567 matches
-
pace? Chiar dacă am fi reușit să ajungem la un acord, e clar că ar fi Încălcat tratatul și ar fi luat-o la goană pe urmele noastre. Aveți dreptate, stăpâne. Acum Înțeleg. — Indiferent ce parte alegi, indiferent unde sunt flăcările, vâlvătaia nu are decât o singură sursă și nu Încape nici o Îndoială că aceasta e opera acelui shogun cu două fețe, căruia Îi place să se joace cu focul. Trebuie ca, În mod explicit, să-l facem pe shogun mediatorul acordurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să pătrundă Înăuntru. Un fum negru ca smoala Începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie și cei optzeci de membri ai casei sale le ținuseră piept atacanților la etajele doi și trei ale fortului și luptaseră, din răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat. Acum, Însă, Îl chemară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Lovinescu, dincolo de fundul sau este continuă tendința descendentă 200, idee pe care o întîlnim la Blake în conceptul de "Moarte Veșnică", adică Spectrul (Năluca) (celor patru Zoa201), dar și la Böhme: iadul este o continuă descensiune: "chinul devine din ce in ce mai mare [...] vîlvătăile iadului se aprind și mai tare și grozăvia crește"202. Conform și Apocalipsei: "și fumul chinului lor suie în sus în vecii vecilor" (Apoc. 14, 11). Căderea lui Enion determina o rupere dramatică de echilibru înăuntrul divinității, fiindcă Enion, căzînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu lacrimi și amar suspin Și zise: "Revino, O rătăcitoareo, cînd ziua Norilor sfîrși-se-va." Astfel zicînd, căzu în mare, un leș alb palid. În chin căzu și curse prin Pînză ei cea diafana, 75 Spectru-i8 ieșindu-i din picioare în vîlvătăi de foc. Scoase afară-n aprig chin de ale ei iubite degete, ea numărắ fiece nerv, Fiece vină și limfatic vas9, trecîndu-le prin Pînza-i de teroare. Înfricoșata și bînd lacrimi de durere Ea tremurînd țesu nouă zile și nopți, fără
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de aur care-s bătute-n mori În care iarnă fără încetare bate, cu trăinicie așezîndu-le pe temelia lor. Foalele să sufle începură, si Leii lui Urizen stătură-n jurul nicovalei Și leoparzii-acoperiți cu piei de fiare grijă aveau de vîlvătăile muginde, Sublimi, distincți, cu-nfățișări divine de frumusețe omenească. 35 Tigrii mîniei chemară caii-învățăturii56 de la iesle, Îi dezlegară, le puseră de aur hamurile și de-argint și fildeș, În chipuri omenești distincte stătură-n jurul lui Urizen, prinț al Luminii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mergi, Reclădește Universu-acesta sub revoltata mea putere, Un Univers al Morții și al Decăderii. Amăgitoare gíngașe chipuri de Om Să țeasă mîinile lui Enitharmon peste lumea mea de ape; 30 Reînnoiește-aceste ruinate suflete de Oameni prin Pămînt, Mare, Văzduh și Vîlvătaie 121, Spre a se risipi în nesfîrșit dezmăț, reînnoiește pe cei ce îi voi pierde. Poate că Enion din nou va lua vreo iluzorie înfățișare mică Să-mi ușureze chinurile inimii și să redea lui Tharmas de liniște un dram
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
35 Ca niște lilieci se așezară fără număr, gata să zboare-n depărtări. Gemetele lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte vîlvătăi, urlete, furie și sînge. Curînd după ce Ochii-i arzători fost-au deschiși peste Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd, "Lúvah, Rege-al Iubirii, esti
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lanț. O, cum mai strigă și mai plîngea luminoasă Enitharmon După fiul său! Cu inima-mpietrită, Los la pămînt lega a ei iubita Bucurie. Ciocanul lui Urthona cuprins de groază lovi-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit, turbarea Demonului scoase-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare și Mai Tare, si beznei Dîndu-i foc, cu-ale lui Tharmas valuri războindu-se și cu Zăpezile lui Urizen. Scrîșnind, cu furie vîlvorile se ridicară din demonul nemuritor. Împresurat de vîlvătăi Demonul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare și Mai Tare, si beznei Dîndu-i foc, cu-ale lui Tharmas valuri războindu-se și cu Zăpezile lui Urizen. Scrîșnind, cu furie vîlvorile se ridicară din demonul nemuritor. Împresurat de vîlvătăi Demonul crescu urlînd