353 matches
-
argumente non-ierarhizate la care se adaugă predicate calificative succesive (schema 7). Același procedeu guvernează și construirea portretului lui Phédon: Schema 8 PHÉDON Tema-titlu avea ASPECTE ochii tenul trupul (și) fața Propoziții descriptive PRq PRq PRq PRq în orbite vinețiu slab uscățivă De fapt, întregul text se bazează pe un procedeu simplu: aspectele întregului sînt luate drept teme pentru a se adăuga predicate ce opun în mod sistematic cele două personaje. Astfel, aceeași sub-temă "ten" apare "proaspăt" pentru unul, în timp ce celălalt îl
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
teme pentru a se adăuga predicate ce opun în mod sistematic cele două personaje. Astfel, aceeași sub-temă "ten" apare "proaspăt" pentru unul, în timp ce celălalt îl are "vinețiu"; primul este plin la față, pe cînd al celui de-al doilea este "uscățiv". Toate proprietățile celui dintîi sînt conotate euforic, în timp ce în cazul celui de-al doilea sînt disforice. Fiecare din aceste două portrete se încheie printr-o simplă propoziție descriptivă fixînd o proprietate care, în cea de-a doua secțiune, intitulată "Avuții
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
corespunde de fiecare dată unei adăugări de una sau două proprietăți la unitatea tematizată. Putem spune că Phédon are (aspectualizare) ochi, un ten, un trup și o față care sînt, respectiv (tematizare + aspectualizare sub formă de proprietăți): în orbite, vinețiu, uscățiv, slab. Ultimele fraze din cele două portrete ale lui La Bruyère nu mai trec prin tematizare. Ele trec direct prin anaforicul "El" la cele două teme-titlu pentru a conferi o singură proprietate (aspectualizare) fiecăreia: bogat vs sărac. Această operație este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-le, așa vi-i prezint și eu. Nenea Aurel era un bărbat înalt, frumos, blond, cu o mustăcioară tăiată scurt și cu fața numai zâmbet, venit cândva din prin partea Munteniei și aciuat pe la noi; ea, o femeie cocoșată, brunetă, uscățivă, iar la suflet pâinea lui Dumnezeu. Mai târziu, după ani, am aflat că el ar fi murit într-un accident de motocicletă, iar de coana Paulina, știu că a murit și ea, săraca, încoace, după război, când i-a venit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că bătea un vânt năpraznic, iar câte o rafală ne izbea nemilos. Ne uitam îngrijorați unul la altul, căci pe așa o vreme, adio pescuit. Odată cu noi, s-a dat jos din tren și moș Bâcu, un bătrân înalt și uscățiv, care, cu o voce domoală și liniștitoare, ne-a spus: - Haideți, domnilor, în gară, că nu-i de pește pe astă vreme. Nu vedeți ce urgie s-a stârnit? - Bădie, dar cu locurile noastre de pescuit cum stăm, le mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de o nesfârșită oboseală, târându-și trupul a cărui povară i se părea acum de neîndurat. Exaltarea o părăsise. Se simțea prea mare, prea greoaie, prea albă pentru împărăția în care pătrunsese. Un copil, o fată tânără, bărbatul cu trup uscățiv, șacalul cu mers furișat erau singurele ființe în stare să umble cu pași ușori pe acel tărâm. Ei nu-i mai rămânea decât să se târască, până în somn, până în moarte. Se târî până la restaurant, unde cină față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cenușii, terminate în becuri subțiri, ascuțite. Pe peretele oblic se deschidea un unghi larg cu ușa de la intrare, mărind dintru început perspectiva. Fâșia înaltă de oglindă, strânsă în butoane argintii, prindea verdele moale al rochiei, luciul jilav al cheliei tânărului uscățiv și tăcut căruia îi spuneau Poetul, calota argintie de păr a domnului Barbosa, pielea uscată, cafenie a scaunelor înalte, aliniind țintele lor aurii în jurul unei mese lungi și masive, retrasă pe oblica trapezului, peria roșie de țepi a capului gros
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce reapare și în celălalt tablou, distribuită în rolul modest al unei slujitoare. Svelta doamnă apăsa finalul frazei, cuvintele ridicându-se din fumul țigărilor lungi pe care le aprindea una de la alta, în mers, înainte, înapoi, mereu neliniștită și nerăbdătoare. Uscățivul Patraulea, Poetul, ar rămâne lipit de balustrada scării interioare care pornea din hol spre etaj, cu capul cufundat în palme, în aceeași încremenire mută și gravă dintotdeauna. Poate că ar interveni cândva, în replică, glasul ascuțit al lui Barbosa, care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
