477 matches
-
la care asistaseră. Partea comică e că cei mai "vocali" erau cetățeni sosiți la locul faptei minute bune după petrecerea evenimentului. Cu un aer doct, luând o atitudine misterios-atotștiutoare, perorau despre "cine-a fost de vină", despre "cât o să-i usture la buzunar", avansând cifre exacte și durata reparațiilor, despre probabilitatea sosirii sau nesosirii echipajului poliției la fața locului ( aici au nimerit-o: a fost nevoie de-o intervenție... la vârf pentru ca după o oră și ceva doi domni flegmatici de la
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
ca și volatilă. Nu este un vis. Doar culorile și formele lucrurilor pe care le privește în raclele lor de lemn ciupit de carii și tratat cu produse de sinteză, sunt acolo. Palpabile. Ochii răniți de sarea din lacrimi o ustură. Rimelul i se scurge, i se duce în picuri cenușii pe fața îngustă și palidă. Până azi, Martina a fost ceea ce numim îndeobște, o tipă independentă, nu feministă în adevăratul sens al cuvântului, pentru că îi repugnă ca ta man ea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nepricepera ei, iar acuzațiile se răsfrânseseră și asupra mamei, care n-o pusese destul la treabă. Lacrimile de usturime se amestecaseră cu cele de rușine, de necaz. De ce o umilea? Era adevărat, feliile ei erau mai groase, dar ochii o usturau, îi era și frică să nu se taie și apoi nici nu înțelegea de ce tăiatul cepii într-un anume fel era atât de important încât să merite o punere la punct atât de severă. Mătușa L. nu intervenise, dar schimbase
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
împletește; Își vede de somnul ei Și visează motocei. Are doi copaci pe frunte Și trăiește pe la munte. Lunga-i și stufoasa-i coadă Lasă dâre pe zăpadă. Uite-te și tu la el: Nici nu zici că e cățel; Ustură, dar nu te mușcă, Nici nu șade noaptea-n cușcă. Deși au același nume De când au venit pe lume, Numai unul este floare; Celălalt poate să zboare. Deși sare, nu-i sărat, Cu trăistuță e dotat. Ziua în amiaza mare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
drept în sus ca un perete. Și dacă alunec de pe un troian? Până în iaz nu am oprire!” Simțeam un sloi de gheață pe șira spinării. Cu aceste gânduri în cârcă, drumul mi se părea din ce în ce mai greu. Ochii și obrajii mă usturau de atâta zăpadă adusă de vântul care nu se înmuia deloc... „Dacă aș avea un felinar aș merge boierește! Ce mai? Da’ pe un asemenea vânt mai rămâne aprins? Aleluia!” Soarele se ascundea deja după o geană roșie înainte de a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ceea de lumină slobozită de soarele trecut dincolo de dealul Ponoarelor mi s-a părut că ghicesc în zare cireșul de lângă șleau...Mi s-a părut doar, dar inima a prins aripi și am pornit mai vârtos la drum! Ochii mă usturau cumplit, dar căutam să ghicesc fiecare tufă sau copăcel știut pe marginea drumului... În cele din urmă, întunericul a cuprins tot ce mă înconjura. La un timp am băgat de seamă că undeva înaintea mea sclipesc niște luminițe... „Îs luminile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pus cununia pe cap, un junghi străbătu inima mamei lui.Adormită , ea visa că feciorul ei drag se cunună cu fata celui ce i-a omorât bărbatul.Când starețul le puse inelele pe deget, ca de un foc mare o usturară ochii.Se trezi. Geamurile erau deschise , bătea vântul, iar crengile copacilor, mișcîndu-se, spuneau: -Alun se Însoară... Alun se Însoară... În cămașa de noapte , desculță și cu părul despletit , bătrâna mamă căzu În genunchi plângând: -Alun, Alun... Ai fost inima mea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Da... poți fi ironic la modul cel mai usturător cu putință, atunci când vrei. Am simțit-o de câteva ori pe propria-mi piele, dar am tăcut, deși simțeam... dacă nu durere, cel puțin o stânjeneală apăsătoare. Încercam sa bravez, dar ustura al naibii de tare. Până la lacrimi. Mie nu mi-a plăcut să ironizez. Mi s-a întâmplat câteodată, extrem de rar, dar am regretat profund. Cuvintele pe post de arme au același efect, ca armele însele. M-aș hazarda să spun chiar că
