KorAP: Find »[drukola/base=vâlvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...61 >

1,519 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

atotputernici, ce i-ar împiedica? E o nimica toată pentru ei, desigur, dacă într-adevăr sunt zei! Uite cum stă treaba: m-am săturat! Nu cred în poveștile cu vampiri, vârcolaci, zombie și alți strigoi însetați de sânge. Iar în ceea ce privește vâlva voastră, cu atât mai puțin. Nici unii nici alții nu sunt reali ci doar proiecții, metafore, exteriorizări a ceea ce se află în interiorul nostru. Singurii monștri din această lume sunt cei ce trec drept ființe umane, care au umbră și se reflectă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și varsă lacrimi convingătoare, în timp ce te înjunghie pe la spate. Dumnezeul creștin de ce nu-l distruge pe diavol? întrebă Ileana ca și când nu auzise nici un cuvânt din cele rostite de Cristian. Din același motiv pentru care zeii tăi nu fac nimic împotriva vâlvei. Întrebarea ta nu face decât să întărească spusele mele. Stă în puterea lui Dumnezeu să-l facă pe Michiduță să dispară, dar una ca asta nu se întâmplă. De ce? Doar El a creat lumea, implicit și pe diavol, la fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
am mai apucat. Ce vrei să spui prin faptul că m-au acceptat, ce înseamnă asta? Fiindcă tot spuneai tu că zeii nu fac nimic, hai să-ți spun cum s-au întâmplat lucrurile! Imediat ce oamenii s-au așezat aici, vâlva a început a face prăpăd printre ei. Îi ucidea pe capete și le răpea viețile în fiecare zi. Văzând asta, zeii au pus un paznic la gura peșterii unde sălășluia fiara. Misiunea lui este s-o țină înăuntru și, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pot vedea, indiferent ce formă ar lua și, mai ales, se pot apropia de dânsa. Așa ne-au ajutat zeii. Cristian ar fi vrut să întrebe ce mare scofală au făcut pentru oameni. Mă rog, paznicul este de nedetectat pentru vâlvă, dar restul? Cu ei cum rămâne? Să știi că nu e puțin lucru! continuă Ileana, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Paznicii pot face ceva ce nimeni altcineva nu poate. Intră după ea în bârlog și, dacă o găsesc dormind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu face ceea ce are de făcut? Fiindcă e ultimul dintre paznici. Nu are urmași. A îngropa monstrul nu-i treabă ușoară și nici lipsită de pericole. De cele mai multe ori, paznicul își pierde și el viața în încercarea lui să zăvorască vâlva înapoi în munte. Nu intră după dânsa dacă nu lasă cuiva secretul. Își transmit taina copiilor pe linie bărbătească și, până acum, nici unul dintre ei nu a ajuns așa de bătrân fără să aibă măcar un fecior. Zeii veghează ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
tot! Lui Cristian Toma nu-i venea să-și creadă urechilor. După toate poveștile pe care fusese nevoit să le asculte de când venise în micul orășel de munte, acum mai avea parte de una, parcă și mai gogonată. Despre zei, vâlve, paznici și domnițe, ce să spună? El era un om ancorat în realitate, nu credea în asemenea lucruri, dar nici nu-i putea împiedeca pe alții s-o facă. Din moment ce localnicii trăiau cu aceste superstiții și le acceptau, nu aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de umeri. Pe cap avea un fel de căciuliță din lână, cu vârful lăsat într-o parte, de sub care îi ieșeau pletele lungi, albite de vreme. Ești gata, băiete? întrebă bătrânul oprindu-se în fața lor. Ce spui, mergem să închidem vâlva la locul ei din adâncuri? Ceva nu era în regulă cu vocea bătrânului, ori poate cuvintele pe care le folosea nu-i erau pe plac lui Toma. Vru să spună ceva, dar se răzgândi repede. Ah, da, iar îi spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
