318 matches
-
școală, Își dădu seama că era cu adevărat plăcut să te afli pe stradă la ora aceea matinală și să simți că sufletul ți-e copleșit de bunătate; Încerca o senzație de adîncă mulțumire pronunțînd cuvinte ca: zori, faptul zilei, utrenie, liturghie, dis-de-dimineață, cînd se crapă de ziuă... Bineînțeles că nu era atît de devreme, dar fusese liturghia de dimineață și strada era pustie și ea simțea o răcoare interioară, numai băile de sare avuseseră asupra ei același efect... „Nu Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toate colțurile ca să-i dea apoi drumul să se sfărîme În bucățele și ea, cu o sforțare supraomenească și cu multă răbdare, reușea să le includă Într-un puzzle care Înfățișa o bătrînică mergînd În fiecare zi la biserică pentru utrenie, pe aceeași stradă, la aceeași oră, bineînțeles; uite că Începea să recupereze timpul, ba chiar Îl redescoperea pe Julius alături, dar acum legănările agonice ale Mercedesului parcă Îi declaraseră război, nu altceva; o scuturau, intuia acceleratorul, o zdruncinau iar, accelera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e bine: putea veni altă mașină și ar fi trebuit să frîneze și abia pe urmă să accelereze din nou; aproape că se dădea bătută, dar În clipa aceea Îl redescoperea pe Julius și auzea dangătul clopotelor chemînd lumea la utrenie, turnul auster al bisericii era o adevărată Încîntare. N-ar fi suportat o hardughie de biserică Întunecată, ca acelea din perioada colonială, cu cerșetori la intrare și altare baroce extrem de complicate de cum intrai pe ușă. O inscripție de tipul INTERZIS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a ziarului răspunde chiar un preot, care o să citească totul Înainte de a-și da avizul. Dumneavoastră, doamnă, povestiți-ne cum vă vine mai ușor. — Bine... Am luat legătura cu săracii din parohia mea. M-am dus Într-o zi la utrenie cu băiatul meu și preotul m-a oprit și mi-a spus că ajutorul meu i-ar fi foarte util, că orice ajutor era bine venit. Sectorul meu e hipodromul. Dar nu mergem singure, vine și o fată de la serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-o să pot, fiindcă o să-mi lipsească buna dispoziție... — Ți-e greu să suporți, dragul meu? Ce te costă pe tine că eu fac asemenea fapte bune la hipodrom? — Susan! Draga mea! Ieri erau ușile vechi, pe urmă mersul la utrenie cu mucosul ăsta! Iar acum descoperi că există săraci la hipodrom: ești de-a dreptul ne-mai-po-me-ni-tă! Noroc! Continuă, continuă... — Noroc, domnule, continuați, doamnă... — Nu te uita la mine, Susan... continuă... nu te uita așa la mine... — Bineînțeles că din pricina promiscuității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Guadalupe Înțelesese că Arminda n-o să rămînă decît cîteva luni și că pe urmă se va Întoarce ca să lucreze mai departe la o familie care se muta Într-o casă nouă. Guadalupe era cam surdă și se ducea devreme la utrenie și la piață, ca să tîrguiască și apoi se apuca să gătească pentru copiii ei, niște nerecunoscători care vin numai la masă și care stau separat cu nevestele lor. Era cam surdă și Arminda Începuse să se simtă mai bine, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chilie. Am mâncat cu o poftă deosebită. Ca niciodată. Într-un târziu, un dangăt de clopot plutind în valuri pe aripile vântului a pătruns în chilie, căutându-și parcă un loc unde să se odihnească. “Înseamnă că bătrânul e la utrenie” - gândeam eu, când în curtea chiliei am auzit - la început nedeslușit, apoi din ce în ce mai limpede - pași târșiți. Chipul călugărului, luminat într-un anume fel, s-a profilat pe spațiul ușii. Părea un proroc.. --Bună dimineața și să-ți fie de bine
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
adus aminte pe traseu. Odată instalată „arhiva“ În chilie, am și intrat În... pâine, părintele trimițându-mă să trag clopotul de 40 de ori, vestind Începerea vecerniei, pe parcursul căreia am și citit la strană. A urmat o scurtă cină, apoi utrenia, unde am fost iar solicitat, iar acum Încerc să-mi adun gândurile, pe care le voi lăsa totuși pe mâine, Întrucât sunt frânt de oboseală și, În plus, trebuie să mă ascund sub plapumă, pentru că e foarte rece, iar lumina
