463 matches
-
norma depășită la colesterol... și la bicarbonat, remarcă sagace Poetul, după o a patra bucățică. (Rememorând, cu delectare de bon-viveur, atenționarea suplimentară, de pe firma crâșmei lui Fănică: "Interzis câinilor și onaniștilor!"). Sunt indicii că o să ne baloneze și o să ne usture pe gât, ca naiba... Ce ziceați de Bibi? Pardon, domnu' Dan, să-l ia dracu' pe Dromaderu', că e manopera și rețetuța lui! parează diminutival Apostatul. Da' să știți că sunt bunicei la gust. Aicea, ai și tu dreptate. Sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de i-a mers vestea până la Mitropolie, că are și glas minunat, poate l-a moștenit de la mine, că glas bun am avut și eu de mi-a mai rămas și acuma ceva ― uite, Ionică poate să mărturisească! Cât mă ustură inima că nu-i aici lângă mine, numai eu știu, taică, dar de, dacă boierul Miron nu se îndură să mi-l aducă... Feciorul preotului trebuise să ia o parohie, de altfel destul de bună, tocmai prin Gorj, fiindcă Miron Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care se prinsese lângă el în horă și se agăța acuma de brațul lui ca un lăstăruș de iederă. Când se gândea Pantelimon că va trebui să se despartă de ea, nici să n-o mai vadă cine știe câtă vreme, îl ustura sufletul de amărăciune. El a vrut să se cunune cu Domnica înainte de a pleca la armată, cum au mai făcut și alții. S-au împotrivit însă și părinții lui, și ai ei. Ai lui sperau că are să uite pe fata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aici și să-și prăpădească viitorul sau să facă vreo nebunie. Aristide era extrem de discret și nu-i spunea niciodată nimic, iar lui, ca părinte, îi venea greu să-l descoasă și astfel, poate, să-l jignească. Numai inima îl ustura și-i tremura. Chirilă Păun ardea acuma să spuie oamenilor vestea auzită de la Platamonu. Peste săptămână nu putea lipsi din Gliganu, de la curte. Numai duminică avu răgaz să se repeadă până acasă, în Amara, să-și mai vază de necazuri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi în gemete cu sughițuri, Chirilă Păun tăia și vorbea liniștit, parc-ar fi operat un purcel: ― Taci, cocoșelul tatii, taci, că ți-ai bătut joc destul de muierile noastre, de-acu să mai stai și cuminte... Ehei, cum m-a usturat inima pe mine toată iarna, și m-am plâns, și m-am zbătut pe la toți oamenii... Nicolae Dragoș, întunecat, se uita și bombănea și din când în când arunca ochii spre Platamonu care, mai deoparte, se zvârcolea în mâinile țăranilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mustrător în urechi... Acuma cioplea și bocănea de zor, ca și când ar fi vrut să uite sau cel puțin să înăbușe amintirea întîmplării. Dar oricât se trudea, mereu îi săgeta în creieri câte o întrebare și fiecare îl durea, și-l ustura, și-l chinuia... 2 Două ceasuri după răsăritul soarelui era o viermuială în Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o șatră când s-a isprăvit popasul. Pe bătătura din fața cârciumii se încrucișau toate veștile și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de aplauze scena aceasta de înfrățire patriotică. Mulți ochi se umplură de lacrimi și o duioșie înfioră chiar inimile cele mai rezistente. Numai prim-redactorul independent de adineaori nu-și ținu gura și spuse în tribuna presei: ― Pupăturile astea o să usture teribil spinarea țăranilor! Atunci Max Streșin, vechi redactor la Glasul poporului, oficiosul noului guvern, nu se putu stăpâni și izbucni indignat: ― Nu-ți permit, domnule, să tulburi asemenea momente înălțătoare prin glume insipide, bune numai pentru presa dumneavoastră jidovească! Stan
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
guițe? - Da, bă, ce te miri așa? Poți să-l tai de Crăciun sau, mă rog, când vrei, dar să nu-l mai faci să sufere, accentuează Ascroafei. Că dacă află organele comunale, te-ai ars, amendă mare de te ustură c.... l, mai mult decât face porcul. - Să îndrăznească primarele să-mi dea amendă, că scot șorice din el, sări Porcaru de unde se afla. - Și ce să-i facem ca să nu sufere? Întrebă Guiță dintr-un colț al barului. - Să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ne-am hotărât că, dacă ne atacă, să-l lăsăm să se apropie de noi, de picioarele noastre, după care să aruncăm praful de DDT în ochi. Ceea ce am și făcut. Aruncându-i praful în ochi a început să-l usture și să schelălăie. Noi am fugit, iar câinele se tăvălea în drum de usturimea ochilor. Apărarea noastră a reușit. A doua zi a ieșit din nou să ne atace și iar i-am dat cu praf în ochi. În zilele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
