6,013 matches
-
deseori săptămîni de plictisitoare așteptare, cînd trebuia să Îndure călduri sufocante, calm fără nici o adiere pe mare, furtuni Îngrozitoare și insuportabila duhoare de pe vas, care Îi pătrundea În sînge, i se impregna În piele și făcea ca, odată ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate să nu vrea să aibă de-a face cu el. Monstruos, diform, zdrențăros și duhnind a grăsime de balenă, nu era deloc de mirare că nici măcar În cel mai Împuțit bordel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cît se poate de logic, prin urmare, că pînă În acea clipă Iguana Oberlus nu păstrase nici măcar o singură amintire frumoasă din trecerea lui prin viață. Își petrecuse noaptea oferind sacrificii Elegbei, alegînd de data asta o broască-țestoasă uriașă de uscat, una dintre țestoasele enorme care dau numele arhipelagului și ale căror imense carapace Îi slujeau mai tîrziu pentru strîngerea apei de ploaie cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hărți a Franței. Le porunci „sclavilor” săi să care sacii cu ceai, mătăsurile și ustensilele de pe vas Într-una din peșterile mari din vale, iar În zilele următoare Îi obligă să desfacă bucată cu bucată rămășițele navei distruse, aducînd pe uscat bucățile care i-ar fi putut fi de folos și Îngăduind mării să ducă restul În larg. O săptămînă mai tîrziu, nimeni nu și-ar fi putut imagina că În locul acela naufragiase Într-o zi o frumoasă fregată și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să cadă, pierzîndu-și puterile și cunoștința din pricina fumului care pătrundea prin toate crăpăturile punții. Cei patruzeci de bărbați muriră asfixiați cu mult Înainte ca scheletul navei să Înceapă să dea semne că avea de gînd să cedeze. Barca ajunse pe uscat. Oberlus Îl Îmbrînci pe căpitan pînă-l culcă pe nisip, jalnic și ridicol, Înfășurat În murdarul lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dispăruseră pentru totdeauna Înghițiți de ape. Acolo exista un cimitir de femei, bătrîni și, foarte rar, copii, căci se știa că Moartea, oricît de mult s-ar fi șmecherit, tot nu avea ocazia să prindă vreun marinar din Aldan pe uscat. - Am opt copii, spuse bătrînul căpitan Într-o după-amiază, pe plajă, acolo, chiar În locul unde văzuse cu ochii lui cum vaporul i se scufunda pentru totdeauna. Toți opt au nasul meu și trăsăturile mele, dar nu-mi amintesc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lungul multelor sale călătorii. Dar mai cu seamă și mai mult decît despre sine Îi plăcea să-i vorbească despre cărțile pe care le citise, și Îi plăcea să afle despre ea, Încercînd să obțină confirmări cu privire la anumite lucruri de pe uscat sau despre comportamente ale oamenilor care i se păreau cu totul de neconceput. - Departe de mare nu poate exista viață, o asigură el, convins de ceea ce spunea. - Te Înșeli, Îl contrazise ea. Și pentru majoritatea oamenilor, pe malul mării se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rebeliune din partea prizonierilor, care refuzau să se Îmbarce. Cu lovituri de bici și amenințări cu moartea, Îl legă de bănci, apoi se postă În fața lor, spunîndu-le: - Lucrurile sînt clare... Tonul lui nu admitea nici un fel de replică. Dacă ajungem pe uscat, n-o să mai am nevoie de voi și să veți Întoarce la casele voastre... Dacă nu ajungem, asta se va Întîmpla numai pentru că toți ne-am dus pe fundul mării. Așa că pregătiți-vă să vîsliți, pentru că, În plus, celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau fără, va fi fost nevoie de zile și chiar de săptămîni Întregi pînă să ajungă la convingerea că nu se afla pe insulă și că-i Înșelase Încă o dată. La vremea respectivă, el avea să fie foarte departe, pe uscat, iar dacă ajungea pe țărmul peruan, avea să traverseze Anzii și să pătrundă pentru totdeauna În pădurile sălbătice ale Amazoniei. Avea să Învețe să trăiască acolo, la fel cum Învățase să trăiască pe o stîncă golașă, pentru că el, Oberlus, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dar