351,014 matches
-
viziunii (de pildă, Omilii la Numeri, XXVII, 12.273.20 sq.; Sel. In Ps., P. G. XII, col. 1349C sq.) sau al „vederii față în față” (de exemplu, Despre principii, I.1.2; Omilii la Ioan, III.1 ), este frecvent utilizat când se are în vedere lectura spirituală a Scripturii sau înțelegerea Divinului<footnote C. W. Macleod, Allegory and Mysticism in Origen and Gregory of Nyssa, în Journal of Theological Studies, 22/1971, p. 370. footnote>. Mistica lui Origen este centrată
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
beția trează”<footnote Collection I, H. Berthold (ed.), Reden und Briefe. Die Sammlung I des Vaticanus Graecus 694 (B), Berlin: GCS, 1973, I.63.6; Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa and Pseudo-Macarius ..., p. 312. footnote>. Sfântul Macarie utilizează ideea de „beție trează” în cadrul explicațiilor asupra stilului de viață al creștinului și subliniază că natura divină este sursa beției. În „Colecția I, Omilia 63.6” este menționată „beția trează profundă, determinată de Duh la fel cum despre trup se
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
mai departe spre primirea cetățeniei în Împărăția cerurilor, pentru ca mai târziu să „pregătească în mod special lampa” să lumineze sufletul<footnote Collection I, 52.2. footnote>. Deși Sfântul Macarie se referă la a fi îmbătat cu duh, sau cu Dumnezeirea, utilizează și terminologia lui a fi îmbătat cu „bine” și „bucurie”. Bunătatea, în această instanță, reprezintă abundența totală a lui Dumnezeu. Acest aspect vine în contradicție cu cel al „răutății” sau „beției rele”, la care se referă în Colecția I, Omilia
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
pielea de oaie, porc și vacă și de asemeni la om, am identificat câteva tipuri de colagen (tipul I, care este predominant, tipul ÎI, III și IV). Cea mai importantă materie din care se poate extrage colagen , pentru a-l utiliza că biomaterial e pielea animalelor. Cât despre biocompatibilitatea față de om a biomaterialelor din colagen de oaie, se pare că acestea sunt mai bune decât biomaterialele realizate din colagen extras din pielea de vacă. Se produc biomateriale neprelucrate că: gelurile de
CONTRIBUTIA LA DEZVOLTAREA BAZEI BIOMATERIALELOR HIDROLIZA COLAGENULUI DIN PIELE DE OAIE, PENTRU APLICATII BIOMEDICALE by CORINA ALBU () [Corola-journal/Science/84125_a_85450]
-
caracterul sacru al Axionului este situată în ultimele măsuri ale compoziției: citatul din Monteverdi își face simțită prezența tot în știma instrumentului de suflat. De fapt, sopranino-ul și alto-ul realizează o bifonie, la fel ca în Chant-son:Citatul medieval utilizat de Monteverdi în lucrarea „Sancta Maria ora pro nobis” este prelucrat de Ștefan Niculescu, dar cum însuși spunea, este totuși recognoscibil. Saxofonul sopranino are inclus în ultimele șapte măsuri acea aluzie la Fecioara Maria care l-a îndreptățit pe compozitor
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
și s-au diversificat inclusiv uverturile instrumentale. Acest fenomen s-a datorat într-o mare măsură și influenței exercitate de către muzica clasică europeană, asemănările cu structurile și dimensiunile uverturilor existente în special în muzica de operă nefiind deloc întâmplătoare. Instrumentele utilizate în muzica arabo-andaluză Încă din sec. X, în țările arabe au fost repertoriate și descrise instrumentele folosite în muzica orientală. S-au efectuat adevărate clasificări organologice, în funcție de factura instrumentelor sau de modalitatea lor de acționare. Astfel, instrumentele cu coarde se
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