placebo s-a dus rapid, iar bolile au continuat să roadă pielea lui groasă. Austeritatea, în schimb, a fost administrată în doză de șoc, iar „elefantul” este total amețit, dar s-a ținut încă pe picioarele sale de elefant. Îl ustură și îl doare peste tot, dar, masiv și greoi, se învîrte nervos prin țarc. Și atunci, ce l-a scos în stradă ? Să renunțăm la această metaforă masivă și greoaie și să aruncăm o privire mai „umană”. Din punct de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a ieși la suprafața ei, ca să iau o gură de aer. Dar niciodată ca acum. Poate că am încercat să rezist prea mult cu capul scufundat, cu părul fluturând, în apele groase ca gelatina ale acelei veri, iar acum mă ustură ochii de atâta aur și atâtea reflexe. Dar cred că gâfâi și din alt, mult mai adânc, motiv. Cred, vreau să spun, că nu mai sânt atât de sigur că vreau să citesc textul ăsta în cenaclu. E prea puțin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aud din ce În ce mai multe. Și simt mai multe. Spatele mă doare În cîteva locuri, deși, dacă am reușit să mă urc singur În camion, probabil că nu e grav. M-am suit singur În camion? Încerc să-mi aduc aminte. Mă ustură dosul unei palme. Fața Îmi pulsează fierbinte, e Încă foarte amorțită. Toată lumea țipă (la șofer, să se grăbească), dar cel mai tare țipă Moise (i s-a rupt ceva, nu spune ce). Fața Îmi zvîcnește și Începe să mă doară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și ieri, simt oboseala în fiecare fibră și după un duș rapid, mă contopesc cu patul, dorindu-mi un somn adânc și reconfortant în care să mă eliberez de toată oboseala zilei. Ceea ce este curios e faptul că nu mă ustură tălpile și nici nu am febră musculară, nici vreo beșică la degete, și totuși am mers atâția km. Mulțumesc Celui de Sus pentru toate și-L rog să-mi călăuzească pașii pe căile Lui. Intind harta pe pat, privesc totul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ajute” - și-a făcut curaj. După ce a făcut trebușoara asta, s-a așezat pe o cioată din livadă, să se hodinească... Până la urmă, a și ațipit... Când s-a trezit, toată ființa lui suferea cumplit: bășicile sângerânde din palme îl usturau, piciorul rănit îl durea peste măsură, iar foamea îl chinuia fără milă. Cu chiu cu vai, a început să înainteze pe drumul glodos. Încă nu știa prea bine cum să folosească bastonul și cârja improvizată. Soarele și-a arătat fața
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dară, aflând toate acestea din scrisorile voastre cele multe, s-au bucurat sufletul meu în adânc și s-au uns cu untdelemnul veseliei băierile inimei mele. Despre partea mea, a lui Moș Iftime Talpa-Lată, veți ști numai că tot mă ustură piciorul și vă duc dorul și vă trimit cioarelor în crucea hotarelor pentru că nu-mi scriserăți din câte s-a întîmplatără arih în dan tătară. Fiindu-mi teamă că, de lene și de frică de cheltuială mare și ruină, nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Tot era să plec așa și așa!" se gândi Lică sumar. Dar de ce tăcea muierea? Mușcîndu-și buzele înroșite, Ada de usturime abia își ținea lacrimile. Dunga loviturii, acum învinețită, bobotea, și mina avea un tremur tetanic. - Ceva... să nu mai usture . . . zise Ada cu un gemet, cu gemetul unui câine biciuit. Lică își aminti de mica farmacie instalată în odăița de lângă grajd, care slujea de cancelarie. Cu dinții de sus înfipți în buza de jos nu-i spuse nimic, nici n-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ar mai fi ridicat, Fernandito tot o să-l burdușească. „Îi ard una de nu se vede“, o ținea Într-una Cano și Julius nu reușea să-l facă să priceapă că el o să-i ardă una care-o să-l usture cu adevărat, c-o să-l omoare cu compoziția intitulată Domnul În negru. Domnul era negru și la fel de negru se făcuse și domnișorul, fiindcă dacă Fernandito a Înțeles destul de tîrziu primele aluzii ale textului, Încetul cu Încetul multe lucruri i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
