503 matches
-
este invocat de Nicolae Tăutu și de Tiberiu Utan8. Atmosfera sinistră nu este creată numai de motivul comorii, ci și de un alt motiv, cățelul pământului, care apare în poezia lui George Alboiu, Gheorghe Pituț, Ion Brad, Nicolae Ioana 9. "Vârcolacii", câinii lui Dumnezeu care urcă și mănâncă luna, explicând fenomenul eclipselor, apar la Ion Brad10. G. Alboiu aude, ca altădată Eminescu, chemarea pământului, și implicit a morții, ea dă angoasă și spaimă 11. Motivul șarpelui, alături de motivul biblic al afurisirii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de a o recuceri. "Invocație" este un poem al reveriei, dar zilele săptămânii trag după ele un întreg univers existențial: Edenul este păgân; joia este zi de târg la Fierbinți, iar vânzătorii oferă marfă rară: papagali, țilindri magici, centauri, cai, vârcolaci, păsări venite parcă dintr-o țară îndepărtată în care nevestele leagă cu fire multicolore întreaga fire. Și totuși, peste acest "rai în rut" în care "marfa este neștiută", care amintește de "Isarlîkul" lui Ion Barbu, planează o notă de neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neliniște: "O, ce durere/ neînțeleasă se întinde/ Peste chipie, peste burlane, peste tinde/ De ce doamne, de ce domnule, de ce/ S-a ivit în poartă" ("A. B. C."). Indiferent de formula în care-și proiectează orgolios imaginile: un fel de "hore" argheziene ("Vârcolacul și Clotilda" sau "Ospeție"), Leonid Dimov a înțeles că poemele trebuie să aibă unitate, a subordonat imagini desprinse din lumea naturală sau din cea artificială, purități și viziuni burlești, atracții sexuale așezate în ornamente mozaicale,cărora, așa cum spuneam, nu le
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e nebunul care aude zurgălăii/ mâncând pământul/ mârâitul de câine al câmpului"("Cartea de nisip", Nicolae Ioana). Adrian Maniu, Tudor Arghezi, V. Voiculescu citați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în poezia română contemporană" vin cu aceleași motive. 10 "Cu vârcolacii/ Mă-nzăpezii./ Mâncată luna/ Lipsă sus/ E azi cununa/ Ce ți-am pus..." 11 " Când se zbate/ vântul sfânt/ Latră câinii în pământ." 12 Tudor Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu, V. Voiculescu sunt menționați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cocoșul cîntă la miez de noapte, îl gîdilă îngerul la aripa dreaptă și bate toaca în cer. (Gh.F.C.) Voinicii să nu mănînce cap de cocoș. (Gh.F.C.) Cocoșul e înger văzut. (Gh.F.C.) Cînd cocoșul se face de trei ani, ouă un vîrcolac. De-aia trebuie să tai cocoșul înainte. (Gh.F.C.) Numai ticălosul care ajunge în iad drăcuie cocoșul. (Gh.F.C.) Omul trebuie să dea de pomană un cocoș altuia de un leat cu el, ca pe lumea cealaltă cocoșul să-i iasă înainte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o stea, moare omul a cărui stea a fost arsă. Nou-născutul nu se culcă cu fața la lună pînă ce nu împlinește un an, căci slăbește. Nu-i bine să torci pe lună, că o mănîncă zvîrcolacii*. Cînd pe lună o mănîncă vîrcolacii, va fi război ori răzmiriță. Cînd luna are în juru-i țarcalan*, va vremui. La început, luna se lăuda că ar fi mai frumoasă decît soarele. Supărat, soarele i-a aruncat o baligă pe față. De-atunci lumina ei e mai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bine. Marțea să nu pleci la drum, că nu-ți merge bine. Nu te muta marțea niciodată, că nu e bine. Marți nici se toarce, nici se coasă, că vine Marțole [vîlva zilei de marți] Cînd torci marți seara, mănîncă vîrcolacii luna. Cînd lucri marți seara, nu-i bine de oi. Cînd îți tai unghiile marțea, îi de năpaste. Marțea se lucrează la gura cămeșii numai pentru cei morți. Marți să nu speli, să nu croiești, să nu urzești, să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
