre masa urmăritorului nostru spre a-i preda mesajul. CÎnd auzi ordinele, santinelei i se descompuse figura. Rămase cincisprezece secunde la masă, zbătîndu-se Între forțe insondabile, iar apoi se avîntă În galop În stradă. Fermín nu se deranjă nici să clipească. În alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
familist” și cea a amanților certați. În plan secundar, și Zița are o tragedie, nenorocul: „fir-ar al drcului de viață și afurisită! Că m-a făcut mama fără noroc!”, iar Rică e pus într-o postură tragică de îndârjirea urmăritorilor. Până și Spiridon are drama lui: amenințarea cu bătaia, care planează în permanență deasupra-i. În Conu Leonida față cu reacțiunea spaima bătrânilor „asediați” atinge paroxismul. Zoe din O scrisoare pierdută folosește în exces metoda dramatizării suferinței, provocată de șantajul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]