778 matches
-
sa scenică-modernă, dezlănțuită, dar perfect coordonată, gândită până în cele mai mici detalii. Am fost și rămân un fan necondiționat al lui Elvis Presley, de aceea îl văd uneori parcă reîncarnat în gălățeanul acesta chipeș și plin de vervă, niciodată încruntat, ursuz. Enache are charismă, transmite optimism și bucurie, el nu înșiruie niciodată câteva melodii și atât, cum fac alții, ci transmite o stare - una de bine, de fericire, de relaxare. Impresionant este și faptul că el abordează un repertoriu extrem de vast
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
plimbându-și degetele pe faianța curată ... la fiecare piatră atinsă, simțea că se stinge. Se gândea la soțul ei, care stătea pe coridoare, ce or fi în capul lui? ... Vroia să fie cuminte să nu-l supere pe medic, e ursuz, se vede pe el, l-au sculat din somn ... nu era nimeni în preajmă să prindă mâna cuiva. În cele din urmă trebuia să se așeze pe patul de naștere, să-și agațe fiecare picior pe suporturile laterale și să
GEMENII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357049_a_358378]
-
Istorisire > URMAȘUL LUI DRACULA - VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Boierii Ciocoiu și Conacu împreună cu căpitanii Arnăutu și Sasu începură pregătirile pentru detronarea voievodului, așa cum le propusese Ursuz. Dar sultanului nu-i erau de ajuns vorbele de laudă și slugărnicia. Toate acestea fără daruri nu valorau nimic și riscau să-și piardă capul. În acest scop, aleseră o ceată de voinici curajoși și puternici cărora nu le divulgară
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
ceată de voinici curajoși și puternici cărora nu le divulgară adevăratele lor intenții și sub motiv că totu-i în slujba țării, îi pregătiră în secret pentru luptă. De fapt, acești viteji cu brațul puternic trebuiau să îndeplinească planul lui Ursuz. Boierii voiau să afle ascunzătoarea comorilor. Cu lăzile de galbeni la picioarele sultanului îl vor îndupleca să-l înscăuneze pe „Papură -Vodă” pe tronul principatului. Acesta se și vedea „vodă” fără să bănuiască ce răspundere apasă pe umerii săi, iar
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
fără griji pe scaunul țării! - rosti Ciocoiu cu mai multe înțelesuri. - Atunci faceți dară cum vă este voia! - Așa te vrem, Măria Ta! La câteva zile după această întrevedere cu viitorul principe al țării, cei patru boieri se întâlniră cu Ursuz la locul stabilit. - Cum stau lucrurile la voi? - intră direct în subiect aliatul. L-ați înscăunat? - Încă nu, deoarece nu avem aurul necesar cumpărării tronului de la Înaltul Sultan. - Atunci să nu mai pierdem timpul! Ursuz se apropie de masă și
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
patru boieri se întâlniră cu Ursuz la locul stabilit. - Cum stau lucrurile la voi? - intră direct în subiect aliatul. L-ați înscăunat? - Încă nu, deoarece nu avem aurul necesar cumpărării tronului de la Înaltul Sultan. - Atunci să nu mai pierdem timpul! Ursuz se apropie de masă și desfășură o hartă. - Uitați-vă cu atenție! - arătă cu vârful unghiei. Aici se află o comoară... Cei patru holbară ochii. - Și dacă sultanul dorește mai mult? Dacă nu ajunge? - întrebă într-o doară Conacu. - Strălucirea
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
mărire și sânge! Din acest moment am pretenția să-mi ziceți: „Majestate!” - Majestate! - rostiră cei patru. Părea anormal ca cineva să-ți dezvăluie ascunzătoarea a trei comori și să trădeze secretul prin care puteau fi distruși vampirii. În capul lui Ursuz, ori zăcea multă prostie, ori mocnea o ură fără limite față de Dracula. Uzurpatorii tronului domnesc erau deciși să-și folosească influența pe lângă vampir, ca să-i câștige încrederea deplină și să profite de pe urma sa. Nu-i deranja cuvântul „Majestate” și nici
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
viclenie boier Ciocoiu. - Ce să fac cu aurul vostru? Eu n-am nevoie de galbeni ca să-mi cumpăr sânge! Mi-l procur singur! - Ce inimă bună aveți, Majestate! - Numai că acea inimă trebuie hrănită cu sânge proaspăt de fecioară! - rânji Ursuz. Ăsta-i tributul pe care trebuie să mi-l plătiți! De data aceasta cei patru îl priviră cu dispreț. - Fii fără teamă „Majestate”! - zise Arnăutu care l-ar fi strâns de gât, dacă n-ar fi fost vampir cu forțe
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