de acționare. Astfel, instrumentele cu coarde se puteau împărți în : coarde ciupite, coarde lovite și coarde acționate prin intermediul unui arcuș. Alte sisteme de clasificare propun diferențierea instrumentelor cu coarde ghidându-se după prezența - sau absența - tastelor pe limbă. În ceea ce privește instrumentarul utilizat în Al Andalus, sursa documentară cea mai completă rămâne colecția de miniaturi existente în lucrarea Cantigas de Santa Maria, o adevărată enciclopedie a epocii. Se observă excepționala bogăție a instrumentarului muzical folosit în Al-Andalus, ce dovedește perioada extrem de fastă a
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
structura formației muzicale de tip nouba este bazată pe trei tipuri de instrumente : luth, vielă cu arcuș - în arabă rebab și percuție membranofonă - tobă întinsă pe un cadru de lemn, denumită tar. De menționat că această formație de instrumente era utilizată și în sec. XIX, fiind reprezentată de către pictorul francez Eugène Delacroix (1798 1863) în lucrarea sa Nuntă evreiască în Maroc - 1839. Instrumentul cel mai utilizat în muzica de factură orientală este fără îndoială luth-ul - în limba arabă al-aoud însemnând
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
sunt acționate prin ciupire cu ajutorul unei pene. Luth-ul oriental avea la origine patru coarde, cea de a cincea fiind adăugată începând cu sec. X. Ulterior, coardele au fost dublate, pentru o rezonanță amplificată. În lumea muzicală arabă contemporană sunt utilizate mai multe tipuri de luth. Cel mai răspândit este luth-ul de tip egiptean, cu cinci sau șase coarde duble. În Africa de Nord este încă folosit așa numitul luth andaluz, cu numai patru coarde duble, taste pe limbă și un acordaj
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
formă de barcă nefiind decât ultima etapă a transformărilor pe care acest instrument le-a suferit de-a lungul secolelor. O altă caracteristică a acestui cordofon este arealul actual de răspândire. Rebab-ul nu este întâlnit decât în Africa de Nord, nefiind utilizat decât la interpretarea muzicii de factură araboandaluze. Este o dovadă clară a supraviețuirii și a continuității acestui instrument în cadrul muzicii arabo-andaluze, precum și a importanței lui în estetica muzicală a genului nouba. Încă din perioada Al-Andalus-ului și până în ziua de astăzi
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
sec. XIX. Vioara și viola au fost adoptate pe scară largă de către muzicienii orientali, probabil datorită asemănării lor cu rebab-ul tradițional. De altfel, până în anii 1950, vioara și viola erau ținute vertical, pe genunchi, într-o poziție asemănătoare celei utilizate la rebab. În ultima jumătate a sec. XX s-a trecut la poziția normală, sub influența muzicii europene și a marilor ansambluri de muzică clasică. În ziua de astăzi, vioara face parte integrantă din orchestra de muzică arabo andaluză în
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Dumnezeu, reprezentând apogeul drumului, când sufletul iese din el însuși și dobândește simțirea prezenței lui Dumnezeu, îndumnezeirea. Sfântul Grigorie arată această unire, la care este chemat fiecare creștin să o dobândească prin stăruințe neobosite și luptă, doar în Sfânta Biserică, utilizând termenii ἀνάκρασις și μετουσία, cu o proveniență platonică<footnote Dr. Constantin I. Băjău, Desăvârșirea creștină după Sfântul Grigorie al Nissei, Editura Sitech, Craiova, 1999, p. 104. footnote>. Participarea este cea care reprezintă creaturile; dar, înseamnă și că Dumnezeu este, într-
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
de îndumnezeire. Pare din ce în ce mai mult să fi evitat orice ar fi putut tinde spre compromiterea transcendenței necreate a lui Dumnezeu<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 231-232. footnote>. Sfântul Părinte Capadocian Grigorie de Nazianz a fost capabil să utilizeze conceptul θέωσιςului ca metaforă frecvent utilizată pentru creșterea omului în împlinirea în Dumnezeu. După cum spuneam, Sfântul Grigorie de Nyssa pare a fi fost conștient de ușoara și posibila tendință de compromitere a transcendenței și incomprehensibilității totale a lui Dumnezeu, compromitere