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
atât de roșii, încât începură să-l mănânce. Așa că se puse pe scărpinat haotic, dar temeinic. Nici un rezultat. Se vârî sub duș și se săpuni până reuși să-și dea sângele. Petele roșii încetară să-l mai mănânce. Acum îl usturau. Întors la televizor, trase o înjurătură printre dinți, din care reieșea ceva de mama unui necunoscut, înjură tură care, deși nu-i mai ușură starea fizică, îi mobilă destul de confortabil psihicul pentru câteva minute. Peste noapte se trezi de patru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
schimba. Se opri să-și deznoade spinarea și să-și tragă răsuflarea. Lui, ce-i pasă? Lor, ce le pasă? Înfruntă primejdia în față zilnic, dar cel puțin... Își frecă cu monturile mâinilor, îndelung, fața jilavă de sudoare. Ochii o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici urzicându-i pielea pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același lucru, dar mai spornic. Se târa aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
eu nu reușesc să-l sesizez în ansamblu. Poate că există un sens, dar nu tu ești cel chemat să-l decodezi; sau poate că nu e decît o iluzie. Nici acest lucru nu-l vei ști vreodată, pentru că te ustură ochii, și dacă te străduiești din răsputeri să privești pe fereastra compartimentului, maximum ce poți ghici este că traversezi o pădure în noapte, deși nu reușești să deslușești altceva decît reflecția în geam a chipului tău familiar, care arată palid
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
nisip plină de urmele copiilor ce o călăreau toată ziua. Am săpat o gaură în nisipul umed și roșcat, mirosind a scoică și contrastând puternic cu stratul uscat, prăfos, de la suprafață, până când mi-am vârât mâna până la cot. Unghiile mă usturau de umezeală și deodată le-am simțit dureroase de-a dreptul: lovisem, săpând, ceva tare. Am scos cu greutate obiectul așezat cruciș pe tunelul meu, și, când l-am șters de noroiul nisipos, mi s-a tăiat respirația: era un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
poză semăna cu o babă, pentru că avea ceva pe cap și părea că râde. Trebuia să fie totuși groaznic să stai pe scaunul ăla-nroșit. El se fripsese la mână, când era mic de tot, cu fierul de călcat și-l usturase rău. Se vedea stând cu mânuța într-un ibric cu apă rece iar alături, pe masă, era fierul de călcat din cele vechi, cu cărbuni. Asta fusese-n Silistra, unde locuise prima oară. Era foarte interesant să te uiți prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i dau femeii cele trebuincioase în schimbul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i dau femeii cele trebuincioase în schimbul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
natura. Ține-o tot așa și ascultă-mă cu atenție, Bulevardul Dr. Petru Groza, Bulevardul 6 Martie, Bulevardul Republicii, de la un capăt la altul. După aceea poți s-o iei la stînga pe Calea Moșilor dacă-ți place. O să vă usture la buzunar, îi aduce aminte taximetristul, nu contează, i-o întoarce Roja cu seninătate, fac orice pentru propria plăcere, războiul ăsta nu este numai al meu sau numai al României, afacerea e mult mai încîlcită, lumea ar trebui să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pășească cu băgare de seamă, de parcă s-ar fi aflat pe un teritoriu străin și necunoscut. Era prima dată cînd venea să-l viziteze pe Timișoara și găsea localul mirosind a proaspăt, fără fumul de țigară care făcea să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Uite în ce rahat era cît pe ce să intru și eu, începe să se gîndească citind pe silabe cuvintele alcătuite din sute de beculețe multicolore, Ca-si-no, Las Ve-Gas, Rain-bow, Rou-lette, Ho-tel, Pea-cock, să fiu al naibii, încep să-l usture ochii, să amețească, simte că-și pierde echilibrul, o să ngheți aici dacă nu te hotărăști mai repejor s o iei din loc, se gîndește, dar nu se poate dezlipi încă de locșorul ăla care-i amintește de ceva care-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