cu strășnicie în focurile sale; 110 Los o învălui cu teamă pe Enitharmon într-un nor rece alb, Apoi jos o conduse în adîncuri și-n labirintul sau, Dînd Spectrului porunca aspră ca să vegheze-asupra dúșmanului ce urlă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Enitharmón; Precum atunci cînd tunetul în norii cei mai groși se-nvăluie, La fel noroadele de apă se culcă și se-ascund în cele mai adînci străfunduri, 25 Apoi buznind din capu-i răvășit, cu-ngrozitoare fete și păru-n vîlvătăi, Înaripatele lui fiice trec legănîndu-se în goană peste-oceanul negru vast. Los simți Pizma-n mădularele-i aidoma unui copac ce-i doborît, Căci Urizen încremenit în Pizma ședea în tristă cugetare cufundat și-acoperit cu nea, Cartea-i de fier193
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin pîcla ce mărește 80 Discul în viziune-ngrozitoare pentru Ochii muritorilor ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti cuvintele acestea: Nu cred deloc în tine, și nici în solzii tăi scăpărători; Îmi sînt o groaza pleoapele-ți; și vîlvătaia coamei tale, A solzilor tăi goana mă descumpănesc, solzii tăi care gonind dogit răsună. 85 Și dacă Los sălaș pe-o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în sumbră pustiire printre vătămătorii viermi. Cum să fug
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
250 Pentru-ale mele tainice greșeli, pe care el le-aduce la lumina Zilei, în gelozie și în sînge Copiii mei aduși sînt la al lui Urizen război Chiar în fața mea, si pentru fiecare dintre-acestea osîndită-s La Veșnic chin în aste vîlvătăi; căci, deși am putere Să mă ridic în înălțimi, Totuși mă leagă dragostea aicea jos, și niciodată, niciodată 255 Nu voi să mă mai nalt pînă cînd cel pe care îl iubesc nu-i slobozit din lanțu-acesta sumbru". Tharmas răspunse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
365 Caii grapei lui Palamabron, drept pentru care Rintrah și Palamabron Din Golgonooza-l izgoniră. Dar Enitharmon scăldată-n lacrimi Plînse-asupră-i, și îi Crea un Spațiu 288 cu o plăpînda lună-nchis Și el se duse jos de-a roată sub vîlvătăile lui Orc, un Glob nemăsurat Acoperit de nea într-un întunecat neant; aici, prin Artele lui Urizen, 370 El ispitit-a mulți dintre Fiii și fiicele lui Los să fugă De la Mine; întîi fugit-a Ruben, apoi Simeon, apoi Levi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-și înceapă truda iarăși 304. Suspínă în durere, trudește în durere în universul sau, Țipînd în păsări peste-adînc, și-n lup urlînd Peste acei uciși, mugind în vite, si in vînturi, Și peste Orc și Urizen plîngînd în nori și vîlvătăi, 575 Și-n strigătele nașterii și-n gemetele morții glasu-i Este auzit prin Universu-ntreg: oriunde crește-un fir de iarbă Ori înverzește-o frunză, Omul cel Veșnic e văzut, e auzit, este simțit, Cu toate chinurile sale, pînă cînd iar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lacrimi Căzut-au jos, și-ntunecate chipuri ale bucuriei amestecate cu durere și cu disperare 30 Trupurile lor în ale Universului ruine-s îngropate Se-amestecară-n vălmășag. Cine-i chema-va oare din Mormînt? Rahab și Tirța tare se jelesc în vîlvătăile sălbatice; se-abandonează Mistuirii. Cărțile lui Urizen cu zgomot groaznic se desfac; încolăcitul Șarpe Al lui Orc începu să (se) Mistuie în aprig foc vîlvîitor; aprigele-i flăcări 35 Pe toate părțile ieșit-au, si in volume ce prind viața
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nopții ori stelele zilei cei astrale 309 Și-au tras săgețile sau sulițele de lungi raze cu furie și cu turbare. Și-n toată-această vreme trîmbița súnă, din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 45 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Apoi, ca porumbeii de pe stîlpi de Fum, tremurătoarele familii De femei și de copii din toate semințiile care trăiesc sub cer Se strîng în jurul bărbaților în pilcuri de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Urizen, și-n jurul chipului sau împietrit, Văpăile rostogolindu-se năvalnic prin largul Univers [Se-apropiară de Pămînt] Au început intra-n Cetatea Sfîntă. Intrînd, groaznicii nori 85 În fulgere brăzdate calea își croiesc, aprigele flăcări cuprinzînd Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în ordine-n jurul Pămîntului mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În fulgere brăzdate calea își croiesc, aprigele flăcări cuprinzînd Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în ordine-n jurul Pămîntului mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri lucrarea-și începeau, acolo stă O stîncă-Îngrozitoare departe-n Miazăzi; ea fost-a părăsita cînd Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