folos cu ceva, vă rog, să mă solicitați” “Vă mulțumesc.” ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... Ce noapte! Aș fi înclinat să spun: de coșmar. Însă epitetul nu e veridic. Chiar dacă somnul îmi joacă feste - și câtă nevoie am de el!, ochii mă ustură sau mă dor, nu-mi e prea clară senzația. Și-i simt grei - chiar dacă pe ecranul mirific al acestei nopți se derulează secvențe răzlețe din filmul vieții, ele nu mă chinuie, nu-mi produc stări de criză interioară. Deși, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și ție de joaaacă ?“, am continuat eu, „sau poate că nu te interesează și vrei să pălăvrăgim despre altcevaaa...“. Pe urmă, mi-am rezemat fruntea de marginea mesei albastre, vopseaua era încă proaspătă, mi se lipea de păr, ochii mă usturau, deși îi țineam închiși. „De ce nu-mi răspunzi ?“, am întrebat. „Doar știi că sunt un copiiil, poate sunt chiar copilul ălaaa. Vrei să-mi întind mânaaa, să ți șterg praful așternut peste gurăăă ?...“ M-am ridicat, am dat scaunul la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
magazie, iar jos o sală de cinematograf. Ambele sunt păzite. Tăcură un timp. Apoi, când oamenii de pe coridor se opriră, McCann spuse: - Mă surprinde prezența lui von Grossen printre ei. Credeam că-i un admirator al dumitale. - L-am cam usturat calificându-l drept "amator", ca și pe ceilalți. Acum vine să se convingă personal de puterile mele. Pe coridor, atacatorii păreau să se sfătuiască între ei. - Dar pe dumneata ce te-a adus aici? îl întrebă Grosvenor pe geolog. McCann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
le-am subliniat, fiindcă nu le-am înțeles în roman. Întâlnirea cu domnul Mirto, dar mai ales semi întâlnirea cu străinul și clipele petrecute să aleg cadouri m-au făcut să mai uit că aveam puroi la măsea, că mă ustură ochii și că, de dimineață, îmi refuzasem o vizită așteptată în fiecare seară, de două luni, a unui om care mă preocupă de un an încoace. Puțin rău... mult rău. Și totuși, și totuși, și totuși ce-a vrut? Am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o chestie ca asta. Inginerul oftă. Apucă târnăcopul și izbi cu nădejde. Simți o durere surdă în lungul brațelor ca și cum un obstacol solid i-ar fi întors lovitura. Se lăsă în genunchi. Sudoarea i se prelingea pe lângă tâmple, ochii îl usturau. Dascălu se aplecă. ― Ce-i? ― Dă-mi lampa! Mda... Asta e! Am ajuns la canalul colector. * Lângă Scarlat, un ceas mic, îngropat într-un cub de email, arăta ora 9. Și-l consultă instinctiv pe al lui. O diferență de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la prea omeneasca lui operație. Nici zeii nu pot fi fără întrerupere zei. Din când în când, pentru câteva clipe, se umanizează. Și cât de plăcut e să ai un zeu alături de tine, fie și în fața unui pisoar. Nările te ustură din pricina dezinfectantului prea puternic, dar, ce să-i faci, bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Apoi acostase un tânăr îmbrăcat în trencicot și cu o pălărie de damă pe cap, însă tânărul îl pălmuise și o luase la sănătoasa. În timp ce agentul de stradă Mancuso mergea pe Chartres Street, frecându-și obrazul care tot îl mai ustura în urma palmei primite, auzi ceva ce părea a fi o explozie. În speranța că vreun individ suspect a aruncat o bombă sau s-a împușcat, dădu colțul în goană, ieșind pe St. Anne Street și văzu șapca verde de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de fiecare dată. Dacă tatăl ar mai fi trăit, i-ar fi tras o mamă de bătaie, orice vârstă ar fi avut. Cu cureaua din piele roșcată cu cataramă de alamă. Exista oare o rațiune pentru care una dintre curele ustura mai tare decât altele sau totul era În imaginația lui care se concentra doar pe o anumită curea și astfel Îi permitea să creadă că nu avea să-l usture atât de tare când avea să dea peste altele, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]