770 matches
-
pentru a asigura o scuturare uniformă. Fig. 2 Treieratul prin călcarea snopilor de către animale (după un anume Bucur) (reproducere după „Zona etnografică a colinelor Tutovei”) După treierat urma vânturătoarea, operațiune prin care cerealele, adunate cu împingătoare sau greble, se vânturau manual, separându-se semințele de pleavă și de praf. Pentru aceasta, cerealele erau aruncate în sus cu lopata (când bătea vântul); boabele cădeau vertical, iar pleava era spulberată de curenții de aer. Era o treabă migăloasă și mizerabilă. Lucrul la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și nu eu, ca să arate că nu e singur), nu după idealul burghez al zugrăvirii impasibile a ceea ce are turbure omul...” (M. Preda, Viața..., 166), • descrierea unei manifestări extralingvistice: „Of! crăișorule, crede-mă, că să aibi tu puterea mea, ai vântura țările și mările, pământul l-ai da de-a dura, lumea ceasta ai purta-o, uite așa, pe degete și toate ar fi după gândul tău.” (I. Creangă, 196), • o explicație 64 adusă de subiectul vorbitor privind unele componente din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
săptămânalului bucureștean „Teatru, muzică, modă” (1897-1898), tipărind aici schițe și povestioare morale (De măritat, Jertfa supremă, Ispita, Două surori, Poveste tristă ș.a.), texte de un patetism echilibrat, tocmai cât să atingă sensibilitatea cititoarelor, unele semnate L.V., „p. conf.”, Libertas și Vântură Lume. Este de crezut că și pseudonimele Rosalia, Eleonora, Bunicuța sau Marioara, aflate sub câteva „sfaturi de bune maniere” sau „regule de bună creștere”, îi aparțin, stilul putând fi lesne recunoscut. A mai iscălit Libertatea și Laura Vaian. A făcut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
importante. Problema mare e că statul se delegitimează pe zi ce trece, clasa politică e o mizerie, în timp ce guvernul privat, din umbră, oferă în vînt soluții mult mai pertinente. Păcat că vîntul nu suflă și pe la guvernanți, să-i mai vînture. Orice veste, bună sau rea, poate schimba radical perspectivele, scăpînd puterii de decizie sau de control din țară. România de astăzi nu are forța de a genera evoluții, ci doar de a le prelua de la economiile mai puternice. Ce trăim
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
-i este rușine de trecut sau de prezent căci el crede că doar străinii și "dușmanii națiunii" sînt vinovați. Se desfată în glorie și umple memoria națională cu povești despre strămoși nobili, eroism și vitejie în înfrîngeri. Se simte invincibil, vîntură drapelul și, dacă este necesar, se umple pe mîini de sîngele dușmanilor săi. Esența naționalismului și printre cele mai specifice caracteristici ale "gramaticii sale" este tratarea simultană a Celuilalt ca totul și nimic. Naționaliștii avertizează că modul lor de viață
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
miză a inițiativei druțiene. O inițiativă care pare că se va stinge rapid, asemenea unui foc de paie, deoarece „lista lui Druță”, în mod evident, nu are cum să adune nume importante ale literaturii locului, chiar dacă, la început, se vor vântura niște sume de bani (deși nici măcar acest lucru nu mai este la fel de sigur). Indiferent însă de consecințele inițiativei sale, în legătură cu care nu poate să-și facă mari iluzii, Druță a încercat să iasă din nou în față, recucerind un teren
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și stremțuroasă, dar prin puterea ce-mi este dată, știu dinainte ce au de gând să izvodească puternicii pământului și adeseori râd cu hohot de nepriceperea și slăbiciunea lor. [...] Of! Crăișorule, crede-mă, că să aibi tu puterea mea, ai vântura țările și mările, uite așa, pe degete și toate ar fi după gândul tău. Bătrâna de la Moara cu noroc nu are conștiința unei astfel de investiri. Ea e doar "Bătrâna" (gr. Gherondissa) ceea ce înseamnă cumpătare, responsabilitate, înțelepciune, smerenie și, mai
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
GÎngăveala unui copil ceresc nedeslușită alfabetului atîtor registre de comerț și dicționare”. Și, În același sens, aceste propoziții din textul semnificativ intitulat A doua lumină: „Făcătorul de poeme a fost perpetuu insul neștiutor de tulburarea pe care degetele lui o vînturau și adevărul s-a ivit Întotdeauna aceluia ce nu se Îngrijea de adevăr, nu-i căuta cu voință conturul, nu-i isca În preștiință flacăra”. Totul apare Însă canalizat, În ultimă instanță, spre acea exaltare cvasi-mistică despre care vorbeam, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca o mireazmă-ntr-o pădure”...): mă răscolești ca-n arie treci degetul prin creștet mă-mprejmuiești mă treieri mă-nchizi ca un hectar te-nalți precum o stivă În aerul prea veșted pe marginea făpturii mele ca un pescar, — sau: mă vînturi precum spicul și-mparți cu dumicatul cu zările-n fîntînă ochiul deschide-un șanț te știu adînc În mine ca-n fund de mări uscatul te-nfigi ca-ntr-o gingie mă clatini ca un lanț. Uimirea naiv-adolescentină, cu poza