avea altă menire decât să încălzească trupul omului care adăpostește grăuntele divin al inteligenței. Omul e centrul universului, fiindcă numai în om materia a ajuns la conștiința propriului său eu, a ajuns să se cunoască!... Omul e Dumnezeu! Locotenentul Gross, uscățiv, slăbit, cu barbișon retezat și cu ochii mici, negri, fulgerători, comanda o companie de pionieri. Vorbind, se aprindea repede, iar vocea lui aspră, neplăcută, devenea mlădioasă și cuceritoare. Era ovreu și inginer la o fabrică de mașini din Budapesta. Acum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mânia, uitând tot, parc-ar fi visat. ― Hei!... Dormiți acolo?... Tunurile!... Nu vezi reflectorul? bombăni îndată un glas gros, batjocoritor, la câțiva pași, în șanțul infanteriei. Bologa se dezmetici brusc. Cunoștea glasul: era un locotenent de infanterie, foarte înalt și uscățiv, care disprețuia fățiș pe toți artileriștii. Ochi cu teodolitul izvorul luminii și apoi aruncă un ordin scurt în gura telefonului. Peste câteva clipe bubuiturile izbucniră, rare, chibzuite. Totuși, razele albe alunecau încet, nepăsătoare de obuzele vijelioase, scormonind întunericul, apropiindu-se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din răsăritul îndepărtat, își zise Auta, poate din mica țară Sumer. Dar oameni de felul celuilalt nu mai văzuse. Aducea puțin la culoarea pielii cu atlanții, parcă și tăietura chipului nu se deosebea prea mult, doar că fața era mai uscățivă, nasul mai lung și mai gros și statura mai scundă. Pe cel dintâi îl întrebă la întîmplare în limba țării Sumer, vrând să afle cum îl cheamă. Fericit că poate vorbi ca acasă, omul râse cu recunoștință și i se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toată minciuna, lăcomia și cruzimea lor. Se povesteau multe lucruri despre faptele petrecute o dată cu venirea atlanților, unele din ele deosebit de stranii. Astfel, cineva spuse că în clipa când armata lui Puarem începu să iasă pe țărm, din corăbii, un țăran uscățiv și tăcut și-a lăsat plugul în țarină și s-a aruncat în apele râului Hapi, printre crocodili. Nimeni însă nu știa ce spaimă îl mânase pe țăran la asemenea moarte. Țăranul se numea Hunanupu. Se scurseră multe luni de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zis că n-a fost decât cu Hurley de ani Întregi adică la fel de bine ar fi putut să fie și virgină. Nu-mi mai simt scula atât de jupuită. Când ne apropiem de final, Îi strâng cureaua În jurul gâtului ei uscățiv. Îmi găsesc ritmul și Încep să i-o trag În stil mare. Își ridică picioarele intrând În joc. — Rahatu meu de curea, țip eu, mărind ritmul, oprește-mi respirațian măta! O strânge puțin, dar se Înroșește la față și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cal, un scutier și o iluzie. Una care a amestecat crima cu rugăciunea și n-a cunoscut mila. Alta care n-a cunoscut consolarea. Una căreia Columb și Cortes i-au adus mii de tone de aur. Alta căreia blândul, uscățivul și încăpățînatul Don Quijote i-a dat ceva care nu se poate cântări. Din păcate, multe lucruri s-au spus totdeauna în treacăt și cu jumătate de voce. Inclusiv faptul că descoperitorul Americii a făcut drumul înapoi cu mâinile legate în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cuvintelor mele abia rostite, părintele Ioan a vorbit, Da, a tăcut pentru câteva clipe părintele înainte de a vorbi, era felul lui de a tăcea înainte de a se apropia de tine cu cuvântul, mâinile împreunate așezate în poala sutanei, chipul său uscățiv împodobit cu o barbă rară, căruntă, îl văd și acum acolo pe laviță, lângă Theo, Theo așteptând, 28 septembrie, s-a întors astăzi Janos la mănăstire, meșterul Luca se simte mai bine, intenționează ca imediat ce se reface să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Acum foiesc În jurul ei toți poeții străini ce au venit să-l omagieze pe marele poet. (luni) Azi, profesorul G.M. mi-o prezintă pe Rosa del Conte, care a venit la București pentru sărbătorirea lui Eminescu. Aceasta e o bătrânică uscățivă, acrită de orgoliu. Am citit Eminescu o dell’assoluto cu admirație pentru imlicarea ei religioasă. Îi spun asta și o Întreb dacă mai scrie ceva despre același poet. „Păi nu ajunge?