tronul, apoi trecem la distrugerea mormintelor. - Imediat după înscăunare aveți poruncă să distrugeți cimitirul, apoi atacați palatul și castelul! - Și va urma înscăunarea ta ca rege al nopții al tuturor ținuturilor lui vodă! Mai urmară câteva replici banale după care Ursuz dispăru în noapte. Referință Bibliografică: Urmașul lui Dracula - VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
pe picioare și gata, nu-i refuză el nevesticii lui o plimbare romantică și se chinuia să-și amintească vreo poezie, așa, ca s-o îmblînzească, avea dreptate și ea, demult nu mai ieșiseră nicăieri, ea îi reproșa că este ursuz de-o vreme, cade lat seara lîngă ea și nici măcar n-o mai ia în brațe, ca pe vremuri, și el tăcea vinovat, mai ales că, dacă ar fi ripostat, ea i-ar fi amintit imediat ce zburdalnic știa să fie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Un grup de meșteri romani dați tribute și zălog de Roma înfrântă așteaptă lângă fântână. De fapt erau căpetenii romane cu însărcinare de spioni, trimiși de împăratul Traian, sub conducerea prietenului său, generalul Licinius. Toți râd și glumesc pe seama fetelor ursuze ale dacilor.). TABLOUL I Scena 1. LICINUS (Așezat pe o piatră cu bărbia în palma mâinii. Stă pe gânduri.). Unde ești, slăvită și mândră cetate La care mă închinam cu pietate? Unde ești cetate a lui Romul cu delirul și
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
vrea galbeni și un domn supus. Nu-l interesează treburile interne, ci doar aurul! Cât mai mulți galbeni! - Ar fi unul din neamul lui Papură - Vodă! Ăștia dintotdeauna au mers după cum a bătut vântul. - Dar n-am înțeles ce dorește Ursuz? - se întrebă Sasu. - Simplu! Să domnească noaptea! Să se simtă stăpân, iar „Papură - Vodă” să i se închine la picioare! - Pe deasupra mai vrea și o femeie tânără și frumoasă! - Îi găsim o țărăncuță rumenă în obrăjori! - Boieri dumneavoastră, interveni Arnăutu
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
întrunirii secrete. În locul și la ora stabilite, cei patru așteptau cu înfrigurare la lumina unei făclii sosirea vampirului. Ca să treacă timpul mai ușor, șușoteau ceva. - Ha, ha, ha! - se auzi deodată un hohot sinistru și prin perete își făcu apariția Ursuz. Iată-vă la datorie! Ei rămaseră înmărmuriți. - Ce puneți la cale? Să nu mă trădați, căci e vai de neamul vostru! Apărem și dispărem cu iuțeala gândului... Iar despre forța noastră nu vă mai vorbesc! Vreți să vă demonstrez!? Îl
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
despre forța noastră nu vă mai vorbesc! Vreți să vă demonstrez!? Îl prinse pe Conacu cu un deget de cingătoare, căci era mai gras, și-l ridică ca pe un fulg până ajunse cu capul în tavan. Ceilalți trei încremeniră. Ursuz plutea la un pas de podea ținând boierul cu vârful unghiei de la arătător. - Haideți, salvați-l! Loviți cu spadele! Arnăutu puse mâna pe sabie. - Lovește! - îl îndemnă Ursuz. Căpitanul se năpusti asupra lui, dar se trezi în zid. - V-ați
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
pe un fulg până ajunse cu capul în tavan. Ceilalți trei încremeniră. Ursuz plutea la un pas de podea ținând boierul cu vârful unghiei de la arătător. - Haideți, salvați-l! Loviți cu spadele! Arnăutu puse mâna pe sabie. - Lovește! - îl îndemnă Ursuz. Căpitanul se năpusti asupra lui, dar se trezi în zid. - V-ați convins? Suntem nemuritori!... Dar avem și un punct vulnerabil... Vampirul îi dădu drumul și Conacu căzu în fund. - Auuu! - Am uitat că voi, muritorii, nu știți să zburați
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
se năpusti asupra lui, dar se trezi în zid. - V-ați convins? Suntem nemuritori!... Dar avem și un punct vulnerabil... Vampirul îi dădu drumul și Conacu căzu în fund. - Auuu! - Am uitat că voi, muritorii, nu știți să zburați! - râse Ursuz batjocuritor. Văzând acestea, boierii așteptau cu sufletul la gură următoarea mișcare a strigoiului care se așeză calm pe scaunul din capul mesei și grăi: - Să revenim la înțelegerea noastră, fiindcă îmi este foame și nu am timp de pierdut. Era
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
lumea voastră. Vrea să-i lase lui Dracula un urmaș!... Dacă unul de-al nostru îți suge sângele, te transformi în vampir! Dacă vi s-a urât cu viața de pe pământ, sunt dispus să vă ajut cu plăcere! - rânji ironic Ursuz. - A, nu, nu! - rostiră disperați cei doi boieri. Noi vrem să trăim cât pământul, dacă s-ar putea! - Există o legendă cu un cal și un călăreț care a băgat groază în vrăjmași. Legenda spune că avea un paloș fermecat
