667 matches
-
o emoționa. Pescarul a apărut chiar lângă corpul ei, cuprinzându-l, o clipă au rămas uniți sub efectul jocului senzual, până ea, nemaisuportând intensitatea momentului, speriată s-a îndepărtat și a început să înoate către mal. Ajutat de mâinile sale vânjoase, pescarul s-a tras în barcă și în câteva clipe s-a îmbrăcat. Nu se uita în direcția malului, nu mai avea nevoie de alte iluzii optice, clipa cucerită bătea zgomotos în coșul pieptului masiv. Cu mișcări fixate trăgea în
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
ce m-o mai purtat prin lumea largă... Atât! Vietăți nenumărate am întâlnit în drumul meu, cu gheare ori cu copite, cu coarne sau colți, da un asemenea țap, hm..., nu mai văzusem! Era auriu, ca frunza linsă de brumă, vânjos, înfipt parcă în pământul neted al poienii, nerăbdător să-și încline țepușele coarnelor înalte spre dușman. Hm! Și să nu crezi atunci că animalele, ca și oamenii, au alesele lor, că sunt conduse și apărate de făpturi însemnate prin mărime
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
și să sculpteze străduindu-se singur, le predă astăzi copiilor de la Centrul de plasament „Mihail și Gavril” din orașul Solca tainele exprimării prin desen și culoare și meșteșugul mânuirii dălții în căutarea formelor ascunse în fibra lemnului. Meșterul cu brațe vânjoase Meșterul cu brațe vânjoase, care a plecat din Cajvana și s-a împământenit în orașul Solca, povestește că, în copilărie, mergea la un unchi de-al său care picta prapuri bisericești și-și spunea, privind la chipurile de sfinți care
TALENT, PASIUNE ŞI MEŞTEŞUG de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341685_a_343014]
-
-se singur, le predă astăzi copiilor de la Centrul de plasament „Mihail și Gavril” din orașul Solca tainele exprimării prin desen și culoare și meșteșugul mânuirii dălții în căutarea formelor ascunse în fibra lemnului. Meșterul cu brațe vânjoase Meșterul cu brațe vânjoase, care a plecat din Cajvana și s-a împământenit în orașul Solca, povestește că, în copilărie, mergea la un unchi de-al său care picta prapuri bisericești și-și spunea, privind la chipurile de sfinți care răsăreau treptat pe pânză
TALENT, PASIUNE ŞI MEŞTEŞUG de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341685_a_343014]
-
slujit pentru recunoștința în galbeni, păduri sau pământ. - Simt că mă topesc din zi în zi ... - Măria Ta, ai călărit tot drumul ca un tânăr de treizeci de ani! - Nu oboseala fizică mă macină, ci oboseala sufletului. Trupul îmi este vânjos și călit de atâtea războaie, în schimb, sufletul îmi este îndurerat de neputința că nu las ținutului un urmaș din sângele meu, dar și de dorul nebun de soție. Într-o bună dimineață voi refuza să mă ridic din pat
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
ordine, să-i trec prin sânge și sabie, să purific neamul nostru!... Burnesha se rezemă de zid și începu să alunece ușor în jos. Ajungând pe pardoseală, își poziționă corpul greoi pe genunchi și își acoperi fața cu mâinile ei vânjoase... Citește capitolul II aici: http://confluente.ro/Literatura--Proza/Aga lucia selenity 1396288804.html Referință Bibliografică: TALESTRI REGINA AMAZOANELOR - capitolul I / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1130, Anul IV, 03 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aga Lucia Selenity
CAPITOLUL I de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341171_a_342500]
-
epistolei, își dă seama că și mai mare nevoie are țara aflată „în mare suferință”, și, în fața acestei evidențe, dorința lui i se pare nepotrivită: „E prea mult, totuși, Dumitre, ce-mi doresc;/ Vezi țara e în mare suferință;/ Brațe vânjoase, desigur, o slujesc/ și ce-aș vrea eu nu este cu putință./”. Înclinația spre poezia epică (legendă, uneori cu elemente de fabulă, Fata pădurii, Povața moșului, Povestea bradului) poate fi tot de sorginte coșbuciană. Pastel este o frumoasă „noapte de
CRONICA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344356_a_345685]
-
voia bună, se-auzeau din când în când șoapte, râsete sparte de pereți și apa care clipocea; la un moment dat nu s-a mai auzit nimic, decât în ritmuri rare, icnirile isterice ale femeii, sub presiunea grea a mușchilor vânjoși ai părintelui Visarion. Eu încremenisem, îmi venea să mă fac duh nevăzut și să zbor pe fereastră, mă vedeam afurisit, dat afară din mânăstire, luat la trei păzește de taică-mi-o care mă amenința cu desfierea dacă fac ceva
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343970_a_345299]
-