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
fi evitat orice ar fi putut tinde spre compromiterea transcendenței necreate a lui Dumnezeu<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 231-232. footnote>. Sfântul Părinte Capadocian Grigorie de Nazianz a fost capabil să utilizeze conceptul θέωσιςului ca metaforă frecvent utilizată pentru creșterea omului în împlinirea în Dumnezeu. După cum spuneam, Sfântul Grigorie de Nyssa pare a fi fost conștient de ușoara și posibila tendință de compromitere a transcendenței și incomprehensibilității totale a lui Dumnezeu, compromitere adusă de implicarea terminologiei îndumnezeirii. Pentru
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
prezenței Sale - αισθεσις παρουσίας - care scapă în același timp cunoașterii”<footnote Paul Evdokimov, op. cit., p. 53. footnote>. Dumnezeu, cu cât este mai prezent, cu atât este mai ascuns, chiar în arătarea Sa. Conchizând, putem preciza că Sfântul Grigorie de Nyssa utilizează o distincție între ceea ce este dat să fie cunoscut Și ceea ce nu este dat să fie cunoscut. Această distincție tinde să separe incomprehensibilitatea naturii/esenței/ființei/firii divine de o cunoaștere dată sau revelată asupra lui Dumnezeu prin activitățile/energiile
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
limbajul pasiunii identificate în Cântare. „Pasiunea pentru lucrurile necorporale este lipsită de pasiune”, astfel că ar trebui să iubim cât de puternic Și nebunește posibil. Sfântul Grigorie menționează că cea mai acută plăcere fizică (se referă la pasiunea erotică) este utilizată ca un simbol în expunerea acestor învățături (adică, în Cântare). Ea ne învață nevoia sufletului de a tinde spre frumusețea invizibilă a naturii divine Și de a o iubi tot atât cât sufletul este înclinat să iubească ceea ce îi seamănă
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
se vedea Steven T. Katz, „Mysticism and the Interpretation of Sacred Scripture”, în Mysticism and Sacred Scripture, editor Steven T. Katz, Oxford, OUP, 2000, p. 41-51. footnote>. Ci, mai curând, este o cheie la înțelegerea modului în care misticii creștini utilizau limbajul simțurilor spirituale pentru a comunica transformarea interioară. Pasiunea nepasională a Sfântului Grigorie este ceea ce putem numi o capodoperă a metaforelor pentru dezvăluirea înțelegerii sale asupra simțurilor spirituale, care se bazează pe o „percepție a lui Dumnezeu” (αἴθησις Θεοῦ) ca
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
lui Dumnezeu. Acest aspect este adevărat, dar este la fel de important să notăm că Origen nu a considerat că ar crea limbajul simțurilor spirituale, ci că, mai curând, l ar descoperi - fiindu-i dat în Biblie. Scriptura era o carte care utiliza limbajul uman când se referea la Dumnezeu, iar în cazul Cântării Cântărilor, chiar un limbaj fizic foarte erotic - „Să mă sărute cu sărutările gurii” (Sg. 1:1); „Lasă-mă să-Ți văd formele, lasă-mă să-Ți aud vocea” (2
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
fii rănit din dragoste? Origen explică rana din dragoste în primul rând invocând imaginile biblice ale instrumentelor lezării - săgeți Și cuvinte - Și anume: „M-a așezat ca pe-o săgeată aleasă” Și „Primește cuvântul lui Dumnezeu de la Duhul ca să-l utilizezi ca pe o sabie” (Efes. 6, 17). Ambele texte subliniază înțelesul hristologic al rănii - Hristos Cuvântul este atât săgeată, cât Și sabie, rănind sufletul în interior. Pentru a explica ce simte sufletul rănit astfel, el apelează la tropul antic al