frigul unui beci mucegăit... Au urmat zile și nopți de groază... Anchetatorii se schimbau mereu... De fiecare dată, când ajungea în camera de anchetă, îl pironeau în scaunul din mijlocul încăperii cu lumina unui bec puternic înfiptă în ochi... Îl usturau ochii... Anchetatorii își pierdeau răbdarea repede. Atunci pumnii și celelalte mijloace de tortură intrau în acțiune... Trupul îi era ca un măr bătut... În noaptea aceea, nici nu putea să stea drept. Capul îi scăpăta mereu când într-o parte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mă coste ceva. Înainte de a pleca din Kripo, el și Wecke Îmi puseseră gând rău. Eu nu am uitat asta, și nici el. Trebuie să-l chinui un pic. — Păi, cu siguranță ai făcut În așa fel Încât să te usture la buzunar când ai menționat cât a costat halatul ăla. — Nu chiar, i-am răspuns. A costat aproape o sută. — Isuse, rămase Stahlecker fără grai. Tesmer are dreptate. Chiar câștigi prea mulți bani. Își vârî adânc mâinile În buzunare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de sodiu. Adăugă apoi mai răspicat: Sare de bucătărie, știi, prietene. Ți-am acoperit dungile de la bici cu sare. — Dumnezeule mare, m-am revoltat eu, doar nu sunt o omletă. — Așa o fi, dar eu sunt un doctor dat dracu’. Ustură ca un prezervativ plin cu urzici, știu, dar e cam singurul lucru pe care-l pot prescrie care va Împiedica șanțurile astea de răni să se infecteze. Vocea lui era plină, sonoră, ca a unui actor de comedie. A adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Scrisul ne-a revelat, mereu, focarul negru, În inima aproapelui și În propria noastră inimă Îmbolnăvită, dar și calea regală a Întoarcerii spre noi Înșine și spre semenul neasemeni din noi și din preajmă. „Ceața intră În ochi, este biciuitoare, ustură, dar prin asta știi că este dimineață... În curând vei coborî În grabă scările, vei merge prin aerul umed și rece. Va fi bine.” Scribul - „artist de fericită și aleasă Înzestrare”, cum scriam acum un sfert de veac - atinge, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o altă persoană. Se adună toate în preajma celor aduse înapoi ca să obțină informații. Femeile, bătute și pline de vânătăi, zac pe jos, goale. Din păr le picură apă. Cu respirația întretăiată, ele descriu interogatoriul. Capul e scufundat în apă care ustură de la ardeiul iute. Lovituri în spate. Nu cunosc nici-un comunist, hohotește una dintre ele. Aș vrea să fi cunoscut, ca să pot pleca acasă. Yunhe e speriată. Yu Qiwei a avut un unchi bogat ca să-l scoată afară, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
făcut el neîncrezător. „Combustibil.” „Combustibil? Pietriș? Și îl depozitează aici, pe terasa vecinilor noștri? În ce scop?” „Cucerirea lumii.” „Și încep de la noi?” „Nu fi bou. A fost o glumă.” „Măscăriciule.” „Cine zice, ăla e.” „M-am și julit. Mă ustură.” „Sssst, taci din gură”, am șoptit eu, dar apoi mi-am adus aminte să-l întreb: „Ce voiai de la Cibi?” „Nenorocitul ăla de tanc îl voiam. E un model a-ntâia. Englezesc.” „Și de asta îl scuturai pe ăla micu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Îi spune că țara noastră trimite În ajutor poporului ungar trenuri cu lemne de foc și pături și el se gândește la săracul popor ungar și la oamenii ăia spânzurați și cum le pun foc cu ardei iute ca să-i usture și Își aduce aminte de iobagi și i se face frică. Și Îi mai spune cum reacționarii exploatatori au făcut pipi pe Ianoș Kadar. Și vin iernile una după alta. Este bolnav, este răcit și stă multă vreme În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]