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
Dar pentru vânătoare aveți nevoie de bărbați vânjoși cu sânge rece și mai ales foarte ageri! - De asta mă ocup eu! - îl asigură căpitanul Arnăutu. - Acum vă las! Este cam târziu, sosesc zorile nesuferite și iar mă culc flămând! Și Ursuz se făcu nevăzut. Ciocoiu, Conacu, Arnăutu și Sasu căzură pe gânduri. Situația se complica, dar nu mai era cale de întoarcere. Se temeau ca în final Ursuz să nu pună mâna pe tron și pe bogățiile lor. Părea lucru necurat
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
las! Este cam târziu, sosesc zorile nesuferite și iar mă culc flămând! Și Ursuz se făcu nevăzut. Ciocoiu, Conacu, Arnăutu și Sasu căzură pe gânduri. Situația se complica, dar nu mai era cale de întoarcere. Se temeau ca în final Ursuz să nu pună mâna pe tron și pe bogățiile lor. Părea lucru necurat ca un cavaler al nopții, de dincolo de moarte, să sprijine niște muritori neputincioși în fața forțelor sale. Referință Bibliografică: V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAȘUL LUI DRACULA) / Ion Nălbitoru
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului POEMUL TOAMNELOR MELE mă răsucesc prin toamna asta ca un vânt mai sec ca un sărut de circumstanță spre o altă toamnă-ncerc să mă avânt și-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanță Se vâră adânc în mine tristețea din copaci ce și-au pierdut culoarea ca pozele bunicii miroase întomnarea a prânz de vârcolaci și-a fugă necurmată de lupii lungi ai fricii prin calendarul minții cu-un tic tremurător
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
o boală mă flutur printre toamne ca-ntr-un ținut de iască mă răsucesc prin toamna asta ca un vânt mai sec ca un sărut de circumstanță spre o altă toamnă-ncerc să mă avânt și-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanță dar tot te-aștept iubito de unde-ai fi să vii cum te-așteptam, și-atunci, la ani-mi douăzeci iar toamna asta lungă o primăvară-ar fi de mi-ai intra în casă și n-ai vrea să
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
ascundă... Se întâlneau cam de două ori pe săptămână până la sărbătorile de Paște la care, nea Petrică si fiul, au fost invitați la masă de Alina, în numele mamei sale. Nea Petrică, în ciuda faptului că-l știa lumea ca fiind puțin ursuz, s-a bucurat când Eugen i-a transmis invitația și dimineața, în prima zi de Înviere a Domnului, a ajuns printre primii la biserică, bărbierit proaspăt, îmbrăcat în singurul lui costum bun, să-i mulțumească Domnului Isus Hristos pentru sănătatea fiului
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
în nevoiașe lucrări de fâneață și hotar că prididesc să le facă față, cu mai puțină sprinteneală ca altădată. Prispa colibei cocoțată p-un tăpșan adună mintenaș doi moșneguți de-ai locului, ce-și rețin cu greutate patima limbariței. Îndeobște ursuzi, cu flecăreala abia pe la apusul soarelui - când n-are mărul cocean și omu-i amărăștean - îi înteții dintr-odată mierea cuvintelor și se puse așa pe șagă, cu năsălie : - Vere Niță, prea proptii bre, până târziu în noapte, lustruind masa crâșmei
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
ei, lumini de stele-aprinse, Se-ntunecau, durerea o cuprinse, Fiindcă iubirea-i buruiană rea... O mistuia, la horă nu a mai ieșit, Și-a hotărât: „Mă duc la schit!” Dimineața când hainele și-a pus În căruța lui Drăgan, vecin ursuz, S-o ducă la mânăstirea dintre munți; Scoasă fiind din minți, nici n-a văzut, Că bătrânul Drăgan n-a mai venit, Și-n locul lui, pe capră, sta Traian, Feciorul cel mai mare, frumos cioban, Care venise pe la părinți
IUBIRE, BURUIANĂ REA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360703_a_362032]
-
cetățean pasiv în expresie și exprimare. Undeva la umbra marilor mele ascunzișuri interioare mi-am imputat uneori că nu sunt și eu nițel mai viu pe palierul acesta al activismului social (sună urât, dar „nu am găsit altă rimă”). Dădeam ursuz din cap și mergeam mai departe. Din postura aceasta a observatorului nesuferit și neimplicat, ăla care stă pe bordură în fața grupului de manifestanți și nu zice nimic, iar după douăzeci de minute pleacă spre casă, am observat că există un
Nu am fost niciodată genul protestatarului. S-ar putea ca tocmai asta să vrea statul de la mine: absența () [Corola-blog/BlogPost/338442_a_339771]