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Vifornița de afară și-a făcut de cap toată noaptea, iar o ușă sau fereastră deschise au fost mereu izbite de perete, așa că numai somn n-am avut. Iar ca totul să culmineze, am ratat și Sfânta Liturghie, deși la Utrenie m-am implicat ca În fiecare dimineață. Totul a pornit de la o neatenție a mea și de la grija de a nu sâcîi cu Întrebările pe duhovnic, care mi-a spus să-l aștept, că va veni În 10 minute să
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
lucrul la dicționarele mele, azi n-am avut nicio clipă de răgaz, Întrucât a trebuit să facem curățenie generală În interiorul bisericii. Și cum meșterii au venit să monteze ușa care dă În trapeză chiar În timpul slujbei, a trebuit ca după Utrenie să ne mutăm În celălalt paraclis, construcția de piatră, dârdâind zdravăn pe tot parcursul Sfintei Liturghii. Am trăit iar emoția Sfintei Împărtășanii, nevrednicul de mine primind hrana dătătoare de viață. 23 decembrie 2012 Împodobit de sărbătoare, noul paraclis și-a
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
la o familie din Ovidiu, care a dorit să-și sfințească locuința. La agapa care a urmat, Părintele Casian mi-a făcut a doua surpriză de ziua mea, aducându-mi un tort, după ce, de dimineață, tot el Îmi dăruise, Înainte de Utrenie, un sfeter. Azi, În schimb, am trecut la curățenie generală, Începând cu bucătăria și terminând cu spațiul de la centrală. A fost destul de lucru, intrând În chilie pentru odihna de noapte abia după priveghere, pe la 22,30. Sper să mă pot
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Minorități etnoculturale. Documente. Țiganii din România (1919-1944), volum editat de Lucian Năstasă și Andrea Varga, cuvânt înainte de academician Alexandru Zub, Centrul de resurse pentru diversitate culturală, Cluj Napoca, 2001. "Neajunsurile ce se pot întâmpla pretorului care slujește", în Liturghier, cuprinzând vecernia, utrenia Dumnezeieștile Liturghii ale sfinților Ioan Gură de Sur, Vasile cel Mare, Grigorie Dialogul (a darurilor mai înainte sfințite), rânduiala sfintei Împărtășiri și alte rugăciuni de trebuință, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ibidem, p. 5. 157 Ibidem. 158 Idem, "Cremațiunea și religia creștină. "Focul după poruncile bisericii" (XII)", în Flacăra Sacră, II, 5, 1936, p. 3. 159 Vezi pe larg " Neajunsurile ce se pot întâmpla pretorului care slujește", în Liturghier, cuprinzând vecernia, utrenia Dumnezeieștile Liturghii ale sfinților Ioan Gură de Sur, Vasile cel Mare, Grigorie Dialogul (a darurilor mai înainte sfințite), rânduiala sfintei Împărtășiri și alte rugăciuni de trebuință, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o încăpere mică, era clădită după datină și toți pereții erau zugrăviți cu chipuri de sfinți. Prin ochiurile de geam, lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
folosiseră nici ventuzele, nici lipitorile, nici afinata, nici lăptișorul de matcă, nici mierea de albine sau alte bunătățuri pe care le ținea sub cheie și le mânca pe ascuns, de obicei În zilele de duminică și de sfintele sărbători, Înainte de utrenie, când o apuca o foame cumplită și Începea să Înfulece tot ce apuca, umblând cu mâinile prin cratițe și prin oale, de scula În picioare toată casa. Diavolul Îi fierbea stomacul la un foc atât de cumplit, Încât fosta soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mult „oale și ulcele“, le cântase la fel de fel de festivități și că aceste sunete puteau să-i redea o parte din frumusețea tinereții ei trecute de mult În lumea de apoi. De aceea, cum se auzea toaca bătând de utrenie, bătrâna se dădea jos tiptil din patul ei și se culca În cutie, trăgând capacul după ea: „Dacă Împrospătează și Înmulțește laptele, Înseamnă că va Împrospăta și sângele“, murmura ea. Pitită În cutie, bătrâna nu se mai temea nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
