306 matches
-
putea să le spună oamenilor ce li se va întâmpla cu ajutorul unei oglinzi. Oglinda era tot timpul acoperită cu o pânză neagră și era un obiect tabu pentru familie. Era descoperită numai când veneau femeile și fetele să-și afle ursitul. Folosirea oglinzii în practicile divinatorii nu este deloc întâmplătoare. Pe lângă rolul său bine-cunoscut de a reflecta obiectele ce-i stau în față, ea a primit și o altă întrebuințare: aceea de a putea reflecta nevăzutul. Acest fapt este posibil pentru
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
jos, bat trei mătănii pe brâu și zic: Brâu, brâușorul meu, Arată-mi pe ursitorul meu, Care-i dat de Dumnezeu, În vis să-l visez, Aievea să-l văz, și apoi se culcă, având nădejde că-și va vedea ursitul"261. Exprimarea în versuri a dorinței ține locul unei formule magice grație căreia se invocă divinitatea. Aceasta poate provoca revelarea viitorului ursit. Termeni precum "arată-mi", "care-i dat", "să-l visez", "să-l văz" nu indică doar dorința tinerei
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
vis să-l visez, Aievea să-l văz, și apoi se culcă, având nădejde că-și va vedea ursitul"261. Exprimarea în versuri a dorinței ține locul unei formule magice grație căreia se invocă divinitatea. Aceasta poate provoca revelarea viitorului ursit. Termeni precum "arată-mi", "care-i dat", "să-l visez", "să-l văz" nu indică doar dorința tinerei fete, ci și caracterul operativ al întregii formulări verbale. Pe de altă parte, însuși limbajul persoanelor care practică divinația conține o serie
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
interviuri realizate cu persoane care practică divinația, aproximativ 25 au declarat că știu doar să ghicească și nimic altceva. Totuși, marea majoritate au demonstrat și cunoașterea altor ritualuri de natură magică: descântece, dezlegări, scoaterea argintului-viu, practici magice de aducere a ursitului, de sănătate etc. 148 Majoritatea celor care au consultat un specialist în divinație au avut o motivație psihosocială. Interesant este faptul că nici unul dintre respondenți nu și-a anunțat deschis convingerea că gestul său s-ar fonda pe o serie
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
spațiul ficțiunii cu o serie de chipuri secundare, ce au rolul de a da veridicitate ambianței casnice în care se petrece acțiunea - pitorescul Gello, servitorul Nae Petrescu, Matei, tatăl Piei, mătușa Tilda (Tan’ Tilda) -, se va regăsi în următor roman, Ursitul (1970). Scriere ce oscilează între ficțiune și memorialistică, cartea prezintă un interes deosebit datorită amintirilor din viața literară interbelică, familia Delavrancea, Ionel Teodoreanu, G. Ibrăileanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu fiind personaje vii, ce populează o narațiune învăluită de discreție și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
Teodoreanu, G. Ibrăileanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu fiind personaje vii, ce populează o narațiune învăluită de discreție și respirând prospețime, mai mult proză autobiografică de atmosferă, cu subtitluri ce evocă romanele englezești ale secolului al XVIII-lea, rezumative și explicative. Ursitul acoperă o perioadă ce începe cu imaginea Iașului în Ajunul Crăciunului 1918 și continuă cu schița lumii interbelice. Aerul de autenticitate (dat și de utilizarea multor regionalisme), atmosfera, contactele intelectuale, entuziasmul, portretele, totul se află în armonie. Sinceritatea trăirii, stilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
regionalisme), atmosfera, contactele intelectuale, entuziasmul, portretele, totul se află în armonie. Sinceritatea trăirii, stilul poetic grefat pe „importanța amintirii” participă la așezarea lui Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Mateiu I. Caragiale sau a lui Sadoveanu (Conu‘ Mihai) într-o lumină inedită. „Ursitul” - Ionel Teodoreanu - „vorbea ca și cum ar fi avut șaizeci de ani și un trecut furtunos, plin de experiențe amoroase... nimic să-i umple viața și sufletul, că este trist și neînchipuit de singur, da, da, singur sufletește”. Prozatoarea va încerca să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
să-i umple viața și sufletul, că este trist și neînchipuit de singur, da, da, singur sufletește”. Prozatoarea va încerca să surprindă și unele trăsături ale operei acestuia, cum ar fi metaforele predilecte și legătura lor cu „realitatea”; poemele Începutul, Ursitul și Poveste, inserate în corpul romanului, par în egală măsură a fi ale autoarei sau inedite ale lui Ionel Teodoreanu. Arta rememorării, amănuntele ce dau substanță tabloului de epocă, dar și unei frumoase povești de dragoste transformă romanul într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