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acvariu amorțit: Acum În tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași Prin ferestrele Înalte noaptea Își scutură sacii cu făină albastră Și curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăcerii Noaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roțile care au vînturat glasul veacului Noaptea a neclintit aceste batoze ale gîndului A legat În căpițe grîul pentru legănarea ochiului A oprit Împreunarea literelor fulgerînd ca solzii Și toată sala mașinilor e un muzeu cu monștri marini... Noaptea docherilor, a minerilor din saline
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cuplul și lumea, prezența femeii iubite generează acea stare de liberă comuniune și euforie specifică sărbătorii: „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „mă răscolește ca-n arie /.../ mă-mprejmuiești, mă treieri, mă-nchizi ca un hectar”, „mă vînturi precum spicul / mă-mparți cu dumicatul /.../ te-nfigi ca-ntr-o gingie, mă clatini ca un lanț”, „și sîngele-n desfaceri se leagănă de cer” - sînt doar cîteva ilustrări ale acestei reciproce Împărtășiri a tensiunilor sufletești traduse În imagini marcînd trezirea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
drag de ele. Iar una cârnă, bocârnă Ca o babă bătrână Tare cu dreapta trăgea Cu stânga polog făcea Din polog snop, Din snop claie, Pâna la cea fată de arie. Douasprezece iepe sirepe, Care cu picioarele treiera, Cu narile vântură, Cu urechea în sac turna Și la flăcăi căus nu le mai trebuia. Stați băieți și nu urați, Sama bine să luați, Și de-acu, flăcăi, urați! Zurgălăi și clopoței, Ceală roată, măi flăcăi. Și-a încărcat douasprezece cără mocănești
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
o probă de netăgăduit (mai ales dacă o vom compara cu destinul unor linii masculine masacrate aproape în totalitate de cuceritori 96). Desigur nu putem spune că moștenirea noastră genetică, adunată încă din paleolitic și a neolitic, nu a fost vânturată de stihiile care s-au abătut asupra gliei. A fost împrăștiată, uneori, sub impactul războaielor care au implicat-o într-o mai mare sau mai mică măsură. Să nu uităm că odată cu apariția națiunilor și, mai ales, sub impactul Revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
identitate culturală și lingvistică originea romană. Acest proces produce efecte importante care definesc națiunea română și în prezent. Putem pretinde că de abia acum devine adevărată povestea descendenței din Decebal și Traian, deși, așa cum spuneam, moștenirea geto dacă a fost vânturată de războaie, iar picături de sânge roman nu au curs aproape deloc prin venele strămoșilor noștri. În Evul Mediu, urmând o filieră bisericească, s-a depus adstratul lingvistic medio bulgar. Asumarea credinței ortodoxe a adus după sine răspândirea, pe plaiurile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-l mai poată opri. Au, dar, cum, oarecine, l-ar mai înturna?!... C.B. RÎVNA ,,De pe creasta vreunui gheban cîntărem reliefuri chitind cam pe unde țărîna mai scapă un murmur ce iese din vechi pălămide ascunse cu grija pe care nici vînturi, nici valuri, nici...cîte prefaceri... nu fură în stare, măcar s-o mlădoaie. ... Și zvonuri destule pe cîmp se îngînă... ... Dar numai urechi anumite le pot, uneori auzi. Prea adesea - pe unde prin minte nu-ți tună - dai ochii cu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
-se a fi un observator impersonal. Astfel întunericul devine aliat și dușman, personaj al textului cu care eul liric dialoghează: Iar mă învălui întunericule, iar/ Îmi torni în ochi glacială nepăsare;/ Mâhnitul tău drum e fără hotar,/ Mirajul lui mă vântură și mă doare" (Întunericul). Dorința de a ieși în afara timpului și zbaterea între limitele acestuia revin și aici obsesiv. Eul poetic se proiectează în ipostaza unei "păsări salbatice a Timpului" pe care neantul poate să o zdrobească (dorul de dispariție