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
care ne leagă de Dumnezeu. Dacă n-ar fi căința, n-ar fi nici tendința de autodepășire continuă a omului<footnote Pr. Conf. Dr. Ion Popescu, Mistica - pentru uzul studenților teologi, curs intern, mss., p. 154-155. footnote>. Cât privește termenii utilizați de Sfântul Grigorie pentru a desemna pocăința, aceștia nu au conținut juridico-penitențial, ci ei desemnează câteva etape importante ale Tainei. Astfel, ea necesită o mărturisire (ἐξαγόρευσις<footnote Ἐξαγόρευσις = mărturisire, enunț, descoperire, revelație; cf. Anatole Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Ortodoxe Române, București, 1982, respectiv 1998. footnote>. Taina cere și căință (μεταμέλεια<footnote : Μεταμέλεια = schimbare de opinie, de părere, regret, pocăință; cf. Anatole Bailly, op. cit., p. 1262. footnote>) care implică dorința de schimbare a voinței, a intențiilor. Al treilea termen utilizat de Sfântul Grigorie pentru a denumi Taina este μετάνοια<footnote Μετανοέω = a medita (reflecta) după (o faptă rea sau un păcat În acest caz - n. n.)...; a-și schimba opinia (gândirea), părerea; a regreta, a se pocăi etc.; cf. Anatole Bailly
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
30, p. 149-150. footnote>. Sfântul Grigorie ne relevă În cele din urmă și folosul adevăratei pocăințe: „Este bine ca propria Învățătură a Bisericii să ducă la virtute prin mărturisirea greșelilor. Căci prin mărturisire ne putem pune În siguranță propriul suflet utilizând arma rușinii. Dacă cineva, din nemăsurată lenevie, face o indigestie Și, ajungând la inflamații, trebuie să fie vindecat prin operație sau cauterizare, cel vindecat va considera boala ca pe un Învățător care să-l instruiască În buna rânduială, pentru tot
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
prințesa Caroline de SaynWittgenstein. În această etapă componistică timpurie, intenția lui era ca interpretările lucrării să fie secondate de un vernisaj cu picturi ilustrând scene din Divina Comedie, realizate de artistul Bunovaentura Genelli. De asemenea, Liszt avea În plan să utilizeze un dispozitiv care producea vânt, recreând astfel atmosfera din Infern la sfârșitul primei părți. Deși prințesa Caroline ar fi fost dispusă să acopere costurile pentru planurile ambițioase ale lui Liszt, acestea nu s-au realizat, simfonia fiind neglijată până În 1855
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
dedicat Francescăi da Rimini), precum și urcușul anevoios al Purgatoriului. Muzica este de o enormă sugestivitate, Liszt demonstrându-și măiestria prin migala cu care se folosește de mijloace muzicale pentru crearea imaginilor din Divina Comedie. Spre exemplu, la Începutul lucrării, compozitorul utilizează intervalul de cvartă mărită asociat În muzică cu figura demonică, În Evul Mediu fiind supranumit „diabolus in musica”. Receptarea critică a simfoniei scos la iveală păreri divergente. George Bernard Shaw puncta cu umor că maniera aleasă de Liszt pentru redarea
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
de factură existențialistă care aducea în prim-plan epoca franchistă. Ca si Spania, România trece după realismul social la un soi de reîncadrare a literaturii în sfera imaginarului, eliminând tot ceea ce sa numit influență a sferei politice în literatură. Terminolgia utilizată de critica literară în ceea ce privește abordarea textelor literare din 1970, 1980 variază de la experiment, metaliteratură, literatură autoconștientă de statutul său ficțional, literatură livrescă. Ambele spații literare consideră că noul tip de literatură vine ca o dezvoltare a teoriilor tel-queliste prin punerea
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]