prea apucă să găsească vreun răspuns fiindcă, deodată în față ochilor i se făcu și mai întuneric iar o voce dogită de tutun și trăscău îi urlă în gura cam strâmbă: - Da’ tu ce mai vrei bă! și două mâini vânjoase începură a-l strânge de gât. Era, clar, o zi nefastă! Încercă să suspine: mțili... mați... meliți... aaaa! - Meliția, bă!? - Hmaaahhh, îhhîîîî, ăăă... - P-așa zi, băi, omule! Haidi, bă, să-i spargem la față, c-acu-i revoluție șî-i mâncăm
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
corbul urii croncănea. Dar când mă resemnasem, am auzit un corn din care cânta trist melancolia și a vibrat deodată în mine poezia cerându-mi ca la ea să mă întorn. Mi-am părăsit mârțoaga și-am luat un cal vânjos spre a zbura cu dânsul printre stele, în care cu fervoare cioplesc visele mele semnându-le cu-orgoliu: Făt-Frumos. Orfeu Am coborât în Hades ca s-o găsesc pe ea, iubita adormită de un șarpe. Cântam cu pasiune pe mii
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343288_a_344617]
-
Acasa > Poezie > Amprente > NUCUL Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un nuc creștea odată în curtea casei mele, Ziua zâmbea spre soare, iar noaptea - înspre stele. Creștea cum nimeni altul, vânjos și lat în spete, Și-ades copiii casei la umbră-i făceau cete. Pe brațele-i vânjoase ne legăna pe rând Și fremăta voios când ne vedea râzând, Iar în coroana lui noi depănam povești Ori făceam alte hazuri de
NUCUL de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343147_a_344476]
-
Toate Articolele Autorului Un nuc creștea odată în curtea casei mele, Ziua zâmbea spre soare, iar noaptea - înspre stele. Creștea cum nimeni altul, vânjos și lat în spete, Și-ades copiii casei la umbră-i făceau cete. Pe brațele-i vânjoase ne legăna pe rând Și fremăta voios când ne vedea râzând, Iar în coroana lui noi depănam povești Ori făceam alte hazuri de pici..., copilărești. Avea magie nucul, de îngeri fiind plin În zile lungi de vară cu soare și
NUCUL de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343147_a_344476]
-
De aia te vaieți tu, muierce ce ești! Avem brațe, băi fiule. Eu cu tata, tu cu ăl mic, cu mă-ta... și mai plătim oameni le recoltat... - Iartă-mă, tată! Nu arăm cu brațele, cât am fi noi de vânjoși... Iar tataie..., tataie nu mai e bun de muncă. Are o vârstă... - Lasă, că vezi tu! Luăm pământu’ înapoi și toate cele pe care ni le-a luat colectivu’. Luăm și mașina de treierat... - Mașinile de treierat nu mai există
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
umbroase ce-l apăsau pe Filu. Grija de frate îi dăduse curajul să-l supere cu vorba pe namila de om lat în umeri, supt la mijloc, cu picioare lungi pe a căror rotunjime ițarii dădeau să plesnească, cu brațe vânjoase... ce mai, în stare să mute vechiul nuc ce străjuia curtea bisericii! La astă hotărâre venise ajutor și chipul omului, care înflorea în albul obrajilor, în azuriul ochilor genați sub fruntea boltită peste care pălăria neagră pitula de privirile curioase
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
la piept;atât de mic și slab! Pentru ea și-al ei prunc, plâng eu la ZID. Fratele meu Shalom a murit la zid La granița cu Siria.A murit la zid În casa ce-și clădise.Era înalt și vânjos. Pentru fratele meu, plâng eu la ZID. Doamne Dumnezeule, am luptat pentru acest Zid Pentru unchiul meu și cei ce au căzut cu el; Pentru vară mea și -al ei prunc, atât de mic și slab; Pentru fratele meu cel
UN SOLDAT PLÂNGE LA ZID( VERSIUNE ORIGINALĂ ENGLEZĂ CU ADAPTARE ÎN ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378844_a_380173]
-
meu, plâng eu la ZID. Doamne Dumnezeule, am luptat pentru acest Zid Pentru unchiul meu și cei ce au căzut cu el; Pentru vară mea și -al ei prunc, atât de mic și slab; Pentru fratele meu cel înalt și vânjos. Acum, lasă-mi Doamne numai lacrimile să curgă! *ZID= Zidul Plângerii sau Zidul Occidental(le Mur des Lamentations) din Ierusalim ,la care vin să se roage evrei din toată lumea.( vestigiu al vechiului Templu) Traducere și adaptare dintr-o poezie în
UN SOLDAT PLÂNGE LA ZID( VERSIUNE ORIGINALĂ ENGLEZĂ CU ADAPTARE ÎN ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378844_a_380173]
-
Dumnezeu mâna-n cap. Abia așteptam să închid rucsacul și să sar în primul tren. De regulă duminică era ziua de taclale cu primarul. Un sătuc uitat de lume, direct sub poalele pădurilor de munte furniza mâna de lucru. Oameni vânjoși care mânuiau cu putere toporișca și țapina. Nu existau pe atunci moto-ferăstraie și tractoare capabile să parcurgă micile poteci întortocheate. Câte 2 Hercules în miniatură trăgeau de joagăr, un fierăstrău mai mare cu care se doboară copacii. Pe atunci primarii