un dobitoc, să speli nouă linguri, apa s-o pui pe ușă să cadă-n ciur și apoi în strachină, și cu ea speli boul; apoi cu boul de funie și cu pielea goală dai ocol de trei ori casei. Vîrcolac Vîrcolacii se zice că sînt cînii lui Dumnezeu care vor să mănînce luna, unde se află Cain și Abel. Copiii nebotezați merg în iad; cînd i se face lui Dumnezeu milă de dînșii, îi preface în vîrcolaci - și astfel umblă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dobitoc, să speli nouă linguri, apa s-o pui pe ușă să cadă-n ciur și apoi în strachină, și cu ea speli boul; apoi cu boul de funie și cu pielea goală dai ocol de trei ori casei. Vîrcolac Vîrcolacii se zice că sînt cînii lui Dumnezeu care vor să mănînce luna, unde se află Cain și Abel. Copiii nebotezați merg în iad; cînd i se face lui Dumnezeu milă de dînșii, îi preface în vîrcolaci - și astfel umblă ei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trei ori casei. Vîrcolac Vîrcolacii se zice că sînt cînii lui Dumnezeu care vor să mănînce luna, unde se află Cain și Abel. Copiii nebotezați merg în iad; cînd i se face lui Dumnezeu milă de dînșii, îi preface în vîrcolaci - și astfel umblă ei prin aer pînă ce ajung la lună, de o mănîncă. Unii zic că vîrcolacii se suie la lună sau la soare pe ața ce s-a sucit într-o zi de duminecă, iar alții cred că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se află Cain și Abel. Copiii nebotezați merg în iad; cînd i se face lui Dumnezeu milă de dînșii, îi preface în vîrcolaci - și astfel umblă ei prin aer pînă ce ajung la lună, de o mănîncă. Unii zic că vîrcolacii se suie la lună sau la soare pe ața ce s-a sucit într-o zi de duminecă, iar alții cred că pe ața ce se toarce noaptea la lună. Omul care se face vîrcolac, luîndu-și forma lupului, merge și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o mănîncă. Unii zic că vîrcolacii se suie la lună sau la soare pe ața ce s-a sucit într-o zi de duminecă, iar alții cred că pe ața ce se toarce noaptea la lună. Omul care se face vîrcolac, luîndu-și forma lupului, merge și se amestecă cu un aitic de lupi. Dacă s-ar întîmpla să muște vreun cîne pe vîrcolac din aitic, astfel ca să-i facă sînge, atunci vîrcolacul se transformă în om, însă cu păr pe corp
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de duminecă, iar alții cred că pe ața ce se toarce noaptea la lună. Omul care se face vîrcolac, luîndu-și forma lupului, merge și se amestecă cu un aitic de lupi. Dacă s-ar întîmpla să muște vreun cîne pe vîrcolac din aitic, astfel ca să-i facă sînge, atunci vîrcolacul se transformă în om, însă cu păr pe corp. Copiii care mor nebotezați ajung vîrcolaci; la fel, cei născuți din părinți necununați sau care mestecă mămăliga cu făcălețul sau mătură casa
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se toarce noaptea la lună. Omul care se face vîrcolac, luîndu-și forma lupului, merge și se amestecă cu un aitic de lupi. Dacă s-ar întîmpla să muște vreun cîne pe vîrcolac din aitic, astfel ca să-i facă sînge, atunci vîrcolacul se transformă în om, însă cu păr pe corp. Copiii care mor nebotezați ajung vîrcolaci; la fel, cei născuți din părinți necununați sau care mestecă mămăliga cu făcălețul sau mătură casa la asfințit, dînd gunoiul spre soare. Vîrcolacii se fac
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se amestecă cu un aitic de lupi. Dacă s-ar întîmpla să muște vreun cîne pe vîrcolac din aitic, astfel ca să-i facă sînge, atunci vîrcolacul se transformă în om, însă cu păr pe corp. Copiii care mor nebotezați ajung vîrcolaci; la fel, cei născuți din părinți necununați sau care mestecă mămăliga cu făcălețul sau mătură casa la asfințit, dînd gunoiul spre soare. Vîrcolacii se fac din văzduh, cînd femeile torc noaptea fire pentru farmece. Vîrcolacii își iau puterea de la fire
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sînge, atunci vîrcolacul se transformă în om, însă cu păr pe corp. Copiii care mor nebotezați ajung vîrcolaci; la fel, cei născuți din părinți necununați sau care mestecă mămăliga cu făcălețul sau mătură casa la asfințit, dînd gunoiul spre soare. Vîrcolacii se fac din văzduh, cînd femeile torc noaptea fire pentru farmece. Vîrcolacii își iau puterea de la fire; dacă firele se rup, își pierd puterea. (Gh.F.C.) Vîrcolacii mușcă din lună pînă îi dă sîngele. (Gh.F.C.) Unii oameni au suflet de vîrcolac