“, Îmi retează sec și are dreptate. (marți) De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cluj, decembrie 1958, dar nu se știe dacă acest scris aparține dansatoarei sau vreunui spectator, rămâne să cercetez și să vă comunic mai târziu.) După ce se lăsă privit de fotografie pentru un timp indefinit, Întinse din nou mâna; o mână uscățivă, bine proporționată, fermă În gesturile de a apuca și de a ține, o mână care desigur ar fi putut Îndeplini și alte mișcări, decât aceea de a lua În posesie aceste obiecte numite cărți, obiecte absolut nefolositoare din punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lung, dar simți că trebuia să facă ceva să-i risipească neliniștea. După primii pași, avut sentimentul că este urmărit. Privi la stânga, unde zări, pe aleea din vecinătatea hotelului, un bărbat pe jumătate ascuns de un tomberon. Era un brunet uscățiv, cu o geantă de unelte în mână și îl privea pe pastor într-un mod ciudat. Apoi, când își dădu seama că este reperat la rândul său, se retrase în întunericul aleii. Pastorul Swensen își strânse mâna pe servietă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
hotărâre - își spunea Augusto, plimbându-se prin fața casei cu numărul 58 de pe bulevardul Alameda -; lucrurile nu mai pot continua așa.“ În clipa aceea se deschise unul din balcoanele de la etajul al doilea, unde locuia Eugenia, și se ivi o doamnă uscățivă și căruntă cu o colivie în mână. Se pregătea să scoată canarul la soare. Dar când s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
orice fel de credință, indiferent în ce - Dumnezeu sau Führer - fusese adusă la cota zero, pentru mine nu exista, abstracție făcând de caporalul meu, care cântase cu mine în pădurea întunecată Hans cel mic..., decât o singură autoritate: acel bărbat uscățiv și deja grizonat, ale cărui sprâncene se voiau pieptănate. El s-a priceput să-i smulgă foamei mele ghimpele, fie și numai pentru câteva ore. Astfel, bucătarul nostru șef care, învățându-ne pe noi, a trecut cu siguranță prin cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe acela al crimei organizate, nu voiau apară în fotografie și s-au mulțumit să pună să fie înlăturate toate pagubele suferite de fațada băncii. Căci se voia, firește, ca aceasta să-și redobândească prestigiul, cel puțin pe dinafară. Tânărul uscățiv cu șapcă cu cozoroc și îmbrăcat în salopetă care stă sigur de sine pe schela din țevi de oțel și cuprinde lumea cu privirea sunt eu, cu puțin înainte de reforma monetară. Un autoportret într-o postură activă. E drept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Aici, sora mea a râs așa cum numai moașele știu să râdă în afara serviciului: „Asta e iarăși una dintre poveștile tale mincinoase tipice, cu care încă de copil o adormeai pe mama“. „Ei da“, am dat eu înapoi, „dacă băiețașul ăla uscățiv cu care, la începutul lui iunie ‘45 în lagărul Bad Aibling, am stat, pe timp frumos, cu vedere spre Alpii bavarezi și pe ploaie, sub o foaie de cort, se numea într-adevăr Ratzinger, asta nu pot să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pată de sînge pe pereți. În mă-sa de somn! }și făcu o cafea și Începu să lucreze. Tot ce știa despre Spade Cooley - jumătate de pagină scrisă de mînă. Cooley era un tip din Oklahoma, solist vocal și violonist, uscățiv, probabil trecut de patruzeci și cinci de ani. Avea cîteva piese de mare succes, iar emisiunea lui TV a ținut o vreme capul de afiș. Basistul lui, Burt Arthur Perkins, zis și „Dublu“, a făcut Închisoare pentru acte de sodomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cenușii. Ziduri cenușii, ceață cenușie, sîrmă ghimpată la marginea unei ape cenușii. Jack se dădu jos lîngă ghereta santinelei. Paznicul Îi verifică actele și Înclină din cap. Porțile de oțel lunecară În locașul lor din stîncă. Jack intră. Un omuleț uscățiv Îl Întîmpină Înaintea porții intermediare: — Sergentul Vincennes? SÎnt agentul Goddard de la Biroul Penitenciarelor. Strîngere energică de mînă. — Ți-a spus Exley despre ce este vorba? — Mi-a spus Bob Gallaudet. Lucrezi la Nite Owl și la niște cazuri colaterale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
A fost trimisă după pâine și acum se grăbește să ajungă acasă, fără să se sinchisească de apa care șiroiește pe ea, înghețând-o. Știe că, dacă nu ajunge repede, va încasa o chelfăneală zdravănă de la tatal ei, un om uscățiv cu ochii răi, neprietenoși, lipsiți parcă de lumină, care nu a muncit niciodată și care abia așteaptă alocația fetiței, ca să-și cumpere bere și țigări. Ies în drum și o urmăresc cu privirea. Pașii mici se împletesc cu ploaia ca
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]