167,899 matches
-
fi fost mai bine să nu fi fost scris"... "Isterizarea societății" și "procesul scandalizării" După ce Editura Suhrkamp s-a decis să publice romanul, Martin Walser a făcut noi declarații presei. Într-un interviu acordat postului de radio NDR, scriitorul în vîrstă de 75 de ani mărturisește că nici nu și-ar fi putut imagina că această ultimă carte a sa va fi pusă în corelație cu Holocaustul. Dacă ar fi fost așa, nici nu ar fi scris-o. Aflăm între timp
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
va mai ieși ceva bun, poeticește, urmează să vedem. Sper ca Interioarele nebune", cartea pregătită să apară în curând la Editura Dacia, să ofere un răspuns - de care eu însumi sunt curios să aflu cum sună. Am ajuns la o vârstă când trebuie ca și vorbirea mea poetică să fie da-da/nu-nu. în poeziile dv. temporalitatea are un rol foarte important, începînd cu titlurile. Ce rol a avut pentru dv. ca poet copilăria? Dar adolescența? Vă amintiți cazuri mai interesante
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
de câte treizeci de poeți extrordinari pe deceniu, vorbesc despre o evoluție organică a poeziei românești. Ion Pop simte o schimbare a poziei după '89, dar nu îndrăznește să propună un scenariu radical: "Poate că e de așteptat o nouă vîrstă a "literaturii autenticității" și a "experienței"; poate că "biografismul" atît de drag deja unor reprezentanți ai "generației '80" va cunoaște o nouă înflorire și că "mașina intertextuală" va avea de măcinat destule lozinci aruncate la lada de gunoi a istoriei
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
îndepărtate note obținute cu peste patru decenii în urmă condiționează și astăzi comportamentul unor oameni maturi, aflați în pragul bătrîneții. Fenomen de arierare colectivă? Mă îndoiesc. Grupul nostru nu este nici măcar excesiv-nostalgic, ci pur și simplu realist: atunci, demult, la vîrsta de 14-15 ani, fiecare dintre noi am aflat despre ceilalți cum sunt. Ce s-a întîmplat după asta a fost doar rodul hazardului.
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
un personaj al culturii și artei, nu al bătăliilor și închisorilor". Elegant, manierat, abstrus (cu o vorbă a lui Călinescu) aparent din cele politice, fără vocație socială, Streinu a fost împins de împrejurări să fie "bătăios" și militant. N-avea vîrsta încorporării, cînd a vrut să se ducă voluntar pe front în vara bătăliei de la Mărășești; student, a protestat deschis contra lui Dragomirescu și a metodelor lui estetico-critice; deputat țărănist după 1930, s-a abătut de la linia liberală consacrată în Argeșul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
cînd Bill Clinton, zîmbind larg, spuse:" I believe in Vaslui, I believe in your country! ", mătușa Saveta traduse: " Dragi-mi erau prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, cîmpul cu florile și mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile în zburdalnica vîrstă a tinereței!"". Fără ascunzișuri, șopîrle, tensiuni și frici, inerente unei scrieri de felul acesta înainte de 1989, Județul Vaslui în N.A.T.O. nu ne obligă să-l citim în cheie politică, ba chiar devine cu adevărat incitant dacă nu urmărim acest
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
care-i duceau prin sate pentru a îngroșa rîndurile mulțimii, în cursul manifestărilor oficiale. Cu puțin înainte de unsprezece, cu muzica și petardele și jeepurile cortegiului, apăru automobilul ministerial de culoarea siropului de fragi. Senatorul Onésimo Sánchez stătea placid și fără vîrstă în mașina cu aer condiționat, însă îndată ce deschise portiera îl înfioră o pală de foc, iar cămașa de mătasă naturală i se îmbibă de o supă alburie și se simți cu mulți ani mai bătrîn și mai singur ca niciodată
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
azi, știu mai multe decât noi! Crezi că mai e ca pe vremea lui Stalin?! Să stea fata, fată mare, până... ehe, În noaptea nunții? Și, a doua zi, să mai scoată și cămașa În văzul lumii?! - Bă, Matei, ce vârstă ai, mă nene?... - Nu cât dumneata, dar de avut, am! Dar de ce? - Uite, așa, să văd cât de nărod ești și dacă mai ai timp să-ți revii! Dar să zicem că mai și glumim, și că gluma e tot
