KorAP: Find »[drukola/base=urologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...19 >

464 matches

Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485

scadă ușor. Cauzele acestei creșteri a morbidității litiazice urinare pot fi atribuite atât îmbunătățirii alimentației începând din 1990, cât și înmulțirii numărului de internări în spitale pentru tratamentul acesteia, înmulțire datorată introducerii în acești ani a noilor metode de tratament urologic: litotriție extracorporeală (L.E.C.), nefrolitotomia percutană (N.L.P.C.), ureteroscopie (U.S.). Așa cum o ilustrează lucrările publicate în România, între care și acelea ale Clinicii de Urologie de la Spitalul Clinic Prof. Dr. Th. Burghele, începând din 1993, în cele mai multe cazuri problemele puse de litaza

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
datelor din literatură, ca și din constatările făcute în Clinica de Chirurgie Generală și Urologie de la Spitalul Clinic Prof. Dr. Th. Burghele, unde remarcăm din nou, într-un mare număr de ani a fost inclusă o bogată activitate de chirurgie urologică infantilă, rezultă mari diferențe de frecvență a litiazei urinare în raport cu vârsta; în timp ce pentru litiază în general (incluzând toate grupele de vârstă) frecvența maximă se situează în decadele a treia și a patra, pentru litiază urinară la copii o primă constatare

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
să fie acela care este de așteptat. Astfel: 1) în statistica clinicii noastre, de prea multe ori, rezultatul examenului calculilor nu precizează constituția chimică a nucleului și nici care este constituentul majoritar al calculilor micști; 2) pentru statistica de la clinica urologică de la Pitié 47, Jardin A. afirmă că am putut cunoaște natura calculilor a 188 de bolnavi din seria noastră (din 277 de dosare care se referă la 322 de rinichi purtători de calculi, incluzând deci 45 de litiaze bilaterale, n.n.

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
de noi. Litiaza fosfatică, care reprezintă marea majoritate a calculilor coraliformi (în jur de 75%) și circa 1/3 din calculii caliceali (incluzând calculii micști de oxalat plus fosfat de calciu), ale cărei cauze includ un număr important de malformații urologice congenitale, cauză de stază și de infecție urinară, alături de mai rarele cauze metabolice, impune mult mai frecvent decât celelalte tipuri de calculi reno-ureterali implicarea chirurgiei convenționale în tratamentul ei, atât pentru înlăturarea unor calculi obstructivi, cât și pentru corectarea unor

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
în mare majoritate fosfatici), sunt: infecția urinară în circa 75% din cazuri, anomalii anatomice în 15% și devieri metabolice în 10%. Factorul infecțios reprezintă cauza principală a litiazei fosfatice, în general, și a celei fosfatice coraliforme, în special. Orice afecțiune urologică, complicată cu o infecție cu germeni ureazici (în primul rând) poate fi la originea unei litiaze de infecție. Procentul de activitate ureazică a germenilor este următorul : Proteus vulgaris 99,6%, mirabilis 98,7%, morganii 91,8%, rettgerii 99,0%, Providencia

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
de cistină este de 6-12 luni [38]. Indicațiile intervențiilor chirurgicale convenționale sunt rezervate calculilor de cistină coraliformi și calculilor pielici mari, cât și complicațiilor acestei litiaze, în primul rând anuriei și pionefrozei. De asemenea, ele includ și corectarea unor malformații urologice eventual coexistente. Desigur, după efectuarea tratamentului chirurgical, tratamentul medical preventiv trebuie continuat. Au fost publicate succese în tratamentul unor calculi de cistină: a) prin combinarea chemolizei cu litotriția prin unde de șoc electrice, cu mențiunea că acetilcisteina este cel mai

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448

laborator utile: demonstrează inflamația cronică specifică. * consultul de specialitate: a) Osteoarticular prezența unor dureri constante, care cresc în intensitate, treptat, dar se calmează în repaus; limitarea posibilităților de mișcare în articulații; adoptarea unor poziții antalgice; semne de inflamație locală. b) Urologic polakiurie, însoțită sau nu de hematurie, aparent fără o cauză evidentă și urini tulburi, prin procentul mare de leucocite, dar fără a se pune în evidență agentul patogen. c) Genital se poate întîlni una din următoarele situații: pubertate întîrziată, amenoree

Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664

instalată sugerează o boală renală obstructivă. Oliguria rapid instalată poate indica insuficiență renală acută. Oliguria progresivă se poate întâlni în glomerulonefrita acută și IRC. • A prezentat modificări de culoare ale urinii? - hematuria macroscopică cu cheaguri este sugestivă pentru o afecțiune urologică; - hematuria macroscopică intermitentă poate fi întâlnită în nefropatia cu IgA; - urinile roșii-brune pot fi o expresie a hematuriei macroscopice, dar și a hemoglobinuriei sau mioglobinuriei masive; - urina spumoasă poate fi întâlnită în sindromul nefrotic; - urina tulbure, fetidă, este caracteristică infecțiilor

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
ar trebui sa facă parte din investigațiile periodice (anuale) în populația generală, chiar și la persoanele în aparentă stare de sănătate. în mod deosebit, detectarea semicantitativă a hematuriei și proteinuriei prin ESU oferă informații importante asupra unor afecțiuni nefrologice și urologice cu evoluție subclinică sau clinic frustă (vezi capitolele respective). Cu atât mai mult, ESU este indicat periodic la pacienții de mare risc renal (diabetici, hipertensivi, aterosclerotici, subiecți cu rude de gradul I prezentând afecțiuni renale severe etc). Ideal, ESU se

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
hematurică este foarte utilă, magnitudinea proteinuriei sugerând sediul hematuriei (o proteinurie >2 g/24 ore este foarte probabil de origine glomerulară). E. Clasificarea hematuriilor O clasificare simplă distinge între hematuriile de origine glomerulară, de origine extraglomerulară (de cauză nefrologică sau urologică) și hematuriile determinate de tulburări de hemostază. Hematuriile glomerulare sunt prezente în cvasi-totalitatea glomerulopatiilor (cu excepția nefropatiei cu leziuni minime), precum și în sindromul Alport. Hematuria extraglomerulară de cauză nefrologică poate fi cauzată de cistita infecțioasă, boala polichistică renală, nefritele interstițiale acute

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
cu leziuni minime), precum și în sindromul Alport. Hematuria extraglomerulară de cauză nefrologică poate fi cauzată de cistita infecțioasă, boala polichistică renală, nefritele interstițiale acute, necroza papilară, boli vasculare (tromboembolismul arterei renale, tromboza venei renale, infarctul renal). Hematuria extraglomerulară de cauză urologică poate fi determinată de tumori uroteliale, litiaza urinară, cancerul renal, angiomiolipomul renal, afecțiunile prostatei, tuberculoza urinară, traumatisme renale, malformații vasculare renale etc. Hematuria din cadrul tulburărilor de hemostază se poate datora diatezelor hemoragice (trombocitopenii, hemofilie etc.), tulburărilor de hemostază din coagularea

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
mai frecventă, sângerarea având originea în parenchimul renal sau la nivelul tractului urinar superior. Hematuria terminală are de obicei sursa la nivelul vezicii urinare; • prezența sau absența cheagurilor; prezența cheagurilor semnifică o amploare mai mare a sângerării, sugerând o afecțiune urologică majoră (frecvent tumorală); • contextul anamnestic și clinic (vezi și capitolul „Abordarea clinică a paicentului cu boală renală”). Asocierea hematuriei cu piurie și/sau disurie este sugestivă pentru infecția de căi urinare; infecția recentă a tractului respirator sugerează glomerulonefrita postinfecțioasă sau

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
există argumente pentru originea glomerulară a hematuriei trebuie adresat nefrologului pentru puncție-biopsie renală și alte investigații complexe, în special imunologice (vezi tabelul 1.). Dacă este exclusă cauza glomerulară a hematuriei și nu sunt elemente clinice și paraclinice pentru o cauză urologică, nefrologul investighează o cauză parenchimatoasă non-glomerulară pentru pierderile urinare de sânge. Funcție de datele clinice și paraclinice existente la un moment dat, explorarea imagistică a pacientului cu hematurie se face diferențiat (vezi și capitolul „Explorări imagistice în nefrologie”). Examenul ecografic este

