2,023 matches
-
în motive florale și naționale, de culoarea florilor, cu șipcă (dantelă) din bumbac la mânecă, poale din bumbac țesut, cu ajur (șurel) sau încheiate cu cheiță, în partea de jos cusute cu motive naționale și șipcă (broderie), catrință cu trup vânăt, țesută în război, din păr tras (lână lungă, trecută prin dinții unui darac micuț de casă), cu motive florale numite dupci făcute cu acul persian, din lână foarte fină, de culoarea florilor și cănaci (ciucurași) de jur împrejur. La gât
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
E-hei, zeamă de ciomag i-ar trebui lui”, auzi glasul directorului din fundul clasei. Îl ardeau privirile dezamăgite ale profesoarei. Mirosul acela aromitor, care venea dinspre ea, nu mai emana ... Însă el nu putea răspunde. Se gîndea la limba vînătă, umflată a lui nea Stelian, pe care-l văzuse spînzurat într-o mansardă printre rufe pe sîrmă, la mirosul de tocăniță, de gunoi uitat în pubele, de cauciuc ars și șobolani cu ochi vicleni. Gîndul îi zbura bezmetic la vaierul
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
Iernii? Unul, mătăhălos și burtos, buzat, cu nasul borcănat și cu ochii bulbucați, s-a aciuat în turnul cel mai înalt al palatului. Purta o manta vineție, lungă, care-i atârna hăt, departe, când plutea prin văzduh. Îi zicea NOR VÂNĂT și comanda oștile de NORI VINEȚI, niște uriași cu mantale vineții,grași, greoi, pletoși, nespălați, cu fălci enorme și buci umflate, din care spulberau prin ceruri fulgii de nea și revărsau pe pământ munți de zăpadă. Altă namilă, butucănoasă, cu
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
cu nasul borcănat și cu ochii bulbucați, s-a aciuat în turnul cel mai înalt al palatului. Purta o manta vineție, lungă, care-i atârna hăt, departe, când plutea prin văzduh. Îi zicea NOR VÂNĂT și comanda oștile de NORI VINEȚI, niște uriași cu mantale vineții,grași, greoi, pletoși, nespălați, cu fălci enorme și buci umflate, din care spulberau prin ceruri fulgii de nea și revărsau pe pământ munți de zăpadă. Altă namilă, butucănoasă, cu fălci bolovănoase avea gura mare cât
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
tainică și locuri pe măsură, ele au trăsăturile realului care îl înconjoară și pe care îl străbate. Nu se întâmplă să avem feerice nopți. Ele există în realitate, Eminescu le transferă doar din epoca sa în Artă:” Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; / Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme,pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă ... somnu-i cald, molatic, lin.”( Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
din Iași urmând ca acum să dea socoteală pentru întârziere. * Toți patru tremură de ore bune, îmbrăcați numai în vestoane, cu capetele descoperite, așteptând sub fereastra biroului comandantului de batalion ora judecății. Este un ger cumplit, buzele le-au devenit vineți. Singura idee de căldură o reprezintă reproșurile și vorbele grele cu care cei trei îl asaltează pe soldatul Bert. Acesta nu le răspunde nicicum. Știe prea bine că într-o asemenea împrejurare adevărul este doar ceea ce își închipuie fiecare, simte
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
a zis pe urmă toată lumea, până și împăratul.” Îl descria astfel: „ ... drept ca totdeauna, cu căciula neagră apăsată puțin pe urechea dreaptă, cu ochii culoarea oțelului călit, cu mustața românească răsucită tinerește, cu sumanul negru tivit și înflorit cu șireturi vinete subt care se vedea cojocelul alb vrâstat pe piept de cureaua de la traista de piele, încălțat cu cizme cu turetcii moi și încheiați numai până deasupra gleznelor.” Scriitorul Dumitru Velea citează cuvintele lui Eminescu dintr-o scrisoare: „Panule, tu știi
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
dreptate ! Folosesc metode varii când înfig pumnale-n spate ! Spor Au lucrat „să spargă norma” ca să termine Reforma. Însă dup-atâta zel unde-o fi, că nu-i de fel ! La bloc Spune-mi ce-ai pățit mătușă, fața-i vânătă și trasă... Eu ?! Am fost doar curioasă, îns-a fost o cheie-n ușă ! Iubire frățească Patimă fără măsură, o iubire nebunească... Este gata să plesnească în explozie...de ură1 Tragedie O mică lacrim-a tristeții aș vrea să verse cine
EPIGRAME 5 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365192_a_366521]
-