nume de prim rang ale vieții culturale românești. SCRIERI: Calendar vechi, București, [1939]; Viața cea de toate zilele, București, [1940]; ed. pref. Aurel Martin, București, 1969; Cloșca cu pui, București, [1941]; Acasă, București, [1947]; ed. pref. George Gibescu, București, 1972; Ursitul, București, 1970; Căminul, București, 1971; Poveste cu „ocei”, cu ilustrații de Marcela Cordescu, București, 1975; Șoapte întru asfințit, București, 1981. Traduceri: Feodor Knorre, Mama, București, 1952 (în colaborare cu Ioana Irimescu); S.P. Podiacev, Scrisoarea, București, 1952 (în colaborare cu Irina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
Alice Botez, „Viața cea de toate zilele”, VRA, 1940, 578; Petru Comarnescu, „Viața cea de toate zilele”, RFR, 1941, 1; Al. A. Philippide, „Acasă”, „Semnalul”, 1947, 1 555; Marilena Vulpe, „Viața cea de toate zilele”, „Albina”, 1969, 48; Magda Ursache, „Ursitul”, CRC, 1970, 26; Nae Antonescu, „Ursitul”, TR, 1970, 37; Constantin Ciopraga, „Căminul”, CRC, 1971, 32; Eugenia Anton, „Căminul”, VR, 1971, 8; Alexandrescu, Confesiuni, 320-328; George Gibescu, Ștefana Velisar Teodoreanu, R, 1972, 4; Mihail Straje, Interviu cu Ștefana Velisar Teodoreanu, CRC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
zilele”, VRA, 1940, 578; Petru Comarnescu, „Viața cea de toate zilele”, RFR, 1941, 1; Al. A. Philippide, „Acasă”, „Semnalul”, 1947, 1 555; Marilena Vulpe, „Viața cea de toate zilele”, „Albina”, 1969, 48; Magda Ursache, „Ursitul”, CRC, 1970, 26; Nae Antonescu, „Ursitul”, TR, 1970, 37; Constantin Ciopraga, „Căminul”, CRC, 1971, 32; Eugenia Anton, „Căminul”, VR, 1971, 8; Alexandrescu, Confesiuni, 320-328; George Gibescu, Ștefana Velisar Teodoreanu, R, 1972, 4; Mihail Straje, Interviu cu Ștefana Velisar Teodoreanu, CRC, 1972, 36; Victor Atanasiu, „Acasă”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
1975 Vladimir Streinu, Pagini de critică literară (I-II), E.P.L., 1968 Valentin Silvestru, Elemente de caragealeologie, Editura Eminescu, 1979 T. Vianu, Scriitori români (I-II), Editura Minerva, 1970 T. Vianu, Arta prozatorilor români (I-II), E.P.L., 1966 Ștefana Velisar Teodoreanu, Ursitul. Evocări, amintiri, Editura Eminescu, 1970 Paul Zarifopol, Pentru arta literară (I-II), Editura Minerva, 1971 *** Amintiri despre Caragiale, antologie și prefață de Șt. Cazimir, Editura Minerva, 1972 *** I. L. Caragiale în conștiința contemporanilor săi, Editura Minerva, 1990 *** I. L. Caragiale interpretat de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
din vârf se pomila (ofilea)" 293. Tunderea copilului trebuie să se facă "în dreptul soarelui" și "într-o zi luminoasă, într-o zi cu soare" pentru ca toată viața copilului să fie luminoasă și norocoasă. 294 b. Nunta Pentru a-și aduce ursitul, fata "învălește" focul cu un "resteu" furat, în seara de Sfântul Andrei sau de Sfântul Vasile, de la o casă unde "oamenii nu sunt a doua oară cununați" și rostește un descântec: "Eu, focule, te-nvălesc / Dară tu te dezvelește, / Și te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fă laur, / Balaur / Cu solzii de aur, / Cu 99 de limbi, / Cu 99 de ochi, / Cu 99 de mâni, / Cu 99 de picioare, / Cu 99 de capete / Și te du peste hotară / Tocmai peste-a noua țară / Și-mi adă ursitul meu / Cel lăsat de Dumnezeu...". După rostirea "vrajei" se aruncă "resteul" peste casă 295. După ce se întorc de la cununie, mireasa o ia pe soacră în brațe, iar, dacă o poate ridica "ea va fi mai mare în casă, iar de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mărita cu un om bogat, "cu stare"; dacă nu se formează puncte în jurul chipului de om, sortitul va fi om sărman; dacă se formează biserică, viitorul soț va fi preot, dacă se formează pădure, bărbatul va fi pădurar etc.360 "Ursitul" se mai află și cu ajutorul banului care este aruncat în sus, deasupra unei strachine cu apă neîncepută, adusă de la o fântână. Dacă banul aruncat sare din apă e semn că băiatul la care s-a gândit o va lua pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Fetele din Cernăuți, în seara Anului Nou, înconjură, de trei ori, dezbrăcate, cofa (găleata) cu apă pusă în fața casei. După acest ritual, aduc o oglindă pe care o pun pe cofă și, țînând o lumânare aprinsă în mână, își văd ursitul, în oglindă, dar și în apă.364 Potrivit unei alte credințe din Bucovina, fetele, îmbrăcate în alb, își caută ursita la o fântână sau la o apă curgătoare, ținând în mână niște lumânări aprinse care au ars la Înviere și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pulpa oii, ca apa din fântână"".381 Tot în ziua de Sfântul Gheorghe, fetele din Bucovina se uită în cofa cu apă pentru a-și vedea ursita, iar de li se arată vreun chip de fecior, acela le va fi ursitul.382 În unele părți din Bucovina este tradiția ca fetele "să se roureze", în dimineața de Sfântul Gheorghe, pe ochi, adică "să se spele cu rouă de pe un câmp curat" pentru a fi "drăgălașe" și "atrăgătoare"; Tot atunci, unele fete
