369 matches
-
caimacan și citește-o geremea. Ce citește ăla, bre? - zice turcul către ovrei. — O geremea, efendi! - răspunde roșu la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
suflet pentru doctorul ei preferat. - Cum a fost, doamna Lidia? Ai ceva noutăți pentru mine? o trezi doctorul din gândurile ei. - Bine, domnu’ doctor, bine! Foarte bine, de fapt, răspunse ea tresărind, rușinată că n-a fost atentă. Cu toată vânzoleala de pe aici, domnu’... el a fost liniștit, zic eu... - Mă bucur mult pentru el. Sunt semne bune, se pare. Hai, că te ascult, dar mai încetișor așa, să nu ne audă nimeni, o rugă Eugen, zâmbindu-i complice. - Da, domnu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am făcut În Spania, În '68. Dar ne vor lăsa În pace pentru că, din punct de vedere politic, nu vor să se amestece În problemele noastre nucleare. Ei știu că și așa avem necazuri cu Noua Zeelandă. — Ăsta-i motivul acestei vânzoleli? Întrebă Norman. Focoasele nucleare? — Nu, slavă Domnului! În cazuri de-astea, imediat cineva de la Casa Albă s-ar fi simțit dator să anunțe presa. Așa că ne-am ferit de personalul Casei Albe. De fapt, În problema asta am ocolit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
așa? CARE PE CARE Se aleg apele în PSD. Geoană a proclamat „comanda unică“, declanșând o furtună. Atât de tulbure e totul, atâta drojdie se ridică de pe fund, încât uneori aproape că nu se mai distinge nimic. Alteori pare că vânzoleala nu duce nicăieri, că se va sfârși de la sine, apoi băltirea va continua ca și până acum. Rămâne să vedem, deocamdată asistăm la autosuspendări și excluderi cu scandal. După pierderea puterii și descăunarea lui Ion Iliescu, PSD arată ca un
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Un controlor l-a auzit strigând și a tras semnalul de alarmă. La San Martín a urcat poliția. Toți m-au acuzat, până și doamna baronne, mai mult ca sigur că de ciudă. Ceea ce devoalează observatorul din mine: În toiul vânzolelii polițiștilor, am observat ceva: colonelul Își răsese barba. II După o săptămână, Montenegro s-a prezentat din nou la Penitenciar. În tăcuta solitudine a dubei poliției, plănuise nu mai puțin de paisprezece povestiri În stil baturro și șapte acrostihuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ghinionul lor, dacă putea fi vorba de un ghinion!, era că fiind încadrați în sectoarele tehnice, de înzestrare, ale armatei, n-aveau cum să avanseze rapid, ca la infanterie ori ca la cavalerie, chiar și la tunuri era mai multă vânzoleală. Numărul de ofițeri era strict raportat la numărul trupei, dar la Aviație efectivul puteai să-l socotești cu abacul, de unde să tot faci maiori ori colonei dacă n-aveai peste cine să-i așezi? Încă nu știa cine gîndise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de fier a balconului, urmărea de sus șirul precipitat al automobilelor, grupurile de oameni grăbiți, cărând sacoșe încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor, reconfortant al imensei inimi ce era orașul. Ridicându-și privirea spre cartierul de peste drum - blocuri vechi de două-trei etaje, vile cu ziduri groase îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șapte fără un sfert și Logan se luptase cu nenorocitele alea de declarații aproape toată ziua. Era timpul să meargă acasă. Afară În hol, clădirea era cufundată În tăcere. Majoritatea personalului administrativ Își terminase treaba și se dusese acasă, iar vânzoleala se potolise. Logan se opri la sala de ședințe să vadă dacă se mai Întâmplase ceva cât timp el cercetase declarațiile. Erau câțiva agenți În sală: doi dintre ei răspundeau la telefoane, iar ceilalți doi completau rapoartele pentru ultimul schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o liniște deplină, care va spulbera sîcÎitoarele bocete și cîntări ale mulțimii; Încetase și scîrțîitul, smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care-i făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scîrțîitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
viața pentru Domnul au șansa de a trece de vămile Judecății. Voi fi mai aproape de aceasta din septembrie, când nu numai că voi mărturisi cu Întreaga ființă, dar voi lua și crucea pentru a-I urma Mânduitorului. 11 iunie 2012 Vânzoleala electorală s-a Încheiat cu pacientul mort. Cel ce ne făcea guvizi a pierdut lamentabil, cu toată mizeria scuipată pe adversar din toate tunurile trustului său de presă. A fost și acum un vot politic, peste 50 la sută dintre
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ghețăria de la pangar, pentru a fi la Îndemâna pelerinilor veniți la Sfânta Liturghie. Cele mai cerute au fost lumânările, dar am vândut și câteva tămâi și chiar vreo patru calendare din cele aduse de Părintele Casian. Și cum după Începerea Liturghiei vînzoleala s-a mai domolit, pe la ora 1 am putut să vin În biserică și să mă umplu, nevrednicul de mine, de Slava lui Dumnezeu prin Sfânta Împărtășanie. 26 decembrie 2012 Ascultarea de la pangar Începe să mă indispună și nu atât
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
bătaia de aripi a unui fluture de noapte. Dacă ar da drumul cadrului de metal al ferestrei, ar putea lua zilele acelea năucitoare de vară și ar putea da cu ele de pământ, preschimbându-le în apă și vânt și vânzoleală. Își simți mușchii contractându-se, parcă un tunet își găsise în ea ecoul. Tunetul mugi din nou. Kulfi, udă leoarcă, deschise gura larg și mugi la rândul ei. Pământul dispăruse sub ea. Bălțile formate se uniseră în lacuri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe un ritual monstruos: șușoteli ce anunțau ceva, plescăituri, trosnetul făcut de scheletul patului, suspinele saltelei din păr de cal, oftaturi, icnete, toate zgomote specifice actului sexual și care, trăite pe întuneric, se impregnează deosebit de adânc. Copil fiind, am recepționat vânzoleala aceea apropiată cu o curiozitate multă vreme nevinovată. De acum înainte, însă, pentru ajutorul de la Luftwaffe care, pe timpul zilei, purta uniformă, avea să fie insuportabil tot ceea ce, în pijama, auzea atunci când tatăl, de îndată ce fiul era acasă pentru scurtul său concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
