357 matches
-
Cum se apropia de vârf, un panou lunecă și dezveli partea superioară. - În genunchi, zise Secoh cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și în continuare mă simțeam amețit, înnebunit și leșinat după călătoria cu avionul. — Doamne, am exclamat eu. — Mda, mormăi șoferul din spatele geamului făcut zob. Nenorociții ăștia de americani. Șoferul taxiului meu avea în jur de patruzeci de ani, un tip uscățiv, cu un început de chelie. Părul care îi mai rămăsese i se scurgea slinos pe gât și umeri. Așa i se par pasagerului toți șoferii de taxi - niște nebuni, niște zurbagii. Ăsta al meu era ciupit bine de vărsat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui blond, bine pieptănat, sărea în ochi, aidoma unui elefant roz printre cioclii înecați în, păcat care se furișau pe lângă pereții de culoarea sângelui. Tipii ăștia îți lăsau impresia că vorbesc fără să dea din picioare. Chiar atunci, un șmecher uscățiv, de vârstă mijlocie - eu înfățișarea tipică a starului de operă, amețit de bani și dragoste maternă - trecu, târând după el o roșcată cu părul incandescent, pe lângă masa noastră, masa noastră bună, spre care Fielding fusese condus imediat, cu slugărnicie. Fielding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a fost la fel ca toate celelalte. Intru în casă cu propriile mele chei (da, chiar cu ale mele), apăsând discret pe sonerie doar ca să arăt că am venit. Îl ciupesc pe istericul Shadow și îi sărut stăpâna pe gâtul uscățiv și delicat. Fac un duș. Mă schimb. Ies pe terasă cu un pahar de vin alb în mână. Îi povestesc Martinei cum a decurs ziua. „Nu zău?“, face ea, sau „Nu pot să cred“, sau „Glumești. Nu poate fi adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
intervină, cu o iuțeală neșteptată pentru gabaritul său, Kaan se înfipse cu mâinile în gâtul tânărului, care se afla singur pe latura opusă a punții de comandă. Trei oameni reușiră cu greu să ridice tonajul devastator al Gardianului de pe trupul uscățiv din fața sa. Încă mirat că se ridicase de jos având aceleași dimensiuni, Angir se repetă: - Situația nu este atât de imposibilă pe cât pare. Voi părăsi nava împreună cu Kaan și oamenii lui, iar dumneata, căpitane îți vei continua călătoria în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
prezentatoare TV, trecută cu câțiva de ani de vârful carierei, dar încă participând uneori la emisiunile de cultură generală și prezentă la talk-show-urile de noapte. Când o ridicară în poziție semiașezată, i-am recunoscut chipul, o față acum palidă și uscățivă, ca de bătrână. O broderie de sânge uscat îi cobora dinspre bărbie, formând o bavetă de culoare întunecată. Când o întinseră pe targă, spectatorii se uitară cu respect la rănile de pe coapsele și pântecele ei, făcându-i loc să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil și zâmbitor mâna musafirului, cercetându-l o clipă prin lentilele ochelarilor de pe nas și îndemnându-l să intre și să se simtă ca la el acasă. Era un bătrân foarte înalt, uscățiv și cu părul albit complet, cu un aer demn și destul de distins, de fost funcționar în vreun minister interbelic sau ceva asemănător. Să ne scuzi, că la noi e un pic cam deranj, glăsui bătrânul, conducându-i printr-un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doamnă, o liniști Victor, Fiți fără grijă!... Urania mea și-a adus aminte de buclucul pe care l-a avut cu zestrea, când am luat-o eu de nevastă! interveni domnul Măgureanu, cu un zâmbet pe chipu-i de om uscățiv. E-hei... Se așezară la masă și doamna Măgureanu îl servi pe musafir cu prăjituri de casă și cu un șerbet foarte dulce din zahăr ars. Discuția continuă vreun ceas, până când lucrurile se lămuriră bine. Soții Măgureanu, ca părinți adoptivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și