2,982 matches
-
valuri și s-o ia pieziș... Totul a pornit să se zvârcolească, și ninsoare și copaci... În câteva clipe, nu-mi mai dădeam seama dacă mai ninge ori omătul căzut a început să zboare negăsindu-și locul... Totul părea un vârtej nesfârșit... Căciula de omăt de pe acoperișul casei își schimba înfățișarea mereu. În jur, fața nămeților nu rămânea aceeași nici o clipă... Ici apărea o spinare ascuțită ca gura unei securi, dincolo un vârf de suliță ce se lungea mereu... mai încolo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
încheiat vorba Hliboceanu. Vifornița nu dădea nici un semn de oboseală. Mai degrabă se părea că își adună puterile, ca să întoarcă firea pe dos...Cărăușii se conduceau după orice beldie știută de ei, uitată în marginea drumului. Apariția unui copac din vârtejul viscolului era un semn că nu au greșit drumul. După o lungă vreme, s-au zărit, ca într-un vis, primele case din marginea târgului. Au răsuflat ușurați. Să vezi ce mutră are să facă ovreiul când ne-o vedea! Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
toate cele patru zări, un misionar civilizându-i pe sălbatici cu Codul Rutier În mână. Cu un șuier amplu, el a trezit la viață autobasculanta eșuată Într-un braț al intersecției, cu o fluturare a palmei drepte a descâlcit micul vârtej din flancul sudic, În timp ce morișca antebrațului stâng turna untdelemn În blocajul care se produsese spre Via Moccacino. Unii martori susțin că doar o mișcare din bărbie i-a fost suficientă pentru a desțeleni camionul proptit În vitrina unei agenții de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dinți. Se lua firul de păr, era tăiat În patru fâșii de grosimi aproximativ egale, apoi se Împleteau firicelele obținute cu altele Învecinate, rezulta un gherghef plin de arabescuri, coafura cobora În cascade spre poale, iar noi, Încercând să pieptănăm vârtejurile, dispăream În ele, Înainte de-a ne trezi În aval pe malurile sterpe ale aceleiași discuții. În această atmosferă de deplină Înțelegere, nu se mai Înțelegea nimic. Rabinul vorbea cu patos despre imaculata concepție, un mormon recomanda călduros monogamia și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
castelele de pe firul Loarei, delirul gripei chinezești m-a purtat pe vechiul Drum al Mătăsii, pe urmele lui Marco Polo, grație unui puseu de febră spaniolă am vizitat Muzeul Prado. După ce de-abia ieșisem din vastele săli, zăpăcit Încă de vârtejurile aurii din tablourile lui Velázquez și de sângele coagulat, depus pe canavale, al lui Tițian, un virus sud-american m-a Înhățat Într-o excursie organizată prin Tierra del Fuego. Mă aflam, așadar, la Capul Horn, admirând locul În care curenții
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ce lucra. „Nu te poți scălda de două ori În același râu“, spunea Heraclit. Ba, asta-i simplu, mai greu e să poți traversa o șosea aglomerată. Când am ajuns dincolo, hârtia mea tocmai fusese ridicată În aer de un vârtej, alături de rămășițe de ziare și frunze, iar apoi părăsise vesela horă pentru a se prinde În siajul unui camion care mergea spre linia orizontului, pe care se decupau trabucurile verticale ale turnurilor de gudron. Mașina mea era parcată de cealaltă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
planurile pe care le pun la cale de atîta timp? Se aude un zdrăngănit declanșat de pîrghia care ridică clopotul, șuvoiul de apă eliberat din rezervorul suspendat se sparge în cascade în ovalul de porțean, cîrnăciorii maronii se dezintegrează în vîrtejul de apă și spume. Abia acum se simte domnul Președinte puțin mai ușurat, nu se mai aude decît țîrîitul jetului care face umplerea, în cîteva secunde însă o să înceteze și el, plutitorul funcționează perfect, urcă milimetru cu milimetru, închizînd garnitura
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și ochii Înlăcrimați. Eu sar afară. Ea o pornește În viteză. De cum Îmi dispare din raza vizuală iau un taxi pînă acasă și mă bag În pat unde văd și mai mulți demoni cum se formează În modelul plin de vîrtejuri al tavanului meu din artex. Patul pe care obișnuiam să-l Împărțim. Timpul să trecem la acțiune. E Hogmanay și azi ies În oraș. Ies În oraș cu Carole. Iarăși Carole? Am trecut prin multe, de fapt poate prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
