528 matches
-
zile continua să trăiască. Și asta nu era principalul. Diavolul de violoncelist, care Încă de când se născuse fusese Însemnat să moară tânăr, la numai patruzeci și nouă de primăveri, tocmai Împlinise cu neobrăzare cincizeci, discreditând astfel destinul, fatalitatea, soarta, horoscopul, ursita și toate celelalte puteri care se ocupau cu contrarierea prin toate mijloacele demne și nedemne a dorinței noastre absolut umane de a trăi. Era realmente o discreditare totală. Și acum cum voi rectifica eu o abatere care nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
își cumpără repede o sticlă de Cola, poate că nici măcar nu este el. Îi urmăresc cu privirea mișcările picioarelor scurte, unul dintre ele flutură puțin în urma celuilalt la fiecare pas, atât de ușurel merge, parcă ar fi fost binecuvântat de ursita mersului, și nu doar el, toți oamenii din jurul meu își mișcă cu multă naturalețe mâinile și picioarele, de parcă s-ar fi născut din mers, numai Udi al meu, la trei etaje deasupra mea, zace nemișcat, și din nou teama îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-un hotel ca acesta, și ne țineam strânși unul într-altul și-ți spuneam: "Adrian, ce importanță pot avea toate acestea? E destul că te-am întîlnit, și tu m-ai iubit, și m-ai ajutat să-mi uit ursita, învățîndu-mă să cânt și să spun versuri - și, chiar dacă iubirea aceasta a noastră va răzbate numai o vară, va fi de-ajuns, îmi va fi de-ajuns..." - Îmi aduc foarte bine aminte, continuă Adrian. Atunci, la Viena, ți-am mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se leagă de trecutul acestei case, sau de trecutul familiei mele. Nu mă interesează decât viitorul, așa cum cred eu că-l putem împlini trăind liber orice epifanie a prezentului, cât s-ar dovedi ea de tragică, născută din nenoroc și ursită deznădejdii... Îl ascultaseră toți cu frunțile sus, emoționați. - Asta am învățat și noi, învățînd să ne închipuim închiși la Buchenwald, spuse Petru Petrovan. Nu există altă cale de mântuire. - Eu evit termenul "mîntuire", îl întrerupse melancolic Ieronim, pentru că ar putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Antim s-o întrerupă. - Totuna e. Este vorba de logodnica aceea necunoscută și inaccesibilă, pe care o tot aștepți, dar pe care n-ai încercat niciodată s-o cauți. Asta nu înțeleg, adăugă gânditoare. Nu înțeleg de ce nu-ți cauți ursita, dacă știi că există undeva pe lume și te așteaptă. Nu trebuie s-o cauți prea departe. Poate este pe aici, pe lângă noi, și dacă n-o vezi încă este pentru că o ascunde soarele, sau umbra, sau oamenii. Dar dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aproape legendari, strămoșii ei, care plecaseră dintr-un sat din Pind, fiecare în altă direcție, ca să-și caute miresele. Ce i se părea de astă dată curios și chiar jignitor era faptul că Generăleasa îl mustra că nu-și căuta ursita acum, mai puțin de un sfert de ceas după ce o anunțase că se logodise. - În felul meu, vorbi cu o neașteptată fermitate, o caut și eu. Deși poate o caut cu discreție exagerată. Dar de câte ori întîlnesc o străină, deschid ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
artist nu îmbătrînește niciodată, Oncle Vania, îl întrerupse Ieronim, brusc emoționat. Dacă ne-a pedepsit și pe noi Dumnezeu cu ceva, ne-a pedepsit cu tinerețe fără bătrânețe. Recunosc, pedeapsa e grea, dar ce putem face? Asta ne-a fost ursita... - Tinerețe fără bătrânețe, repetă Antim zâmbind. Ușor de spus, la vârsta ta... - Avem amândoi aceeași vârstă, Oncle Vania, continuă Ieronim, îngenunchind lângă el. Numai că dumneata ai amintiri, iar eu mi le imaginez. Și dacă ți-aș spune că amintirile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cum m-am încrezut eu - om gospodar - în vorbele unei... vrăjitoare? De fapt nici nu știu ce îi fimeia asta. Îi moașă? Îi vrăjitoare? Dumnezeu știe! Când moșește, îi moașă. Dar când descântă, când dă în bobi, când mai face și de ursită sau mai știu eu ce... Atunci ce-i? Lucru anapoda îi că știe să te facă s-o asculți. Când și-a înfige ochii în tine te trec fiorii! N-ai încotro și trebuie să te uiți într-ai ei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Deschid încet fereastra... Deschid încet fereastra spre Eter Și peste Hău stau agățat de gânduri. Dar mă feresc să cerc vre´un Mister Și îmi scrutez Ursita printre rânduri Aș vrea șă știu ce-mi este scris; E totu´ ferecat în spații infinite, Nu știu ce-a fost real, ce este vis Dar ale mele vremuri nu´s implinite. Mă ostenesc cu Universul la taifas, Să-mpiedic