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
profilaxia și terapia precoce a infecției, eventual terapie chirurgicală funcție de gradul refluxului. La adult - terapia chirurgicală este justificată numai de infecțiile urinare intratabile medicamentos. Tratamentul preventiv vizează reducerea incidenței nefropatiei ascendente. Diagnosticul și tratamentul precoce al infecției implică un bilanț urologic sistematic, ancheta familială și sfatul genetic. 11.6. Nefrita interstițială cronică prin expunere la plumb (Pb) Intoxicația cronică cu Pb poate fi întâlnită în medii profesionale industriale, în cazul folosirii recipientelor de uz alimentar cu Pb, a ingestiei repetate de

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
un episod de infecție urinară în cursul vieții. 12.3. Clasificare: A.1. ITU necomplicate • la pacienți fără anomalii funcționale sau anatomice ale tractului urinar (tract urinar normal), cu funcție renală normală, în absența manevrelor instrumentale sau a intervențiilor chirurgicale urologice recente. • apar mai frecvent la femei între 18-40 ani, cu o incidență mai crescută în decada a doua și a treia de viață și sunt rare la bărbați. germenele cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli (70-95 %); alți germeni implicați

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
în apărarea gazdei: diabet zaharat, insuficiență renală, sarcină, imunosupresie, transplant, neutropenie. • apar mai frecvent la extremele de vârstă (nou-născuți sau copii cu anomalii anatomice ale tractului urinar, vârstnici peste 60 ani, în special, bărbați cu patologie obstructivă prostatică și instrumentări urologice); • germenele cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli; alți germeni implicați sunt Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa, Serratia, Staphilococcus aureus. B.1. ITU joase Bacteriuria asimptomatică Cistita Uretrita Prostatita acută și cronică B.2. ITU înalte Pielonefrita acută

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Infecțiile recurente Infecțiile recurente (3 sau mai multe episoade simptomatice de ITU pe an) pot apărea în condițiile persistenței focarului de infecție în organism cu același germen (insuficient tratat) sau în condițiile reinfecției exogene, în absența unei anomalii anatomice sau urologice. Particularități: Infecția recurentă după o cură de tratament de 3 zile trebuie tratată 7-10 zile cu unul dintre medicamentele amintite. Infecțiile recurente la femei necesită profilaxie continuă sau profilaxie postcoitală cu nitrofurantoin (50-100 mg) sau cotrimoxazol (480 mg/zi) sau

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
acută (PNA) a) Definiție: inflamația microbiană a bazinetului asociată cu invadarea interstițiului renal. b) Clasificare: • PNA necomplicată (survine la o femeie tânără fără sarcină, aparent sănătoasă); • PNA complicată (survine la o femeie gravidă sau la femei și bărbați cu antecedente urologice, imunosupresați, transplantați, diabetici, insuficienți renali etc). c) Manifestări clinice: • sindromul infecțios (febră, frisoane, transpirații, cefalee, greață, vărsături, stare de rău); • semne de afectare a tractului urinar superior: dureri lombare (unisau bilaterale), uneori colicative; sindrom cistitic (usturimi micționale, polakiurie, urini tulburi

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
indispensabil înaintea oricărui examen radiologic comportând injecția de substanță de contrast. e) Date anatomo-patologice: • nefrită interstițială acută: infiltrat interstițial cu polimorfomononucleare neutrofile; edem interstițial. f) Explorări complementare Ecografia renală (uneori computer tomografia renală) este absolut necesară pentru excluderea unei anomalii urologice. g) Diagnosticul pozitiv se face pe baza datelor clinice, biologice și a explorărilor complementare. h) Diagnosticul diferențial în absența sindromului cistitic - cu alte boli febrile extrarenale: • septicemii; • amigdalită acută; • pneumonie bazală; • meningită. în prezența sindromului dureros abdominal și a sindromului