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Ptiu! Bată-te să te bată! Dar păcătos mai ești! - Acum, să nu crezi că n-am priceput, sunt eu nărod, dar nu și prost! Însă vezi dumneata, fiecare vede lumea de pe locul său! Eu, de la anii mei, copiii, de la vârsta lor! Și, de-acolo, fiecare cu dreptatea lui! Dar, lasă asta, văd că nu ne Înțelegem. Cu politica aia, cu ce se-aude, ce zici? Moș Gogu a privit o clipă, parcă dincolo de noi. A făcut ochii roată și a
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Ravelstein apare în aprilie 2000 în Statele Unite - respectiv în decembrie 2001, la noi. Este cel de-al treisprezecelea roman al lui Saul Bellow, după o lungă perioadă de inactivitate ca romancier. O revenire neașteptată, dată fiind vârsta sa foarte înaintată, 85 de ani, dar și efectele paralizante, după cum s-a dovedit, ale nobelizării (deși în cazul lui Bellow aceasta s-a produs demult, în 1976). În atari condiții, Ravelstein a fost primit cu emoție și chiar cu
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
bogat, reușind astfel să-și satisfacă cele mai costisitoare dorințe. Ideea și imboldul scrierii acestei fenomenale cărți, asupra căreia nu ni se permit decât indicii vagi, i-au fost insuflate lui Ravelstein de către bunul său prieten Chick, ceva mai în vârstă (amândoi la senectute), dar aflat sub tutela intelectuală a lui R. Pentru tot cititorul devine repede evident că Chick reprezintă de fapt un altger ego simplu construit al autorului. Modelul care i-a servit lui Bellow la crearea personajului principal
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
nici un credit sau drept la îndoială acordat cititorului. La fel de perfectă (dacă se poate spune așa - or,defectul aici este că se poate) ne apare și Rosamund, soția lui Chick, nu doar tânără (calitate elementară, funciară pentru un scriitor la o vârstă înaintată), dar și: frumoasă, inteligentă, compliantă, extrem de cultă, extrem de devotată, extrem de iubitoare. E ciudat, dar opțiunile de compoziție ale lui Bellow coincid într-o frapantă măsură cu idealurile unui scriitor neexperimentat, încă adolescentin, bântuit de utopii magic compensatoare și mântuitoare
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
perfect atitudinii grunge și nu celei hip-hop, de cartier, cum s-ar putea crede la prima vedere. Gangsta-rap-ul din Brooklinul new-yorkez cântă drogurile, dar rockerii grunge "instigă" la joint-uri și susțin concerte drogați. Paradoxal, Pizdeț face pasul într-o altă vârstă a prozei realiste. Dacă și-ar fi propus mai mult (personal deplâng lipsa acestei ambiții), autorul ar fi putut scrie în această direcție pagini excelente dintr-o adevărată... irealitate imediată. Iată un fragment desprins parcă din Trainspotting: "Simțeam cum mă
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
Cătălin Constantin La sfîrșitul anilor șaptezeci Mathew Lipman, profesor de filosofie la Columbia University, gîndește un program filosofic, destinat nu studenților săi, ci copiilor cu vîrste între șase și optsprezece ani, numit Filosofia pentru copii. Nu o glumă, ci un program serios, în care s-a aventurat, mărturisește astăzi profesorul, din neștiință - nu era pe atunci la curent cu teoria lui Piaget potrivit căreia copiii nu
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
acuzație n-a venit din partea vreunui polițist ignorant, ci dinspre profesori de liceu cu gîndirea deviată. Oamenii aceia, profesori, care îmi examinează odrasla, sînt, prin tradiție, participanți la o sărbătoare: copilul meu se desparte de liceu. Se desparte și de vîrsta copilăriei, iar puțin se desparte și de mine. Profesorul care prezidează acest ceremonial, și care pentru mine nu e numai unul de evaluare, ci și unul de inițiere, chiar dacă - recunosc! - cei mai mulți profesori din aceste comisii nu simt profunzimea ceremonialului pe
Realitatea care nu se poate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15099_a_16424]
-
celor care cred în semne rele, Brâncoveanu întruchipând concretizarea lui: "Și așa cu aceasta să bucura în ospețe și în veselii, în nunte și ale boierilor de pământ și ale lui nunte, măritându-și fetile, însurându-și feciorii cei de vârstă, că atâta era fericit, cât mi să pare că toate darurile norocului era asupra lui. Că mulți au noroc în lume, dar nu de toate, că unii au noroc de cinste, iar nu de feciori, și de bogăție, și de
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Elena Zottoviceanu La o vârstă când cei mai mulți se retrag într-o liniște binemeritată pentru a se bucura de roadele unei vieți pline (evident cu excepția intelectualilor din România care abia își duc zilele) d-na Lory Wallfrisch își continuă cu neabătută perseverență eforturile pe tărâmul muzicii