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Copiii care mor nebotezați ajung vîrcolaci; la fel, cei născuți din părinți necununați sau care mestecă mămăliga cu făcălețul sau mătură casa la asfințit, dînd gunoiul spre soare. Vîrcolacii se fac din văzduh, cînd femeile torc noaptea fire pentru farmece. Vîrcolacii își iau puterea de la fire; dacă firele se rup, își pierd puterea. (Gh.F.C.) Vîrcolacii mușcă din lună pînă îi dă sîngele. (Gh.F.C.) Unii oameni au suflet de vîrcolac. Cînd le vine să muște din lună, îi ia cu toropeală și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care mestecă mămăliga cu făcălețul sau mătură casa la asfințit, dînd gunoiul spre soare. Vîrcolacii se fac din văzduh, cînd femeile torc noaptea fire pentru farmece. Vîrcolacii își iau puterea de la fire; dacă firele se rup, își pierd puterea. (Gh.F.C.) Vîrcolacii mușcă din lună pînă îi dă sîngele. (Gh.F.C.) Unii oameni au suflet de vîrcolac. Cînd le vine să muște din lună, îi ia cu toropeală și adorm. Atunci sufletul le zboară către lună. Omul e ca mort. Dacă îl miști
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Vîrcolacii se fac din văzduh, cînd femeile torc noaptea fire pentru farmece. Vîrcolacii își iau puterea de la fire; dacă firele se rup, își pierd puterea. (Gh.F.C.) Vîrcolacii mușcă din lună pînă îi dă sîngele. (Gh.F.C.) Unii oameni au suflet de vîrcolac. Cînd le vine să muște din lună, îi ia cu toropeală și adorm. Atunci sufletul le zboară către lună. Omul e ca mort. Dacă îl miști, moare, pentru că sufletul, la întoarcere, nu mai știe să intre în trup. (Gh.F.C.) Vîrcolacii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vîrcolac. Cînd le vine să muște din lună, îi ia cu toropeală și adorm. Atunci sufletul le zboară către lună. Omul e ca mort. Dacă îl miști, moare, pentru că sufletul, la întoarcere, nu mai știe să intre în trup. (Gh.F.C.) Vîrcolacii aduc și eclipsele de soare. Soarele scapă dacă leul pe care îl călărește fuge mîncînd pămîntul. (Gh.F.C.) Vîrtej Se crede că vîrtejurile de aer se ridică de duhurile cele necurate; apucîndu-l un astfel de vîrtej pe vreun om, apoi trebuie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
m) minciunoasă - rămășiță de la firele de tors miroi - miri mirtă - mirt mișună - grămadă de spice mîntuș - mihalț; pește mic mîțișor - ramură de salcie înflorită moghilă - movilă molășniță - vreme călduță, cînd se topește zăpada moliftă - molitvă, rugăciune moloșag - moină moroi - strigoi, vîrcolac moșinoi - mușinoi, mușuroi, fur nicar mreajă - unealtă de pescuit murgit - amurg muruială - terci muscă - mustață mică muscă-de-cal - insectă parazită mutătoare - plantă otrăvitoare N natră - urzeala dintre ițe și sul năframă - batistă năjit - nevralgie, durere de măsele năpatcă - crîsnic, instrument de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
snopi Z zăbală - boala caș-la-gură zăcea de gură (a) - a fi pe moarte zăpri (a) - a nu putea urina zdreveț - plantă zgrepțăna (a) - a se cățăra zloată - belșug; noroc zlot - duh rău zoli (a) - a spăla rufe cu leșie zvîrcolac - vîrcolac
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
întocmit de acesta la sfârșitul perioadei de probă va cântări mult în fața mitropolitului. Religia populară din secolul al XVIII-lea din lumea românească ortodoxă este un amestec de creștinism, rituri păgâne, cult al icoanelor și al sfinților, în care farmecele, vârcolacii și stafiile ocupă un rol principal. Preoții sunt produsul acestei religii populare și nu al unor seminarii teologice. Abia cunosc liturghia și oficiază cele șapte taine după ureche, dar participă alături de enoriașii lor la toate celelalte practici populare pe care
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de rezistență împotriva realiștilor furioși Judele Ștefan, înlocuit de trimisul imperial, va plăti cu viața complicațiile erotice în care va fi atras de nimfomana consoartă a procurorului. Presiunea haosului de care judele se plânge nu e străină de identificarea.cu vârcolacul ce-o poseda pe aceea, posibil chiar un duh malefic al depravării procurorului. De care judele se folosește expropriindu-l, exorcizându-l, realizând amplexiunea prin transfer. O fericire frauduloasă, deci, a anticameră a morții. De care procurorul nu era străin. Personaj
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-un alt plan, a salvării umanului printr-o revitalizare a esențelor ancestrale, grație cărora ființa își poate recăpăta, oricând, echilibrul necesar. Mai mult decât mitul care aureolează existența, maternitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]