doamne, se auzea monoton, și de oboseală nu-ți dădeai seama din ce parte a camerei: Islanda e un ghețar alb, plutitor, Parisul e un clinchet de pahare În care s-a turnat șampanie, Rusia e un mesteacăn, Polonia un vârtej de mazurci, Viena are coruri de culoarea aramei, Iemenul este un fildeș. O turmă de porci s-a transformat În zid roz.... Bătrâna doamnă era cu mințile rătăcite. Nu o ascultai. Dădeai din cap ca o figurină mecanică și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alintau părinții, nu era bineînțeles nici pe departe un sentimental și credea că viața este un șir lung de Întâmplări legate de voința lui proprie. Important era să strângi din dinți și să nu te dai bătut. Odată pornit În vârtejul Întâmplărilor, nu se putea să nu-ți atingi scopul, să nu ajungi unde ți-ai propus. Cine te putea opri? Ce te putea face să nu reușești? Dincolo de asta, Dezideriu citea fără oprire, cu un fel de furie ce prevestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cred că adăpostise un atelier mecanic. În umbra alinătoare de lângă ușa strivită, lângă o masă cu un scaun, stătea singurul sfinx pe care-l cunoșteam personal. Traversând curtea, razele de soare, reflectate și multiplicate de ferestrele deschise, Îmi stârniră un vârtej inutil În cap. Sincer, mă simțeam destul de tâmpit. Încercând să mă conving că puteam să mă simt și mai rău, m-am apropiat de Else. Aveam nevoie de răspunsuri la dilema mea, și dacă trebuia să aștept până ne Întâlneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În cealaltă parte. Peste linii. Myatt Îi era recunoscător furtunii care urla și se strecura În rafale Între el și cei doi soldați. Unde stătea el nu bătea vântul, pentru că se canaliza În intervalele dintre clădiri și era trimis În vârtejuri pe după colțuri, În direcția opusă. Se minună el Însuși de propria-i insistență de-a mai rămâne În gara goală și periculoasă. Își spuse că nu-i era dator fetei cu nimic și știa că ea ar fi de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe ceea ce era uneori un vapor, alteori o cometă, lumea Însăși sau doar un tren rapid din Ostende până la Istanbul. Mama și tatăl lui se Înclinară În fața sa, cu fețele lor brăzdate și supte, și Îl urmară prin eter, dincolo de vârtejul stelar, spunându-i că erau bucuroși și recunoscători, că el făcuse tot ce putuse, că fusese credincios. Rămăsese fără respirație și nu le putu răspunde, tras În jos de o gravitație ce-i provoca dureri imense. Voia să le spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
uita mai bine la detalii. —Wow! respiră zgomotos. Asta e foarte În stilul Blonda fatală, nu? Arăta spre poza unei rochii albastre ca cerul, făcută din șifon și muselină. Avea un corsaj mic, iar tivul atingea pământul, rotindu-se În vârtejuri, Într-o mare de tul. —Aceasta este rochia Grace. Thackeray a creat-o pe baza uneia dintre rochiile purtate de Grace Kelly În Goana după hoț, i-am spus Ninei. Ăsta este taman filmul meu preferat. Chiar pot să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
exclamând: — Nu-mi pasă! La New York mă așteaptă undeva Cuplarea nr. 3... Cioc-cioc-cioc. Cineva bătea În geamul de la mașină. Am tras perdeluța neagră la o parte. Sălbaticii ochi albaștri ai lui Giles Monterey priveau cercetător la mine. Zăpada cădea În vârtejuri pe lângă el și - trebuie să o spun, fără să-i fiu neloială lui Hunter - era de o frumusețe devastatoare. A văzut-o pe Lauren și mi-a făcut un semn să deschid geamul. L-am deschis și el zise: —Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
va mai trebui să muncesc în uzină, că aș putea avea timp pentru a-mi umple golurile de cultură, m-aș putea dedica scrisului. Dar, la urma urmei, asta nu-i o pensionare înainte de vreme? Și-apoi, dacă vine un vîrtej și pică Săteanu... De fapt, literatură pot scrie oriunde; aici, măcar, am norocul că teatrul local îmi pune în scenă piesa..." Gîndurile lui Mihai, timide, fac ocol în jurul aceleiași întrebări, căreia nu vrea să-i dea răspuns: merită să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vremea aceea precizează ea. Chiar m-am temut c-ai fi putut avea neplăceri. A, nu; eram prea mic spune profesorul, să împrăștie impresia reacției sale. Ce viscol! pufnește nemulțumit, arătînd spre fereastră, rămînînd cu privirea într-acolo, fascinat de vîrtejurile albe, chibzuind cum să aducă vorba, să ajungă la ceea ce-l obsedează de aproape douăzeci de ani: copilul său. Femeia privește și ea fereastra, fără să audă nimic, decît ce-și cheamă în amintire, din vremea altui viscol... Se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-o crească, s-o vadă. Căci vine, cu vîrsta, o oră de bilanț a omenescului din tine și vezi că nu ai ce aduna, decît păcate. Și mai e o treabă: făcînd murdăria cu fotocopia, o poți prinde în vîrtejul ăsta și pe Doina. Păcat! Mare păcat! Ea n-are nici o vină, nu trebuie să știe; e încă un copil. Îi ajunge durerea de-a nu fi avut mamă adevărată. Iar dacă totuși află, negați. Cu vehemență! Duceți-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