nu ne aflăm În zona cu alizee, ci În Regiunea Mării Liniștite, pe care vapoarele Încearcă s-o evite - arătă spre corabia Îndepărtată. Dacă ăsta Înaintează... și Înaintează... Îl Împing curentul care vine dinspre sud și un vînt dinspre uscat. Făcu o pauză și adăugă, cu o nouă strălucire În ochi - . Mi-am petrecut viața navigînd și cunosc mările astea... Trebuie să ne aflăm la sud de Guayaquil, la nord-est de Panama și Punta Negra, la mai puțin de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînă la mijlocul piciorului, pufnind și mormăind, pentru că frînghia udă Îi zdrelea umărul. Trase apoi cu putere, o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și profită În cele din urmă de impulsul unui nou val pentru a trage pe uscat, În siguranță, baleniera greoaie și făcută zob. Abia atunci se prăbuși pe nisip, doborît de oboseală, vlăguit, dar fericit pentru victorie. Închise pentru o clipă ochii, trase aer În piept, așteptînd să i se liniștească bătăile inimii, iar cînd ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viitor. Seth scrie pe spatele unei cărți poștale și-i dă cartea poștală lui Brandy ca s-o citească. La concursurile de televiziune, citește Brandy, unii oameni aleg excursia în Franța, dar majoritatea aleg setul de mașină de spălat-mașină de uscat. Brandy aplică un mare sărut Plumbago pe pătrățelul pentru timbru și lasă vântul să ridice cartea poștală și s-o poarte către turnurile din centrul Seattle-ului. Seth îi mai dă una, și Brandy citește: Concursurile de televiziune sunt concepute pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva ridicînd pulberea, ferindu-se. De undeva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
facă, amestecând binele cu minciuna, adevărul cu răul, toate la un loc, pentru a fi asemenea celor printre care se învîrtea. Și o făcea liniștindu-se că pînă la urmă lucrurile vor fi așa cum credea el, apa se desparte de uscat și binele de rău, iar asta se întîmpla acolo, în biroul lui Mihail, unde se iau hotărîrile importante. De buna-credință și de cinstea lui Mihai Mihail nu se îndoia. Era singurul lucru de care nu se îndoia și această convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iau în serios lumea reală în care există, că nu mai trîndăvesc în euforia victoriei, ci își dau seama că greul abia vine. Italia a devenit deja o mare forță. E formidabil, Italia, care niciodată n-a contat, nici pe uscat, nici pe mare, nici în văzduh, a ajuns, în nici un deceniu, o mare putere, care impune respect. Dacă acolo a fost posibil, domnilor, și știți la ce mă refer, la dezbinare, la orgoliu, la diferența înspăimîntătoare de la un capăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iar teama asta era scîrboasă, paralizantă. În vremea războiului își făcea o mie și una de gânduri, dacă între timp s-au plantat mine noi, dacă a plouat și a alunecat terenul, există astfel de cazuri de mine "călătoare" pe uscat, mai ales dacă e vorba de un sol nisipos, ca mai toate malurile Dunării de jos și ale Siretului, dacă planul de lucru nu e bun și la mijloc e o capcană, o trădare, dacă pur și simplu va citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
păzesc locuințele unor demnitari și ale gradelor superioare din armată. Știa ce urmează. Pînă dimineața toți prefecții vor primi dispoziții ca toate aerodroamele și unitățile de aviație să fie închise și consemnate pînă la noi dispoziții, jandarmeria și armata de uscat luînd sub supraveghere strictă orice teren susceptibil de a primi un avion la aterizare. Grănicerii și poliția fuseseră deja alertați, înterzicîndu-se încă o dată accesul pe teritoriul național al domnului Caraiman, precum și al persoanelor ce se află în preajma sa. Toată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