s-o urmeze cu vârful toiagului. Mergeau întins și inspectorul deja începuse să gâfâie. În ciuda vârstei, moșul încă era zglobiu și nu părea de loc obosit. No, haide, băiete! Fă pasul oleacă mai vioi! îl îndemnă Calistrat. Să știi că vâlva nu te așteaptă, ea se mișcă repede și nu trebuie s-o pierzi. La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea. Pe malul celălalt se vedea cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bătrân ce vrea să spună, dar nu se mai obosi. În minte îi revenea Ileana care îl îndemnase să nu fie prea curios și să îl asculte pe bătrân. O stare de indiferență îl cuprindea ori de câte ori încerca să pună întrebări. Vâlva nu poate trece peste Râpa Dracului, spuse mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii au lăsat trunchiul acesta ca o punte peste hăul de sub noi. Nu-i pentru păzitori ci pentru oamenii obișnuiți care s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ne-am fi cunoscut niciodată unul pe altul. Nu, râpa se întinde numai vreo doi kilometri de o parte și de alta a locului unde ne aflăm noi acum. Seamănă cu o potcoavă uriașă, în interiorul căreia se află peștera ei. Vâlva nu poate trece pe deasupra dar o poate ocoli. Dacă însă te urmărește și tu ai prins de veste, atunci ai un avantaj de câteva minute bune trecând puntea aceasta. Exact aceasta era întrebarea pe care voise inspectorul să o pună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
adune și să prindă contur. Dacă până acum îl considera pe bătrân un fel de călăuză pe care trebuia să o urmeze și să-i asculte sfaturile, dintr-o dată își dădea seama că moșul îi spune povești. Iarăși vorbea despre vâlve și ființe fantastice în care el nu credea de loc. În fața ochilor văzu chipul Ilenei, pe mână încă simțea atingerea ei plăcută și lumina aceea neobișnuită din privirea ei. Îi spusese ceva înainte de a pleca la drum. Îl rugase să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o parte a intrării, zăceau aruncate crengi și rugi de mure uscați. Se vedea că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem și s-o așteptăm să iasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în timp ce stingea flacăra scuturând puternic bățul de chibrit. Mulțumesc, tușesc la fel de bine de la ale mele, glumi Cristian scoțându-și din buzunar pachetul de țigări. În locul tău n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și aprindă țigara se opri brusc. Rămăsese cu bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că nu-și amintea de loc cum ajunsese singur numai cu el acolo. Apoi, dintr-o dată se făcu lumină în mintea lui. Cedase insistențelor Ilenei și plecase pe munte cu Moș Calistrat ca să-i arate unde se ascundea autorul omorurilor. Vâlva cum îi spuneau cei doi, bătrânul și cu Ileana. Nu mai avea rost să protesteze acum, hai să vedem ce vrea să-i arate acest așa zis păzitor al secre tului. Își strânse puțin umerii când își dădu seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la vale. Greierii încă nu-și reluaseră concertul nocturn însă Cristian simțea că revine în lumea reală. Calistrat îl ajută să se ridice în picioare trăgându-l după el. No, hai! îi spuse el repezit. Trebuie să pornim după ea! Vâlva, ori ce altceva o fi fost arătarea aceea, dispăruse după peretele de piatră. Bătrânul îl apucase pe inspector de braț și îl târa după el. Mergeau foarte repede iar lui Cristian îi venea tot mai greu să se țină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
deplasau atât de repede și moșul îl ținea strâns de brațul drept, întinse mâna stângă în față ca să se ferească de eventualele obstacole ascunse în întuneric. În lumina lunii văzu râpa adâncă despre care îi vorbise bătrânul că mărginește teritoriul vâlvei. Trecură peste ea fără să se folosească de trunchiul răsturnat și se opriră de partea cealaltă. Avem câteva clipe de răgaz, îi spuse Calistrat, ea nu poate trece pe aici. Știu că ai multe întrebări, dar păstrează-le pentru mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
trase iarăși pe inspector mai aproape de el, ridicând totodată toiagul înainte. La nu mai mult de douăzeci de metri, siluetele fantomatice ale copacilor începeau să se estompeze. Ceva trecea prin fața lor interpunându-se între ei și aceștia. Cristian pricepu că vâlva cobora repede panta muntelui. Porniră și ei după ea. De data asta era mult mai mică, un bulgăre de negură ce părea să se rostogolească la vale. Alunecau tăcuți după arătarea cețoasă la o distanță care să le permită să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