umpleau încă din copilărie pușculița. Anna Schwarz, însă, oricât de scurtă fusese apariția ei, lăsase în urmă mai mult decât numele ei. Astfel, dorința mea încă imprecisă de a părăsi Düsseldorf-ul miracolului economic, forfota lui fericită de atâta bere și vânzoleala atâtor genii la Academia de Artă, a primit un impuls neașteptat. În Berlin voiam să-mi caut un dascăl nou, care să mă solicite din plin, un dascăl, cum aveam să scriu mai târziu într-o cerere, „absolut“ și, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
malului rîului, treceam de următorul pod și de club unde atît de devreme nu flutura nici un drapel, pînă ajungeam la cel de al treilea pod care avea să mă înapoieze vieții mele de zi cu zi, așa cum ducea direct spre vînzoleala din centru. Traversam, forțîndu-mă să nu privesc spre stînga prea mult, către golul chemător de la capătul orașului. Tîrziu, după-amiaza, după ce îmi îndeplineam îndatoririle, urmam același drum, în direcție opusă. Răcoarea făcuse acum loc unei complet saturate splendori de culori, ca și cum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Urmă și-a revenit și prietenia dintre cei doi s-a cimentat; s-a sudat; fără ca cineva să le afle secretul. Într-o noapte, mai precis, În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, În Închisoare nu a dormit nimeni. Vânzoleala țării a transpirat, oarecum, și aici. În 22 dimineața, pentru comandantul pușcăriei, totul a părut a fi clar: gata, cu fostul regim! Acum e un moment deosebit de propice; deosebit de propice, pentru cei iuți de mână, și-a zis el. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de-asemenea, Încât nu pot Îndrăgi pe nimeni. Am Încercat, mărturisi el, de atâtea ori să mă leg ba de o ființă, ba de alta, și de fiecare dată am dat greș. De altfel, e prea mult zgomot, prea multă vânzoleală În universul vostru. La voi până și peștii vorbesc prea mult... Spunând acestea, Extraterestrul Își Încheie nasturii de la costum și coborî În ogradă. „Ce rost are să-mi bat capul cu prostii? Câtă rațiune poate avea o ființă alcătuită doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o liniște deplină, care va spulbera sâcâitoarele bocete și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care‑i făcea atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care până atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorâte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
metodă a inconștientului furtișag. Socoti, iarăși, în mintea ei schilavă, că nu se cădea să-l scoale pe ghiorlanul anonim din cuibarul pe care-l împărțiseră, fără să știe, în noaptea geroasă, ambii astrucați sub înveliș de omăt și în vânzoleală de frunze uscate sub ei. Firește că, în scurt timp, îl părăsi în zăpadă, pornind-o la treburile ei de hoinară. Rămânând absolut singur în acel peisaj de pietre tombale, de stele de granit, dispuse la căpătâie de morminte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dau drumul să vină-n zbor sau pe apă pân-aici. Știi care-a fost cea mai tare fază cu podurile cu frații? - ... au fost mai multe... - Ei, nu, asta le lasă binișor în urmă pe toate. Acum două duminici, vânzoleală mare, mascați, pompieri, au aruncat hodrobelele cimotiilor să poată intra, să tragă furtunul cu apă... Ce crezi că era? ridic din umeri. - Un rusnac care scosese frumușel la vânzare, pe tarabă, lângă țăranii cu varză, barabule, fasole... două kalașnikovuri, grenade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nimeni, în sistem, mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor ăștia - semenii mei! - mă obosesc de parcă le-aș străbate eu. Le voi impune trasee noi. Alte rosturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unul blestemat. Cu toții, de vreo două săptămâni, caută aur în râul din vale. A venit, nu se știe de unde, o veste. Până acum, în ciururi nu a rămas decât prund. Piatră. Oamenii cară, de colo-colo, site, hârlețe și corturi. În vânzoleala care i-a cuprins, nu vorbesc decât despre aur. Trebuie să existe și pentru ei, Căutătorul cum de a găsit? El zice că în munte, dar lumea știe că în râu. Are site ascunse, ani de zile a cernut - noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Eba rămâne, totuși, cu salariul de europarlamentar făcut la apelul de seară... Băi, ce nseamnă și democrația asta, trebuie rotită conducerea la vârf. Nu era mai bine Înainte? Aveam un dictator, ne obișnuisem cu el. Acu’ parcă e prea mare vânzoleala. Și durerile de cap sunt mari. Nu știu cu cine să votez... Geoană e molatec. Băsescu e plin de bube, numi place nici de frati su, nici de Eba, nici de camarila de la Cotroceni. Ce părere aveți? Da’ pertinente să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și o să mai stăm și noi un pic unul cu celălalt. Minunat. Vreau sandale cu clementină. Termină. Nu te mai gândi la ele. Mai iau o gură de cafea, mă rezem de spătar și mă sforțez să mă uit la vânzoleala străzii. Oamenii se plimbă încoace și încolo, cu sacoșe în mână și vorbind, și uite o fată care traversează, îmbrăcată în pantaloni foarte drăguți, cred că de la Nicole Farhi și... O, Doamne. Un bărbat între două vârste, cu costum închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]