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc Și cum Ursita crudă, cu milă ți-a prezis Te-nlănțuiesc în ceata lor, cu´atâta foc. Încerci să scapi, fugind înspre niciunde Rămâi încremenit fatal în goana disperată Dar ești cuprins degrabă-n nesătule unde Și lași voios în urmă, Barca Vieții răsturnată
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
și văd bordeiul Și deschide Mușa ușa. Când își pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n Planuri mari pe gâza mică. Dar de-odată din părete Es ursite ca pe-o poartă, Flori albastre au în plete, Cîte-o stea în frunte poartă. Și de-o tainică lumină Toată casa este plină Ce din ochii lor porni. Peste leagănu-i se-nclină Și-ncepură a-l meni: Ca și leii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Trebuia negreșit să-și dovedească superioritatea față de fufa aceea impertinentă. Luându-și lăuta, hotărî să se relaxeze deocamdată printr-un cântec. Se pregăti, trecându-și limba masivă peste mustață și apoi, zdrăngănind, începu să cânte „Nu zăbovi, mergi în calea ursitei/ Pășește grăbit, cu voia bună alături“. — Isprăvește! țipă domnișoara Annie de după jaluzelele trase. — Cum îndrăznești? îi răspunse Ignatius, îndepărtând cu violență propriile lui jaluzele și privind afară spre aleea întunecoasă și rece. Cum îndrăznești să te ascunzi după jaluzelele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
alese, cum ai vorbi la un străin. Ne-am băgat de cu seară în căruțe, înghesuiți fiecare cum putea, iar eu mi-am făcut cruce în căciulă, că știam că e noaptea Sfântului Andrei și trăgeam nădejde să-mi visez ursita. Și chiar am adormit ori poate numai am căzut nițel în somn. Visam ceva ce n-am mai știut pe urmă. Dar am auzit și vocile de-afară. Toți le-am auzit și ne mai înghiontea și un băiat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trăirii lor își împlinesc sarcina lor, fără a schimba nimica dintrînsa. Creatorul este atoatevăzător și atotștiutor. Noi nu avem căderea să ne îndoim nici de îndurarea nici de dreptatea Sa !... Nu ne este îngăduit, să-i punem la îndoială înțelepciunea. "ursita a grăit". Firea omenească e astfel concepută ca nimeni să nu poată trece de sorocul ce i-a fost ursit. ”pulbis et umbra sumus!” nu suntem decât țărână și umbră...asta suntem!” a mai adăugat gândul. Clopotul bătea, bătea întruna
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și, liniștea venea din Ceruri... Apele vieții rareori îs netede... La lumina lunii... Iorgu stătea de-o vreme, întins pe pat, cu ochii ațintiți în tavan. Acolo sus pe negura de var, deslușea ca din altă lume, închipuiri ciudate. Avea ursita lui și osânda lui. Știa asta!... In minte îi veniră vorbele bunicii Ileana, de la Zahorna... ”Apele vieții... rareori îs netede, dragu mamii, drag!” - Dar acum... acum e prea mult!... murmură el înfrigurat. Ii era teamă de osânda din el. Inima
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Vasilica îi revenea în minte mereu, cu tot mai multă putere, alungându-i somnul. Nu putea să uite ziua aceea de Sânzâiene, când s-a stins din viată, fata coanei Mărioara, mărunțica din Dealul Bârladului, așa cum i-a fost scrisă ursita. Blestemul de mamă a ajuns-o!... - Așa i-a fost scrisă ursita!... murmură Iorgu oftând. Nu putem fi stăpânii soartei noastre, și, nici a fericirii noastre. La fereastră, Iorgu continuă să mediteze uitânduse pe cerul plin de stele. Bătea cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i somnul. Nu putea să uite ziua aceea de Sânzâiene, când s-a stins din viată, fata coanei Mărioara, mărunțica din Dealul Bârladului, așa cum i-a fost scrisă ursita. Blestemul de mamă a ajuns-o!... - Așa i-a fost scrisă ursita!... murmură Iorgu oftând. Nu putem fi stăpânii soartei noastre, și, nici a fericirii noastre. La fereastră, Iorgu continuă să mediteze uitânduse pe cerul plin de stele. Bătea cu ochii și cu gândul sloboda Cale a robilor, care... ca o imensă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la sfârșitul anului 1998, la editura bucureșteană „Minerva”, acest al treilea volum, scos, ca precedentele, de cercetătorii Stancu Ilin și Ionel Oprișan, cuprinde