i-o luă Înainte spre masiva ușă de la intrare. Marie Îi luă coșul din mîini, remarcînd că mama ei nici măcar n-o Întrebase de ce venise acolo. Abia intraseră cînd Armelle de Kersaint Își făcu apariția În hol. Corpul ei uscățiv și plat, prea puțin pus În valoare de un pulover cu bluză asortată de culoare bej și de pantofi mocasini, chipul ei ascuțit, lipsit de orice urmă de machiaj, nu erau nicidecum atenuate de colierul de perle etalat peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de o nesfârșită oboseală, târându-și trupul a cărui povară i se părea acum de neîndurat. Exaltarea o părăsise. Se simțea prea mare, prea greoaie, prea albă pentru împărăția în care pătrunsese. Un copil, o fată tânără, bărbatul cu trup uscățiv, șacalul cu mers furișat erau singurele ființe în stare să umble cu pași ușori pe acel tărâm. Ei nu-i mai rămânea decât să se târască, până în somn, până în moarte. Se târî până la restaurant, unde cină față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul ca de lebădă și cu o gușă vizibilă, mi-a aruncat din mers: „Ține-te după mine”. Însoțindu-l, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din răsăritul îndepărtat, își zise Auta, poate din mica țară Sumer. Dar oameni de felul celuilalt nu mai văzuse. Aducea puțin la culoarea pielii cu atlanții, parcă și tăietura chipului nu se deosebea prea mult, doar că fața era mai uscățivă, nasul mai lung și mai gros și statura mai scundă. Pe cel dintâi îl întrebă la întîmplare în limba țării Sumer, vrând să afle cum îl cheamă. Fericit că poate vorbi ca acasă, omul râse cu recunoștință și i se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toată minciuna, lăcomia și cruzimea lor. Se povesteau multe lucruri despre faptele petrecute o dată cu venirea atlanților, unele din ele deosebit de stranii. Astfel, cineva spuse că în clipa când armata lui Puarem începu să iasă pe țărm, din corăbii, un țăran uscățiv și tăcut și-a lăsat plugul în țarină și s-a aruncat în apele râului Hapi, printre crocodili. Nimeni însă nu știa ce spaimă îl mânase pe țăran la asemenea moarte. Țăranul se numea Hunanupu. Se scurseră multe luni de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la nimica, va păși pe Calea Victoriei, dar numai pe firul dinspre strada Academiei. Casa fraților lui e Vărsătorul de Apă. La inundație născut, la inundație ridicat fi-va în plasă... Vesel, blând, cuvios la toți oamenii pe care-i întîlnește... Uscățiv, drăgăstos, isteț la scrisoare, cu semne de răni sângeroase rămase pe trup, va trece, la 12 și un sfert, prin fața magazinului Delta Dunării și-a restaurantului Havana. La toate noroc va avea, dar să se păzească de ciob, candelă și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îndema să-l înjghebe pe Accelerat. 280 DANIEL BĂNULESCU Intra cordaciul în gheretă, în cizme cu carâmbul înalt, haină trei-sferturi de piele, chipiu comandă specială (doar c-un dreptunghi de stofă albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă să caște ochii mai bine al’dată, că doar e scris negru pe alb pe ușă că este interzis persoanelor neautorizate accesul Înăuntru. După ce Îl mai privi insistent câteva clipe, doamna dădu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