slujeau doar dascălul și pălimarul, Îmbătrâniți și ei mult prea devreme, care scurtau rugăciunile și Încropeau slujbe de mântuială. Nici nunțile, nici Înmormântările nu mai erau ca altădată. De fapt, se slujea otova, astfel că nu mai deosebeai vecernia de utrenie și prohodul de cununie. La drept vorbind, În afară de Tatăl nostru, nimeni nu mai știa să spună de la cap la coadă vreo altă rugăciune. - Vom face noi ordine și cu oamenii, n-avea grijă, murmură cu oareșicare Întârziere oaspetele. Îi vom face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe stil nou, venea rândul celor pe stil vechi. Postul dinaintea Crăciunului Îl respectau În casă cu sfințenie. Duminica, Mașa nu scăpau nici de liturghie, nici de vecernie. Câteodată, babulea o trezea cu noaptea În cap și o lua la utrenie. Privind mulțimea de icoane ce se clătinau În fața ei, Mașa mai-mai că nu adormea În picioare. Glasul preotului Fadei o făcea să-și revină În simțiri. Pentru fiecare slujbă la care participa, fetița primea de la bunica ei câte-un bănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de bostan. De-a lungul anului, se adunau acolo, În pușculița ei, pe care Nicanor pictase În culori stridente un SfântIlie umblând cu capu-n nori, o mulțime de monede, unele mai mari, altele mai mici. Când se ducea la utrenie, nu era răsplătită numai de babulea, ci maică-sa Îi dădea pe ascuns și ei câțiva bănuți. Nicanor o lua pe genunchi, o mângâia pe creștet, Îi strecura și el În palmă o bancnotă de zece lei. Pentru un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o înfățișare aparte și cu țintirim împrejur străjuiește o latură a uliții. La răscrucea din capătul de sus tocmai se clădește un zid înalt în jurul unei biserici nou-nouțe. Zidul se încheie cu un turn semeț...Dangătul de clopote ce anunță utrenia plutește unduitor peste fire. Pe lângă mine trec câțiva târgoveți vorbind între dânșii. Mi se pare că grăiesc altă limbă. Curios, mă uit după ei. Poate sunt turci, dar ceva îmi spune că nu. Sunt altfel îmbrăcați și nu poartă turbane
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trecea tiptil pe sub fereastră, asculta la ușă, privea prin gaura cheii. Dimineață, la 4, Petru se visa fum de brad, urca în cer, creștea pădure. 52. Diminețile începeau la 4. Portarul avea canon să supravegheze centrala stăreției, să toace de utrenie, să aprindă candelele în biserică, să trezească obștea, să pună ceaiul pe plită. Iarna făcea cărări toată noaptea, vara alunga buha de sub streașină, primăvara moșea vacile, toamna ținea rânduiala la montă. Accesul la centrală era prin anticameră. Părintele dormea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Accesul la centrală era prin anticameră. Părintele dormea cu ușa încuiată, obloanele trase, pistolul sub pernă. Joia, când era consiliu, se trezea la 9, la 10 în celelalte zile ale săptămânii. La 4 și jumătate, ava Ioan dădea binecuvântare pentru utrenie, tămâia însemna calea, clopotele deschideau cerul, toacă pava cărare până-n ușa lui Dumnezeu. La 4, sfinții dormeau în icoană; pentru fiecare trezire, o lumânare aprinsă; portarul împodobea sfeșnicele; sfinții, pe inimă goală, beau lumină; sfinții erau ca niște becuri ecologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vină și te sălășluiește între noi și ne curățește pe noi de toată întuneciunea și mânuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin! (Psalmul 50, Ceasurile, Utrenia, Liturghia.) Ca la comandă, cete de îngeri se culegeau de pe unde i-a apucat noaptea: umerii brazilor, podul bisericii, beciuri, ferestre, cărți, clopote, vise, apoi, în cea mai perfectă ordine, își ocupau locul indicat de mai marii cerului. Biserica, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia, pântecele, sânul, respirația, lacrima, de noiembrie. (Tristețea livezilor îndulcește suferința rodului copt.) Este păcat că vorbesc cu ea: mă ascultă, îmi zâmbește, mă alintă, mă îngână. Jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lacul, pe vreme de secetă, la început moare în burțile peștilor.) A deschis ușa încet, foarte încet, să nu-i tulbure somnul, a pus lumină în candelă, a pregătit Ceaslovul, Psaltirea, Tipicul, Evanghelia și toate cele necesare la strană pentru Utrenie, apoi a îngenuncheat în fața ei. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Și era atâta liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]