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
zilei, oamenii fac câte o sută de mătănii, astfel că această apă "priveghiată" este "de mare ajutor", "dacă se spală cineva cu dânsa, pentru sănătatea trupului și pentru adăpost împotriva răutății omenești."399 De Sfântul Andrei, pentru a-și afla ursitul, fetele merg, noaptea, la o fântână, cu o lumânare de la Paști cu care luminează fața apei și rostesc: "Sfinte Andrei, / Scoate-i chipul în fața apei, / Ca în vis să-l visez, / C-aievea să-l văz!" Se spune că, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu care luminează fața apei și rostesc: "Sfinte Andrei, / Scoate-i chipul în fața apei, / Ca în vis să-l visez, / C-aievea să-l văz!" Se spune că, în momentul descântării, apa din fântână se tulbură și fata își vede ursitul.400 În Bucovina se crede că apele potopului care "căutau, după învăluirea pământului și prăpădirea lumii, să înece corabia lui Noe, au fost oprite de Sfântul Nicolae.401 În general, forțele tainice ale sărbătorilor primenesc spațiul cotidian, prin intermediul elementelor primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lumânări, / Pică două, / Pică nouă, / Pică douăzeci și nouă, / Să se facă-un feredeu, / Să se Scalde Dumnezeu, / Dumnezeu / Cu fiul său..."419 În cadrul sărbătorilor de iarnă, focul, alături de apă, capătă valențe profetice. În ajunul Anului Nou, fetele își caută ursitul și în vatra focului cu ajutorul perilor de porc: fiecare fată ia, pe rând, câte doi peri de porc, îi botează cu numele unor feciori și îi pun în vatra focului, care a fost curățată de cărbuni și cenușă, zicând: "C
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rând, câte doi peri de porc, îi botează cu numele unor feciori și îi pun în vatra focului, care a fost curățată de cărbuni și cenușă, zicând: "C um nu stau perii de porc pe foc, / Așa să nu steie ursitul meu pe loc!" Dacă perii de porc se întâlnesc în "fierbințeala focului", atunci se spune că tinerii respectivi se vor căsători, iar dacă perii se îndepărtează unul de altul, fata nu va avea parte de feciorul pe care "a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i pârlesc, / De verdeață să-i gătesc, / Și văile să le sec, / Și pietrele să le crep! / Lasă codrii să-nfrunzească / Și văile să-nverzească / Și pietrele ca să crească, / Da tu te du mai bine în lume, / Peste lume, / La ursitul meu aanume, / Cu foc îl încinge, / Cu foc îl aprinde, / Foc la gura cămeșii îi bagă, / La inimă i-l așază; / Să-i ardă cămeșa pe dânsul / Și inima-ntrânsul, / Să nu poată dormi, / Să nu poată hodeni, / Până la noi n-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fi citită într-o adevărată nuntire a apei cu focul care dezlănțuie puterile destinului, supunându-l dorințelor pământești. Fetele iau o oală cu apă neîncepută pe care o așază în vatra focului și descântă: Nu învârtesc oala, / Da-nvârtesc pe ursitul meu, / Poate-i în acest sat, / Poate-i în alt sat.../ De-i în pat, / Dă-l sub pat; / De-i pa laiță, / Dă-l sub laiță; De-i la ușă, / Dă-l sub ușă; / Izbește-l, / Pornește-l, / La
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
au pus plante "cu puterea de a fermeca" busuioc, matocină, odolean, lemnu Domnului, năvalnic fetele se spală, apoi, iau apa în care s-au "lăut", o pun în oală și o așază la căpătâi pentru ca, peste noapte, să-și viseze ursitul.423 În unele părți ale Bucovinei, exista o sărbătoare numită "Ardeasca" (de la arderea focului, de la verbul "a arde" și substantivul "iască"), ce se ținea de Bobotează. După sfințirea apei, fetele și flăcăii luau cărbunii rămași de la focul făcut pentru aprinderea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Da mă spăl / De ură, / De făcătură, / Să rămân peste an: / Curată, / Luminată, / Ca sfântul soare / Când răsare, / Ca apa din fundul pământului, / Curată, curgătoare, / Ivindu-se pe fața pământului / La soare. / Eu mă rog, sfinte Vasile, / Să-mi trimiți ursitul meu / De trei ursite ursat, / De Dumnezeu dat, / De buni oameni îndemnat, / Să-l visez la noapte / Luându-mi inelul meu / de sub punte!"156 În ziua de Anul Nou, când răsare soarele, fetele din Bucovina se închină cu mâna la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]