accentuat aceste două cuvinte) Îmi este de ajuns. Ea toată formează un dicționar bogat, care, consider eu, mă mulțumește. Un cuplu de Îndrăgostiți trecu prin dreptul nostru cu pas grăbit, ținându-se de mână cu degetele Împletite. Apoi, un bătrân uscățiv, care mergea poticnit În baston, Încercând parcă să se țină după tinerii din fața lui. De undeva, din apropiere, un glas de femeie Își strigă copilul, dispărut probabil din atenția ei. 35 Vă interesează mai mult sensul, sau doar forma În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mi le destinase și am pornit spre ieșire. Când am trecut pe lângă ea, Eva mi-a reamintit că sunt așteptat la directorul sanatoriului. - Desigur, am răspuns. Unde este biroul? L-am găsit fără dificultăți, era chiar lângă intrare. Directorul - scund, uscățiv, cu un Început convingător de chelie și o figură ascetică de preot indian, un fel de Gandhi cu halat alb - mi l-a prezentat pe celălalt ins aflat În cameră, medicul curant al profesorului: masiv, cu un aer sportiv totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
față cu un foșnet puternic și apoi s-a Îndreptat spre fereastra deschisă și curând nu mai era decât o pată aurie plonjând și plutind, Înălțându-se spre răsărit, peste păduri și tundră, spre Vologda, Viatka și Perm, dincolo de lanțul uscățiv al Uralilor până la Iakuțk și Verknie Kolimsk, de la Verknie Kolimsk, unde și-a pierdut o coadă, spre frumoasa Insulă St. Lawrence, de-a curmezișul Alaskăi la Dawson și spre sud de-a curmezișul Munților Stâncoși - pentru a fi În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
subțiri, cultivați și generoși, dar care În ciuda amabilității și rafinamentului lor, Începeau brusc să facă spume la gură când se discuta despre Rusia. Doresc să detașez dintre ei o singură figură, un tânăr socialist pe care-l cunoșteam, un uriaș uscățiv care executa cu pipa mișcări lente și multiple, groaznic de enervante când nu erai de acord cu el, și Încântătoare și liniștitoare, În caz contrar. Am purtat cu el multe bătălii politice, a căror Înverșunare dispărea invariabil când reveneam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
oprit, m-a împins spre o vitrină (era chiar de la „Tic-Tac“) și a izbucnit în râs. — Uită-te să vezi ce față de bou ai! Îți place? Ești curajos? Ce naiba ești? Dincolo, în local, la o masă lângă fereastră, un domn uscățiv, osos, cu o față de tuberculos, pământie, se juca cu un pahar cu băutură. Îl ținea între palme și-l învârtea ușor pe masă, de parcă ar fi vrut să-l încălzească. Peste mulți ani, când aveam să vin și eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Din prima zi, când am început să înțeleg câte ceva, am îndrăgit-o pe bunica, care pentru mine a rămas aceeași, neschimbată, până în ultima sa zi. Să fi avut pe atunci, poate, vreo cincizeci de ani. Era subțire ca o copilă, uscățivă la corp, iute în mișcări și păstra bine urmele frumuseții din tinerețe. Avea ochii negri și frumoși și o privire în care puteai vedea tristețea fără să vrei. Mama ne spunea despre ea că era foarte frumoasă în tinerețe și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se mai află în casă. Dați-le un telefon sub un pretext oarecare. O informație suplimentară, asupra locului de întîlnire, să zicem... ― Credeți că răspund? ― Deocamdată încercați. Vom vedea după aceea ce ne rămâne de făcut. Intră directorul, un bărbat uscățiv, cu nas coroiat și părul adus peste chelie, îmbrăcat în cenușiu închis. Exclamă aiurit: ― Ce poveste, domnule! Au operat ca niște gangsteri. Parol, ca niște gangsteri! Cuvântul îi plăcea grozav și-l repetă încă o dată. ― Extraordinar, îngînă locotenentul de circumstanță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în frâu o asemenea trupă, fusese nevoit să facă uz de toată experiența sa, de șiretenie și de violență. Respectul pe care îl impunea era depășit doar de cel impus de omul său de încredere, sergentul major Malik-el-Haideri, un bărbat uscățiv, mititel și aparent firav și bolnăvicios, dar atât de crud, viclean și viteaz, că izbutise să stăpânească acea turmă de fiare, supraviețuind la cinci încercări de asasinat și două încăierări cu cuțitele. Malik era „moartea naturală“ cea mai normală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]