romane, nuvele, povestiri, pamflete, foiletoane și pagini umoristice, detașându-se ca excepționale opere literare „Duduca Mamuca” și „Ursita”. Fie ca deviza hasdeiană „Pro fide et patria”, Înscrisă pe frontispiciul castelului „Iulia Hasdeu”, să ne Însuflețească și să ne călăuzească pe toți românii, acum și pururea! Bine-ai venit, revistă dragă! Atât de mare mi-a fost dorul de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu fața spre înfundăturile propriului său duh. Căci, în el, lumina nu s-a despărțit de întuneric. Prin ceea ce încoronează Creația, prin spirit, el aparține începuturilor ei. Nimic nu-i va scutura din conștiință nopțile timpului. Nu-i crește noblețea ursitei în această ereditate nocturnă? Omul are de partea lui prea multe nopți... De câte ori mă cuprind vrăjile plictiselii, de atâtea ori îmi întorc ochii spre cer. Și atunci știu că voi muri cândva de urât, în plină zi, în văzul soarelui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde”, „copila jună” cu părul bălăior ce trece „plaiul dalb” etc.) Bolintineanu figurează aici un mare mic poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-Împărat iubește o scită „dulce ca un vis” și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de-l va prinde, Îl va risipi Într-o rouă dulce. Ceea ce se și Întîmplă: „Pe un drum de piatră domnul Își repede Sprintenu-i fugar; Dupe-un vîrf de stîncă draga lui Îl vede
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
beneficiază de un ,,tratament’’ epic edificator prin funcționalitatea lui umoristică. În ceea ce privește Făt-Frumos cu Moț-în Frunte, cel deal treilea ,,basm nuvelistic’’, aderența la fantastic se produce aici numai în virtutea unui progres de fermecătoare ambiguizare a leit motivului magic explorat de autor. ,,Ursita’’ face dreptate acolo unde vitregia legilor naturii a ,,însemnat’’ pe om cu defecte imposibil de înlăturat (urâțenia fizică și puținătatea minții, în cazul de față). ,,Arma secretă’’ a ,,ursitei’’ este, firește, iubirea. Zice autorul însuși în final: Doamne, bine trebuie
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
progres de fermecătoare ambiguizare a leit motivului magic explorat de autor. ,,Ursita’’ face dreptate acolo unde vitregia legilor naturii a ,,însemnat’’ pe om cu defecte imposibil de înlăturat (urâțenia fizică și puținătatea minții, în cazul de față). ,,Arma secretă’’ a ,,ursitei’’ este, firește, iubirea. Zice autorul însuși în final: Doamne, bine trebuie să fi petrecut câți au avut parte să se afle p-atunci acolo, la nuntă, dacă nu mai la față barem pe la coada meselor de la margini !... Dar nouă să
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se ștanța pe frigare inițiala prenumelui persoanei pentru care era făcută. Persona pentru care se făurea frigarea aducea o găină neagră, o cană cu vin, o bucată de pânză de doi metri, o pâine și o ceapă. Pentru descântecul „de ursită”, din două bucăți de fier, după topire se confecționau nouă unelte în miniatură: cosor, suprag, lance, topor, sfredel, săpăligă, coasă și sapă, toate prinse într-o verigă. La fel ca și alte meșteșuguri, fierăria tradițională se practică din ce în ce mai rar. Printre
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Tarnița - care la rândul său l-a învățat de la mama lui, în anul 1928. Simptomele bolnavului erau: arsuri la stomac, inimă rea, slăbirea organismului, visuri rele, etc. Cauza bolii era aceea că persoanei respective i s-a făcut „de ursită”. Persoana astfel bolnavă trebuia descântată de strânsul frigărilor, astfel ea putea muri. La acest descântec se folosesc nouă fiare în miniatură, prinse pe o verigă, printre care o lopată, un topor, sfredel, suliță, hârleț, coasă și secere. Asemenea fiare de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
așază degetul bolnav între ele. Cu acest tratament infecția nu mai înaintează, făcând degetul să coacă, să spargă și să se scurgă toată răutatea. Aici unde descântecul nu a ajutat, s-a apelat la cunoștințe de medicină populară. Descântec „de ursită” Pentru cunoașterea ursitei sau ursitului, Niculina Amaziliței (născută în 1922 în Tarnița) ne-a relatat un interesant descântec „de ursită”. Pentru aceasta folosea o frigare anume făcută de fierar, vin, pâine și o ceapă. Se făcea un foc mare în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]