O intreb eu. -Da... doamna doctor.. și oftînd adînc, îmi spune :păi de cînd mi-a murit bărbatul... Mă uit insistent la ea și apoi îi spun: -Nu cumva , tu ești persoana care ai venit la mine cu un ochi vînăt și mi-ai cerut certificat medical să stai acasă, că te-a lovit soțul beat și-ți era rușine de colegi? Și îți lua salariul și-l cheltuia pe băutură , iar tu și copilul nu aveați ce mînca? -Ba da
SA-ŢI PLÎNGI VĂDUVIA? de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365256_a_366585]
-
tot cu fonfăita...și s-au cununat, după o viață de hârjoneală și nestatornicie. Soră-mea n-a mai mers niciodată la mare...la noi. Eu, da. Nu-mi place la plajă, dar în apă, până mi se fac buzele vinete! Am fost și la Egee, și la Adriatică, și la Mediterană...N-au „algele” noastre și poveștile cu Videanu, și cu Columbenii...și cu Bacul ratat...și cu Examenul de titularizare discutat la coadă la gogoși, frate! Și nici porumb
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
capului. Îi place dar azi vrea să fie rea: - La capul tău pătrat nimic nu merge! „Nu e vina lui că are cap pătrat... „ Totuși ea aleargă în baie pentru a se privi în voie în oglindă... Are cearcăne mari, vinete, obrajii îi sunt palizi. Ochii aceștia mari, deschiși parcă să prindă totul, îi dau impresia unui bolnav de febră. Da, ridurile-i mai lipseau... Faptul că își cunoaște bine defectele îi creează adeseori complexe. Orice cusur e preluat, analizat și
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
Am dat bice cailor și am luat-o pe un drum lăturalnic de țară către Remetea, am gonit caii ca un nebun să nu mă prindă rușii și-am ajuns acasă pe seară cu caii în spume; era un amurg vânăt ca în apocalipsă, satul se zăpăcise, se schimbau stăpânirile sau erau pe cale de a se înfăptui acele shimbări, mulți săteni și români și unguri fugiseră din calea răutăților prin păduri. Lucrurile luaseră o turnură nenorocită pentru unguri, încă din marginea
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
formație “Vârf de Săgeată”, atacați! Și jap! cu biciușca. Am zis “Atacați!” Și jap! în dreapta, jap! în stânga. Luptătorii, stimulați în felul ăsta, își ridicară moralul și trecură la atac în formația cunoscută: “Înainte, cu toții buluc!” Și unde nu începură Nor Vânăt și luptătorii săi să se arunce ca turbații peste Nor Alb și voinicii săi, de data asta mult mai numeroși și mai bine înarmați. Nor Alb începu să tragă cu jeturi de raze fierbinți, sfârtecând pulpanele lui Nor Vânăt, lovindu
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
Nor Vânăt și luptătorii săi să se arunce ca turbații peste Nor Alb și voinicii săi, de data asta mult mai numeroși și mai bine înarmați. Nor Alb începu să tragă cu jeturi de raze fierbinți, sfârtecând pulpanele lui Nor Vânăt, lovindu-l în fălcile umflate, spintecându-i burta din care începură să curgă șiroaie de apă. Sufla Nor Vânăt disperat, spulberând în mii de fâșii cămeșoiul lui Nor Alb, dar fulgerele acestuia îl transformară într-o fleandură zdrențuită care plutea
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
mult mai numeroși și mai bine înarmați. Nor Alb începu să tragă cu jeturi de raze fierbinți, sfârtecând pulpanele lui Nor Vânăt, lovindu-l în fălcile umflate, spintecându-i burta din care începură să curgă șiroaie de apă. Sufla Nor Vânăt disperat, spulberând în mii de fâșii cămeșoiul lui Nor Alb, dar fulgerele acestuia îl transformară într-o fleandură zdrențuită care plutea în derivă prin cer, precum o pânză de corabie smulsă de uragan. Viteazul Viscorilă se aruncă cu toate trupele
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
de sânge (se lovise la cap în cădere). Mi se părea că-i simt pulsul, apoi iarăși nu-l mai detectam. Nu știam dacă pupilele ar fi trebuit să fie mai mari sau mai mici, nici dacă buzele erau mai vinete decât de obicei. Toate trucurile alea teatrale de la televizor nu sunt chiar așa de simple de aplicat în practică. Nu știam dacă e doar leșinat sau mort de-a binelea. Tu ai sti sa faci diferența ? Eu acum da. », mi-
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
a sorocului său calendaristic, un secol unde progresele felurite se înghesuiau unele după altele în circul concurențial al ordinii planetare de moment, dar care nu a exclus nicio clipă din fibra lui rece și aprigă moartea... O moarte cu fața vânătă și gust de sânge închegat, căreia Doina și Ion Aldea Teodorovici i-au simțit dimpreună râsul sarcastic și colții neființei... Magdalena ALBU 15 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - DOINA ALDEA TEODOROVICI - ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... / Magdalena Albu