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Valea, op. cit., p. 99. 94 Ibidem, p. 100. 95 Ibidem, p. 101. 96 Ibidem. 97 Ibidem, p. 102. 98 Ibidem, p. 103. 99 "Inteligent scris, într-o exprimare nu lipsită de mici cochetării bombasticiste, articolul [Despre o definiție a poeziei] vântură opiniile altora, cu sau fără precizările de rigoare, dar le escamotează pe ale autorului (Virgil Untaru). În ceea ce privește ideea de angajare a poeziei în slujba unor idealuri umane - apropo de rezistență și antifascim - ea se reduce la eternul teribilism din care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poate privi cu încredere spre viitor. XV La periferie sau în centru? Cultură irlandeză și Europa Irlanda reprezintă una dintre cele mai vechi civilizații europene, una dintre ultimele rămășițe ale imensei lumi antice a celților, triburi rătăcitoare care s-au vânturat prin întreaga Europa stabilindu-se în regiunile centrale ale continentului, Italia de nord, Spania, Franța, Ungaria (Panonia), si chiar în Asia Mică (unde au întemeiat micul regat al galaților) și dăinuind la periferiile Europei, în Irlanda, Scoția și Țara Galilor. Din
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
nici un fel de cenzură morală? Mergem la lucru și vedem apoi ce vom face! Lucrarea am încheiat-o repede; spre ora 10 treaba era terminată. Puteam prinde slujba la Biserică dacă ne grăbeam pe drum. Nu! Ce Biserică? Trebuie să vânturați sămânța, s-a răstit gardianul. Domnule gardian, i-a zis Sandu. Nu se poate vântura sămânța, nu adie nici un vânt. E păcat să facem o muncă degeaba. Vă rugăm să ne lăsați să mergem la Biserică. Nu! Faceți ce vă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am încheiat-o repede; spre ora 10 treaba era terminată. Puteam prinde slujba la Biserică dacă ne grăbeam pe drum. Nu! Ce Biserică? Trebuie să vânturați sămânța, s-a răstit gardianul. Domnule gardian, i-a zis Sandu. Nu se poate vântura sămânța, nu adie nici un vânt. E păcat să facem o muncă degeaba. Vă rugăm să ne lăsați să mergem la Biserică. Nu! Faceți ce vă ordon eu! Că eu sunt cineva aici. Sandu Ștefănescu, stăpânindu-și tulburarea, i-a răspuns
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
degeaba. Vă rugăm să ne lăsați să mergem la Biserică. Nu! Faceți ce vă ordon eu! Că eu sunt cineva aici. Sandu Ștefănescu, stăpânindu-și tulburarea, i-a răspuns calm: Domnule gardian, fiți om înțelegător. Când va bate vântul vom vântura floarea soarelui. Lăsați-ne la Biserică. Nu! Eu hotărăsc aici, a zis el, înroșindu-se la față. Încolonarea, direcția Biserică!, a hotărât Sandu Ștefănescu. Toți ne-am încolonat și am pornit imediat. Sandu intuise de ce ar fi în stare prostănacul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
iepurelui mecanic, după care ogarul aleargă la concurs fix cît aleargă, iese din stație și depărtarea, jucărie mecanică apropiată cu celălalt accelerat de larg viraj, albastru de Iași, o noțiune Iași Brașov, pămînturi, gheața băltește pe fîșii de arătură, se vîntură țărci, empirice, laude la adresa libertății de a trage cu pușca, munții ca depresiune, plasamentul în afara aparențelor tot ca munte răsună, Mădăraș, Dănești, Oltul cînd era pîrîu, Cîrțani, Cîrța la vest indicator rutier, amiază mută de soare, minunea aceea cînd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
4/1940). Articolele de atitudine ale primului director, Cezar Petrescu, au o tentă poporanistă. Pamfil Șeicaru introduce în „Gândirea” un spirit neosămănătorist. În opoziție declarată cu el, Tudor Vianu cultivă universalismul. Blaga exaltă „fondul nostru nelatin”, iar G. M. Ivanov vântură idei slavofile. De la primele articole, Nichifor Crainic caută să traseze culturii române, prin „Gândirea”, o orientare etnico-religioasă, arborând praporii ortodoxiei. Cu timpul - scrie Blaga - în paginile revistei s-au precizat două poziții polarizate: de dreapta și de stânga. Prima, afirmată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
efemerei sale treceri pe la "Alăuta românească"): "Ei bine, într-o asemine epohă, cînd se publică atîtea cărți afară de bune nu este neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră să le cerceteze pe toate, și ca într-un ciur să le vînture, lăudînd cele bune și aruncînd în noianul uitării pe cele rele; și una și alta după principiile sale, și fără a lua sama la persoana și starea autorilor?" Un alt merit al revistei constă în faptul că programul politic și
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
încăpere cu ziduri, și nu ne vedeam cameră cu cameră, om cu om, și ne păzea unul din prepelac, și noi ne învârteam pe acolo, un sfert de oră, 20 de minute, după cum alegeau ei să ne țină... Câteodată ne vânturam o dată și ne dădea afară, ne băga la loc în celule. Și asta se chema că ne scotea la aer... Când se purtau mai bine cu noi, când aveau indicații, ne scoteau o dată pe săptămână, când nu... ne scotea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]