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
caută să-și facă dreptate. A găsit o fată cu suflet care l-a îndrăgit și l-a resădit în grădina ei, într-o noapte, fata s-a trezit, lângă ea stătea nemișcat Prințul-copac, cu ochi minunați, albaștri, cu brațe vânjoase... ********************** Papară cu păpădia legară iubire cu sila, vântul le-a fost naș-conaș, ei au plecat la oraș. Fuse o nuntă ciudată, papară-bărbat, papa-fată, se reflectau în oglinzi, suflete, cum te aprinzi, o, Doamne, incendiul fu mare, papară ardea ca o
AM SĂ ÎNCEP de BORIS MEHR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379888_a_381217]
-
domol spre culmile mulților împăduriți din zare. Din loc în loc, pășunile erau întrerupte de cursuri de apă, și chiar de mici heleșteie, sau ochiuri de apă limpede, în care mijeau păstrăvi viguroși. Cei din familia Vlahovic erau oameni de ispravă, vânjoși, îndrăgostiți de muncă, îngrijind cu sfințenie frumoasa lor gospodărie. Și erau atât de binecuvântați de Dumnezeu, căci trăiau la un loc, în aceiași casă mare, și bunica, și Vlahovic cu soția sa, și noua generație a familiei - trei copiii frumoși
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
nici drumul nu era grozav de bun, având tot felul de gropi neastupate și denivelări la tot pasul. Însă mă simțeam ca un rege în lada aceia a camionului, zgâlțâit puternic la orice denivelare ce răsărea în cale, ținându-mă vânjos de oblon la cotiturile drumului șerpuitor din defileul de munte. Mai trebuia să veghez să nu se răstoarne sacoșa și valiza mea, adică toată averea pe care o aveam cu mine. Mai ales de valiză trebuia să am mare grijă
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
Foamea când îmi cască noi abise/ vine câte-un pui de cozonac/ ce-a crescut ca mine, pe Bugeac,/ trupul să mi-l sature prin vise.// Țara mea de dincolo de ape,/ dacă șovăi în credința mea,/ simt cum îmi trimiți, vânjoși, să-mi stea/ toți stejarii din Orhei pe-aproape.// Când îmi dau târcoale bezne grele,/ lilieci când se izbesc de grinzi,/ numai tu prin noapte îmi aprinzi/ policandrul Nistrului cu stele.// Zgribulit în hainele vărgate/ astăzi vântul iernii îl ascult
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
desfătat din belșug din sticlele găsite în bufet. S-au culcat în același pătuț cam îngust pentru doi. Jocurile de dragoste au început ca în glumă. Când au devenit mai serioase iar colivia era apărată și cu dinții, două brațe vânjoase au cuprins-o iar chiloțeii atacați pe la spate au trecut obstacolul fundulețului ei, refugiindu-se pe picioare Calea astfel deschisă a creat momentul culminant care le-a umplut toate simțurile. Un soare strălucitor i-a trezit. Prin hublouri razele învăluiau
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
argint, un simbol arătat altor nații cu mândrie. Pasărea kiwi vânează doar noaptea, cu ciocul ei lung scurma Rame sub pământ, jucând cu ele de-a v-ați ascunselea-n nocturnă. Nu poate zbura, dar merge și fuge pe piciorușele-i vânjoase Și-ntreaga noapte strigă „Chiuii” și face ouă uriașe. În unghere secrete, Zână Feriga trăiește și zburda, Ea iubește pădurea umbroasa, tăcută și umedă. Ferigile de argint se-nalță deasupra ca niște umbrele verzi Spori de feriga Găină și Pui
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de CAROLE A STEWART în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373974_a_375303]
-
cu cap. Și mai sunt instalații, mobilier, ferestre și uși, etc. În pauzele de odihnă pâlcul de specialiști deveneau profesori ca apoi să redevină maiștri îndrumători. Este mai mult decât firesc. În al doilea an o altă mie de tineri vânjoși încep prin hei-rup studenția. Aveau de acum scoală și cămine. Studenții de anul 2 erau de acum maiștri de șantier și-și putea acorda un timp mai lung studiului. Profesorii, fără a părăsi șantierul care era baza pregătirii viitorilor specialiști
PROFESOR DE ... DE TOATE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375543_a_376872]
-
toți trebuiau efectiv să se priceapă la orice deoarece obiectivele de producție se diversificau. Au apărut fabrica de ferestre, de mobilă, chiar turnători în bronz pentru obiecte sanitare și statuete. De toate pentru toți cu forță de muncă tânără și vânjoasă. În al treilea an teatrul era terminat iar studenții deveneau actori și regizori, creând prin spectacolele prezentate publicului larg, venituri suplimentare pentru tot ce nu se putea realiza local. Totodată parcurile, holurile apoi sălile au fost mobilate cu picturi și
PROFESOR DE ... DE TOATE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375543_a_376872]