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
Alex. Ștefănescu În seara zilei de 6 iunie 2002, pe o vreme ploioasă, la intrarea în blocul de pe str. Ștefan Luchian nr. 12 C, nu departe de strada Mântuleasa a lui Mircea Eliade, soseau în flux continuu oameni de toate vârstele. Unii veneau pe jos, singuri sau în grupuri, alții coborau din mașini proprii, alții descindeau din taxiuri. Nu-și spuneau nimic unul altuia, cel mult se salutau discret, dar se vedea că era vorba de o întrunire. Aș fi putut
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
Adriana Bittel Dacă ești bolnav și trebuie să te internezi într-un spital fără să ai pile speciale, din momentul în care îți schimbi hainele "de stradă" cu pijamaua devii automat o ființă inferioară. Indiferent de vîrstă, ești tutuit cu familiaritate. Ți se impune o atitudine umilă, de milog la bunăvoința unei ierarhii albe, sastisite din principiu de cei ca tine. La întrebări ți se răspunde pe un ton tăios-agasat, sau ca unui cretin fără discernămînt. Pînă
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
și capoate noi, iar cînd se apropia ora de contra-vizită, toate bolnavele "se aranjau" cum puteau). Numai domnișoara Litiaza se bucura de apelativul "fată" (hai, fată, la pansat), restul eram "mamaie". Eu una mă amuzam cînd o soră cam de vîrsta mea, cu un mare buzunar căscat în care depuneam obolul, îmi spunea pregătind seringa: "să vezi, mamaie, că mînă ușoară ca a mea n-a mai întîlnit fundul matale de cînd e el". Dar Colecistul, o profesoară ardeleancă, fierbea de
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
mulți ani ca să-l pot folosi în scop literar. Există lucruri care ni se par sfinte și pe care eu, ca scriitoare, nu le-am utilizat decât după o lungă perioadă de reflecție, un fel de doliu. Deci iarna reprezintă vârsta celor doi eroi. Ajectivul "lucid" poate însemna intervenția destinului. Fără îndoială, eroina era o femeie foarte lucidă până când e luată de vârtejul pasiunii. Dar nici ea, nici el n-ar fi putut pune capăt istoriei lor. Numai destinul e cel
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
văzut de fiecare dată în timpul schimburilor de scriitori, în Elveția sau în România. Mai târziu, în timpul unui sejur în Elveția, mi-ați citit aproape tot ce am publicat. V-ați îndrăgostit subit de această Iarnă lucidă, povestea unei pasiuni la vârsta când alții se pierd. V-ați interesat la început de ultima mea carte, o culegere de nuvele intitulată Cuvintele mele, pe care Editura l'Aire a adus-o acum la București și care pe atunci se afla încă în manuscris
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
așa am înțeles eu să-i dau iar viață, ca personaj literar. În raport cu scrisul, viața de familie are prioritate, fiindcă nepoții (eu am 11, între 25 și 8 ani) reprezintă un fel de nemurire. Locul meu de "cea mai în vârstă" nu-i deloc neînsemnat și trebuie ocupat cu suflet și abilitate. M.P.M.: Ați îmbrățișat mișcarea feministă? F.Ch.: Am spus-o de multe ori: pentru generația următoare, pentru surorile noastre mai mici și pentru fiicele noastre, pentru nepoatele noastre are mai
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
pentru pace", în cadrul mascaradei ordonate de sus (în timp ce România făcea un profitabil export de arme). Nu mă puteam eschiva fiindcă tocmai refuzasem să compun o telegramă de felicitare pentru tovrășu' și eram în pragul disidenței. Colegul meu, om mai în vârstă, citind "compunerea" îmi reproșează lipsa totală a referirilor la dictator. Mă surprinde fiindcă de obicei îl ponegream împreună la cele mai înalte cote. Nu poate concepe, "...totuși, orice ar fi, așa se obișnuiește. Nu va merge...". A mers. Parte din
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
proletar". Sosise vremea țoapelor. Într-o pauză, între două cursuri în holul imens, plin de lume - cea mai mare parte studenți - stăteam pe o bancă și mâncam un covrig. Brusc, s-a apropiat de grupul nostru o femeie între două vârste, corpolentă, cu o coafură caracteristică, îmbrăcată în halat albastru, pe care am interpretat-o ca fiind șefa femeilor de serviciu. Când a ajuns în dreptul meu, a explodat: Da sculați-vă în picioare, nu vedeți că e o delegație străină!". După
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]