palid pe aerul gravid, spre a se naște. 255 Frîng mădular de mădular războinicul și cu tiranul, reînchegîndu-se-n durere. Stîrnitul vînt tot suflă-n jur tăios; ei fug sforțîndu-se alene; Cerșesc, implora în zadar acum; nu ascultară rugăminți; Ei roșiile vîlvătăi le văd rostogolindu-se nainte prin largul univers Din fălcile întunecate ale morții dedesubt și de pe țărmuri depărtate și puștii, 260 Aceste acoperitoare cruguri ale cerului și-aceste globuri de pămînt vibrînde. O Planetă cheamă pe-alta și-o stea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tremurînd, judecătorul sare de pe tronul sau Chipu-ascunzîndu-și în colbul de sub picioarele prizonierului, zicînd: 270 "Frate-al lui Iisus, ce-am făcut? roagă-l pe domnul tău pentru mine: Poate voi fi iertat". În vreme ce vorbește văpăile nainte se rostogolesc, Și după vîlvătăi se-arată Norul Fiului Omului Pogorîndu-se din Ierusalim cu putere și mare Slavă. Toate neamurile se uită sus spre Nor și îl privesc pe cel care-a fost răstignit pe cruce. 275 Prizonierul răspunde: "Mi-ai biciuit tatăl pîn' la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în Veșnicie Patru-Înstelate Universuri ce merg nainte de la Vecie la Vecie. 285 Și Omul cel Căzut care a fost nălțat pe Stîncă Vremurilor Privit-a Viziunea Domnului, si de pe Stîncă se nalta, Si Urizen se înalță cu el, mergînd prin vîlvătăi Pe Domnul să-ntîlnească venind la Judecata; însă văpăile-i respinse Tot spre Stîncă; luptatu-s-au zadarnic să Intre-n Mistuire 290 Împreună, căci Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra. Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și fac Ca să purceadă strînsul recoltei omenești. Spre miazăzi întîi săriră Miriadele, si in tăcere-nfricoșate privesc afară din morminte. 340 Apoi Urizen se-așază jos pentru odihnă, si toti fiii săi trudiți Pe paturi se-odihnesc; beau, cîntă, văd vîlvătăile Lui Orc; cu bucurie văd recolta omenească răsărind. Și un răstimp în dulce tihna și-l petrec, pînă se coace recolta întreaga. Și Iată, că Luna secerișului, Ahania își azvîrli veșmintele-i de moarte; 345 Le-nfășură cu grijă, în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se odihni în Iarna, în noaptea Timpului 338. 825 Soarele negura-i și-a părăsit-o și a găsit o mai curată dimineață, Si blîndă luna se veselește-n noaptea limpede și fără nori, Și Omul înainte merge din miezul vîlvătăilor: tot răul mistuitu-s-a. Ochii săi văd sferele-Îngerești nălțîndu-se noapte și zi. Se mistuiră stelele precum o candela ce-i stinsa cu-o suflare, și-n locul lor, iată 830 Ochii ce se-Întind ai Omului privesc adîncurile unor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cerului cel vesel, Cu chip de parte femeiasca, luminos că vară, dar părțile iubirii 15 De parte bărbăteasca, si fruntea-i radioasa precum ziua, săgeta un minunat dispreț. Tharmas privi de pe stînca-i și ¶2 Oceanu-i liniștit, norii se-adună-n jur, si vîlvătăile iubirii Mădularele nemuritoare le-nfășoară, luptînd în bucurie aprigă. Nu îndelung; tunete, iuți fulgere, vînturi năprasnice și frîngeri Se năpustesc asupra-mperecherii ce se zbate, în crunte suferințe zvîrcolindu-se 5 Ei zac, în agonii se zbuciuma sub cerurile ce le
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aur, ca "ultim bastion" în fața invaziei haosului (cum foarte expresiv sugrează F. Cramer). 120 NOAPTEA A PATRA: Descrie misiunea lui Los în bătălia generalizată a contrariilor (legarea lui Urizen: limitarea Rațiunii; descătușarea Imaginației). 121 (IV, 26-30) Pămînt, Mare, Văzduh și Vîlvătaie: Este proclamarea drumului reînnoirii sufletelor pe care Tharmas o face în fața lui Los (Fiul): trecerea prin Elemente este echivalentă cu stadiile de evoluție prin cakre: Muladhara pămînt, Svadhisthana apă, Manipura foc, Anahata aer. Ultimul stadiu este de fapt trecerea în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]