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
Cabel Publicat în: Ediția nr. 695 din 25 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Atelierul era devastat, tabloul avea rădăcini groase înfipte în parchet perdeaua în bătaia vântului coamă lăptoasă a iepei, cu potcoava pierdută în iarba înrourată, călare pe norii vineți. Ramurile din tablou se umflau ca brațele deltei, pe unul treceau călăreți cu săbii flămânde, pe altul câmpuri cu burta ghiorțăind de speranțe, la mijloc fum, ceață în vârf doar blocuri, mall-uri, sedii de bănci înclinau copacul într-o
ATELIERUL de TEO CABEL în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351111_a_352440]
-
înlănțuire de imagini trebuie raportate la o anumită viziune artistic. Transcriem poezia care ne va da prilejul să-I examinăm sistemul de imagini sub aspectul sensurilor lirice manifestate în formele expresiei stilistice:”Pe ungii, înzecit, un rest de zi apune vânăt.Aerul se-sumă masivei deplasări spre miazăzi anegrului și-a fumului de humă Pereți lichizi din laturi mă încing. Aici și-n ceruri străjile se schimbă și nu mai știu, când singur mă ating, pe chipul gol ce mâna mi
EXPRESIVITATEA POETICĂ CA SISTEM DE IMAGINE ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345566_a_346895]
-
ne rămân pe tălpi aș vrea să-ți cumpăr flori dintr-un sex-shop undeva în hawaii există unul plin de fructe ciudate și ghirlande în care te pot legăna ca într-un hamac bordurile sunt dinți orașul are cerul gurii vânăt ai grijă orice iubire poate fi folosită împotriva ta dar tu poți duce orice gând al meu până la ultima consecință pe wallstreet un bancher citește că somonii îmbătrânesc într-o singură noapte și renunță să planeze de la etajul o sută
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
copacului. Dar nu mai sufăr. Pădurea echilibrează frecvențele. Are note codificate de împărtășit, Printre două bucăți de soare. La Porțile Stelare apele s-au prăbușit... În via visătoare, lângă ciocârlia bordată cu azur și cu dimineți în pârg Stă boaba vânătă a ciorchinilor copți târziu într-o toamnă cu sârg... Natura-i o ancoră în fluxul luminii, curcubeu cu ochi albaștri, Când Dumnezeu o pictează... Mereu ia foc ademic de la aștri.... Simt florile cum vibrează...Nu au durere. Nici măcar disconfort. Le
LA MARGINEA TIMPULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354810_a_356139]
-
niciodată/ Mi se uită în suflet ca într-o apă/ De lacrima nuferilor întunecată.// Se înfoaie dându-și drumul la ghiers/ De se clatină zarea pe tristețile ei./ Cu ce miere de cântec - descântec mi-a șters/ De pe suflet norii vineți și grei?// Spune-mi, pasăre albă, cum te cheamă și cum e/ Să te lepezi de tine și de altul să suferi?/ Ghiersul ei dă din aripi peste margini de lume,/ Ochiul meu se îngroapă în lumină de nuferi”( Pasăre
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
delir, strigă, murmura, se închină, cade-n genunchi. Astfel de manifestări exterioare a devoțiunii populare induc o stare de efervescenta, de fervoare religioasă și-n cei care cred și-n cei nepăsători față de cele sfinte: “Augustina stă încremenita, cu pleoapele vinete, obrazul palid și palmele amândouă rănite. Față nu simte durerea răstignirii. Își imaginează că ea este tâlharul din dreapta lui Iisus, cel pe care Dumnezeu îl va primi sigur în Împărăție. Ea vede nevăzutul, simte cum soldații romani îi bat cuiele
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
câteva pâlcuri cu jnepeniș își îndesau cetina printre pietrele crescute acolo, direct pe 9 acoperișul pământului. Între rocile acelea se prăbușise, apoi ... se ridicase și dansase ca să nu moară înghețată femeia cu pletele-i negre resfirate în vânt și pleoape vinete sub sprâncenele în forma a două aripi ca de pasăre. Își lepădase unul câte unul veșmintele cu care venise de pe Lumea Nouă în Lumea Străveche și se mișca așa, goală pe sub șalul alb de cașmir, ce-i acoperea doar în
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
cot și se uita, neparticipând de fel la petrecere... Fruntea lui naltă, albă, foarte netedă și rotundă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe naturale mari, care înmulțeai strălucirea părului. Fața lui era vânătă de albă și fiindcă răsese fulgii de barbă neagră, ce începuse a umple părțile în jurul urechii, el părea pudrat cu brumă de pe struguri, nasul era corct și plin, parcă tăiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măestrie
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]