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
acesteia va fi controlată prin urocultură la o săptămână de la sfârșitul tratamentului, și apoi lunar. Reapariția infecției după terminarea tratamentului impune efectuarea unei antibiograme corecte pentru alegerea celui mai bun antibiotic la care germenul să fie sensibil, cercetarea unei afecțiuni urologice concomitente, antibioterapie prelungită 14-21 zile. Apariția unei infecții la distanță, cu alt germene, impune terapia specifică conform antibiogramei. Pielonefrita acută apare în special în lunile a 5-a și a 9-a, putând îmbrăca un tablou clinic tipic sau oligosimptomatic

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
de IRA funcție de această clasificare sunt redate în tabelul 2. Majoritatea (40 %) cazurilor de IRA se datorează necrozei tubulare acute (NTA), urmate de IRA funcțională (20 %), IRC acutizată (15 %, de regulă, tot prin IRA funcțională sau NTA), obstrucției de cauză urologică (10 %), glomerulopatii, vasculite sistemice, boli microvasculare (5 %), nefrite interstițiale acute (2 %), alte cauze (8 %). Tabelul 2. Clasificarea etiopatogenică a IRA. IRA prerenală (funcțională) 1. prin hipovolemie (aport lichidian redus, hemoragii, pierderi gastro-intestinale, pierderi renale excesive, sechestrare în spațiile extravasculare) 2

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
citomegalovirus, Pneumocistis carinii sau fungi. Ca urmare, majoritatea primitorilor de grefă vor urma în primele 3 luni post-operatorii un tratament de prevenție al acestor infecții oportuniste. Cele mai frecvente infecții în perioada precoce post-TR sunt cele urinare (legate de manevrele urologice și de un eventual reflux vezico-ureteral) și cele respiratorii bacteriene. Incidența tuberculozei este mai mare la pacientul transplantat în comparație cu populația generală. Decelarea semnelor și simptomelor sugestive pentru o infecție, chiar aparent banală, necesită dirijarea pacientului către centrul de transplant. Tratamentul

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
psihoză; cicatrizare deficitară; osteoporoză, osteonecroză aseptică de cap femural; cataractă și glaucom; miopatie cortizonică; ateroscleroză accelerată; insuficiență corticosuprarenaliană acută (la oprirea bruscă a CS) etc. Dozele reduse/minime utilizate în schemele imunosupresive moderne au redus drastic riscurile acestor complicații. Complicațiile urologice se întâlnesc de regulă precoce postoperator: fistule urinare, stenoze ureterale, tromboză arterială și venoasă, stenoze de arteră renală - necesitând o atitudine urologică. Recurența bolii renale inițiale este posibilă, dar relativ rară. Cel mai sugestiv semn este proteinuria severă (de regulă

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
a CS) etc. Dozele reduse/minime utilizate în schemele imunosupresive moderne au redus drastic riscurile acestor complicații. Complicațiile urologice se întâlnesc de regulă precoce postoperator: fistule urinare, stenoze ureterale, tromboză arterială și venoasă, stenoze de arteră renală - necesitând o atitudine urologică. Recurența bolii renale inițiale este posibilă, dar relativ rară. Cel mai sugestiv semn este proteinuria severă (de regulă de rang nefrotic), asociat eventual cu retenție azotată inexplicabilă. Diagnosticul se stabilește prin examen bioptic în urma PBR a grefonului (tehnică simplă, având

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568

categorie de pacienți poate apare endocardita acută la nivelul valvei mitrale sau chiar a SIV. Acestea sunt motivele pentru care la bolnavii cu CMH se aplică protocoalele de profilaxie antibiotică a endocarditei, în contextul manevrelor din sfera stomatologică, ginecologică sau urologică. Pacientele cu CMH nu prezintă contraindicații pentru sarcină sau pot chiar naște pe cale naturală. Concluziile studiului Clinicii Mayo (2007) sunt următoarele : 1. Miectomia septală elimină obstrucția tractului de ejecție a VS și simptomele cardiace la adulți și copii cu CMHO

Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]