biblioteca mea portabilă. Toți Începură să râdă. Era clar că Arcadie Ipolitovici vorbea astfel nu atât din pricina ebrietății ușoare, ci pentru a‑și descărca sufletul din pricina bibliotecii vândute, pe care o cărase ca melcul În spinare, pe mare și pe uscat, În valiza de piele. Domnul X, fericitul cumpărător, care privea totul „cu oarecare distanță“, se simțea penibil. I se părea că toate privirile erau Îndreptate spre el, cu o undă de reproș. 9. A doua zi X, el Însuși puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înțeleptul Hiro Tavaeárii, dând glas simțămintelor tuturor. Iar eu îl propun pe Navigatorul-Căpitan, Miti Matái. — Îți mulțumesc mult, răspunse acesta cu naturalețe, dar nu pot accepta, pentru că eu nu sunt decât un om al mării, care nu cunoaște problemele de pe uscat. Misiunea mea va fi să-i caut și să-i pedepsesc pe criminali și s-o aduc pe prințesa înapoi, însă, până la întoarcerea ei, puterea trebuie s-o deții tu, care ești cel mai înțelept dintre înțelepți. Eu sunt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Miti Matái știe? —Bine-nțeles. — Și totuși se gândește să plece? Un navigator nu se teme niciodată de moartea pe mare, fiule, răspunse bătrânul cu calm. Singurul lucru de care se teme un navigator este să nu rămână tras pe uscat, ca mine acuma. Și-atunci ce mai contează dacă iau parte la expediție, de vreme ce nu-mi va fi frică de moarte? — Contează, căci în fond tot de-o moarte moare și lașul, si viteazul. Zâmbi cu căldură. Și-n plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de preț și nu erau puține fetele la mijlocul cărora se putea vedea o centură legată strâns, ceea ce însemna că erau logodite cu unul din cei care-și riscau viața pentru a salva onoarea tuturor. Dacă vreunul dintre cei rămași pe uscat ar fi îndrăznit să facă avansuri uneia dintre ele, ar fi fost alungat de pe insulă, căci și ei aveau obligația să apere, la rândul lor, onoarea celor plecați. Tapú Tetuanúi îngenunche pentru a primi binecuvântarea mândrului, dar întristatului sau tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
De asemenea, în numele lor anulez, în ceea ce vă privește, interdicția dea mânca țestoasă. De astăzi, până în ziua fericitei voastre întoarceri, nici carnea și nici ouăle de honú nu vor mai fi interzise pentru voi. Făcu un semn pentru că bărbații de pe uscat să împingă navă câțiva metri, marinării începură să vâslească, iar Marara se îndrepta către discul soarelui, care deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cel mai bun mijloc de a-l spală de sângele care-l acoperea în momentul când sosise pe lume fusese acela de a-l scufundă în apa mării. Încă de la trei ani, de la moartea mamei lui în urma unei nașteri pe uscat, Miti Matái își însoți tatăl în lungile lui călătorii și nu era de mirare că, având în vene mai multă apă sărată decât sânge, era omul care era și pășea pe punte în felul în care o făcea. Cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deosebită în relațiile zilnice. Cea de a doua lege la bord era că fiecare trebuia să fie amabil cu toți ceilalți. Evident, prima fusese dintotdeauna supunerea totală față de căpitan. Chiar și agresivul Roonuí-Roonuí, atât de aspru și de respingător pe uscat, își schimbă atitudinea imediat după ce se îmbarca. În primul rând, în virtutea unei tradiții, vechi de secole, a amabilității marinărești și, în al doilea rând, deoarece era perfect conștient că, până când va veni momentul să pună mâna pe arme și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
celui mai competent în domeniul respectiv. Și de această dată se putea observa că specializarea constituie una dintre strategiile capacității de supraviețuire și de expansiune a locuitorilor primitivi din Pacificul de Sud, căci atâta vreme cât, în lumea lor, cerul,marea și uscatul aveau cam aceeași importantă, niciodată nu te puteai încrede în cineva care ar fi pretins că este specialist în toate. Până și regretatul rege Pamáu, precaut și înțelept, aplecă deseori urechea la sfaturile Marelui Pescar, ale Marelui Agricultor sau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]