De data asta era mult mai mică, un bulgăre de negură ce părea să se rostogolească la vale. Alunecau tăcuți după arătarea cețoasă la o distanță care să le permită să nu o scape din vedere, dar nici prea aproape. Vâlva se strecura printre copaci, ca și cum nu i-ar fi plăcut să se despice, trecând de-a dreptul prin ei. Inspectorul știa însă că era numai o părere, pentru că o văzuse învăluind diverse obiecte. Ori poate, era numai o impresie? Observase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
deasupra. Era tăcută ca însuși întunericul și numai acolo unde stratul de frunze veștede era mai gros, le spulbera scoțând un foșnet slab. Foarte repede ajunseră deasupra drumului forestier, care se vedea ca o panglică albicioasă încolăcită printre copaci. Acolo vâlva se opri, oscilând nehotărâtă, când la deal, când înspre vale. Se mărise mult acoperind tot carosabilul pe mai multe zeci de metri. După câteva momente se strânse la loc și porni spre oraș. De data aceasta mergea mult mai încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
alu necau pe deasupra caldarâmului. Simțea din nou sub picioare pietrele de pe drum. Bătrânul ridică toiagul în poziție verticală și îl sprijini de pământ. Toma îl privea curios. Aștepta să vadă ce se întâmplă. Băiete, îi atrase atenția răstit Calistrat, când vâlva este ieșită din bârlog, niciodată nu-ți iei privirea de la ea. O clipă numai dacă te uiți în altă parte, te poate înhăța. Cristian tresări și se întoarse spre norul de ceață din fața lor. I se părea că este mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de momeală, spuse el, a pus botul. Acum crede că am fugit în partea cealaltă. Va trebui să ajungem din nou în fața ei, ca s-o atragem după noi. Ăsta fusese deci planul bătrânului. Îl lăsase pe el descoperit, astfel încât vâlva să-l poată vedea și să-l considere o pradă sigură. Imediat ce o atrăseseră spre ei, îl luase din nou sub scutul acela protector. Era supărat pe moșneag pentru că nu-i spusese ce are de gând, dar trebuia să recunoască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sigură. Imediat ce o atrăseseră spre ei, îl luase din nou sub scutul acela protector. Era supărat pe moșneag pentru că nu-i spusese ce are de gând, dar trebuia să recunoască că strategia dăduse roade. Obți nuseră ceea ce-și doreau, vâlva nu mai cobora spre oraș ci se repe zise în partea cealaltă, căutându-i. Se întreba cât va dura până ce bestia își va da seama că fusese păcălită și va face cale întoarsă din drum. Moș Calistrat spunea că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
încercăm o dată? îi șopti moșul la ureche. Cristian îl aprobă tăcut din cap. Dădu drumul toiagului și se proțăpi în mijlocul drumului. De data asta nu-și mai luă ochii de la dușman. Câteva clipe, nu se întâmplă nimic, inspectorul crezând că vâlva încă nu-l simțise. Lovi cu piciorul în pământ și își frecă tălpile de pietre, scoțând un zgomot înfundat. Un freamăt străbătu negura care începu să se adune repede din toate părțile spre drum. Valuri de ceață vânătă se repezeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
păcălească pe felurite căi. Nu-i trebuie prea mult ca să pătrundă în mintea ta și să găsească acolo cele mai ascunse taine pe care nu va pregeta să le folosească pentru a te înșela. Stând sub toiag și așteptând ca vâlva să treacă peste ei, inspectorul se gândea febril, căutând să înțeleagă ce se întâmplă cu el. Cu numai câteva ore mai devreme, n-ar fi crezut în ruptul capului că aceste lucruri sunt posibile. Undeva, într-un colțișor ascuns al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
putea fi vorba de așa ceva. Realitatea era mai cruntă decât orice imaginație. Se convinsese că Moș Calistrat nu era dușmanul său. Îl ajutase protejându-l atunci când bestia se repezise spre el. Încerca să-i arate cum să se apere de vâlvă. E drept că avea un mod cu totul original de a-l învăța. Mai întâi îl punea în fața pericolului, după care îl salva, îi explica ce se întâmplă și îi arăta cum să procedeze data viitoare. Mai auzise de metoda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]