istovitoare, orele de plăceri interzise din casa lui Marcu, studentele care îl vizitează uneori, toate fericite că găsesc în el un sprijin, cîte una decepționată, poate chiar din dragoste pentru el că-i observă privirea în timpul orelor de curs un vîrtej întreg în capul lui, un fel de nebuloasă, în care, cînd și cînd, la șuieratul vreunui tren în gara din apropiere, sclipește, asemeni unei stele, ideea că linia ferată, peste care trec trenuri în viteză, e atît de aproape, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
totul pe spate, rezemându-se de marginea de melamină a măștii de la chiuvetă. Masturbarea fusese intensă, penetrantă și non-penetrantă. Degetele i se arcuiau, se afundau și plonjau, avea sprâncenele ridicate, iar ochii îi străluceau. De data aceasta ejaculase într-un vârtej de senzații. Era o chestie total diferită de ceea ce trăise în noaptea precedentă. Zăcea epuizat pe covorașul oval, croșetat, când avu parte de o nouă epifanie. Masturbarea îi sporea conștiința de sine. Într-un fel, Bull simțea o conexiune mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
șarje la baionetă, ci prin tenacitate, viclenie și, ca în șah, prin mutări aparent inofensive făcute azi, cu scopul de-a buimăci adversarul mâine. Un asemenea registru, recunosc, nu ne prea era la îndemână nouă, fraților Florian. Prinși în atâtea vârtejuri (eu, bunăoară, după parafarea tratatului de pace cu adulții de pe aleea Băiuț, descoperisem farmecul discret al băncuței de la scara A, unde o fată șatenă și grăsăncioacă, Monica, practica un fel de pedagogie a sărutului; Matei, aflat la grădiniță în ipostaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
făcânu-i să pară două ființe umane semimetalice din viitorul îndepărtat care făceau dragoste într-un alcov cromat. Motorul angrenajului de spălare începu să duduie. Periile bubuiră pe capota Lincolnului și porniră huruind către parbriz, învârtind soluția de săpun într-un vârtej de spumă. Mii de bule se sparseră pe parbriz. În vreme ce rolele duduiau pe acoperiș și portiere, Vaughan începu să-și împingă pelvisul în sus, aproape ridicându-și fesele de pe banchetă. Cu mâini nepricepute, Catherine își așeză vulva peste penisul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fericit, sau ușurat, deși nu puteam înțelege cum și de ce acest om, în aparență inteligent, nu bănuia nimic. Mă dusei la fereastră și mă uitai afară. Ningea în continuare, bineînțeles. Îl văzui pe Lantz pe o bicicletă, dispărând într-un vârtej de zăpadă. Privii în continuare pe geam, visător. După o vreme sună telefonul. - Da, zisei, uitând ca de obicei să mă recomand. - Alex? Era Anca. Mă așezai tremurând și mai tare pe un scaun oarecare. - Anca? - Bună. Scuză-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Doamne ferește să se piardă!... Ai putea să-i spui că nu face nimic, că nu e romanul pe care-l căutai, dar fie pentru că nu-ți displace începutul, fie pentru că doctor Cavedagna, tot mai preocupat, a fost înghițit iarăși de vârtejul activităților lui editoriale, nu-ți rămâne decât să te apuci să citești Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. Privește în jos unde umbrele se-ndesesc Degeaba trăgeam de deschizătura sacului de plastic: abia ajungea la gâtul lui Jojo, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atenția cititorului distinge segmente minime, alături de cuvinte, metafore, grupuri sintactice, pasaje logice, particularități lexicale dovedind o încărcătură de semnificații extrem de concentrată. Sunt ca particulele elementare ce compun nucleul operei în jurul căruia se învârte tot restul. Sau ca golul în fundul unui vârtej, care aspiră și înghite curenții. Prin aceste deschideri, prin sclipiri abia perceptibile, se manifestă adevărul adus de carte, substanța sa ultimă. Mituri și mistere consistă din grăunțe impalpabile, ca polenul rămas pe picioarele fluturilor; numai cine a înțeles asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]