1,102 matches
-
nimeni n-a putut Înțelege dimensiunile sfîșierii sale interioare. CÎnd medicul care venise să o consulte pe Penélope a confirmat că fata fusese deflorată și că probabil era Însărcinată, sufletul lui don Ricardo s-a cufundat În lichidul dens și vîscos al urii oarbe. Își vedea propria mînă În mîna lui Julián, mîna care Împlîntase pumnalul În adîncul cel mai adînc al inimii sale. Nu-și dădea Încă seama, dar ziua În care a dat poruncă să fie Închisă Penélope sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu ochii pironiți În pămînt, le-a luat comanda. Brandy călduț, cafea și ce se mai găsea de mîncare. Miquel nu a luat nici o Înghițitură. Carax, lihnit pesemne, a mîncat pentru amîndoi. Cei doi prieteni s-au privit În lumina vîscoasă a cafenelei, captivați de vraja timpului. Ultima oară cînd se văzuseră la față aveau jumătate din anii pe care Îi aveau acum. Se despărțiseră copii, iar acum viața Îi Înapoia unuia din ei un fugar, iar celuilalt un muribund. Amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Țipete de ciori ce se așază și apoi Își iau zborul de pe cupolele bisericilor, de pe acoperișurile caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
decor; Ce-mi mai servesc acele profunde legi divine Când cântece de bufniți, cobesc asurzitor?... Mă-ncumet ca să judec, o judecată seacă, Sleindu-se ca seul, dintr-un opaiț orb Și înțelesul dușman din rațiune pleacă Lăsându-mă în bezne, vâscoase, ce mă sorb; Străfulgeră în juru-mi surâsuri veninoase, Tentaculare brațe de hidră mă cuprind Un crivăț, ca prin orgă, îmi șuieră prin oase Și ochi de răpitoare, în calea mea se-aprind...
GROAZ? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83802_a_85127]
-
stil. Un maestru al dansului, ca Billy Conn. Amândoi tinereii arătară spre cutie. Tricou Curat zise: — Billy muerto. Buzz se uită în jos și își văzu gândacul pătat cu labele în sus, lipit de cutie într-o baltă de lichid vâscos și auriu. Tricou Murdar chicoti și culese grămăjoara de mărunțiș și hârtia de cinci. Tricou Curat luă un băț de la o înghețată, îl ridică pe învingător din cutie și îl puse pe scoarța copacului de lângă bancă. Gândacul rămase locului, lingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
exploatare. - Înlocuindu-o cu alta mai crîncenă. Dictatul e însoțit de violență. Ca să-și salveze sufletul de agresiunea ei, oamenii vor fi siliți să se protejeze prin minciună. Mă întreb cum poate un dictator să țină cîrma pe acest ocean vîscos. Doar toleranța dă dreapta judecată așa cum spiritul sincer duce la mărturisirea adevărului. Aizic susținea că, dimpotrivă, organizația care l-a propulsat va arăta calea dictatorului. Ce naivitate! Mai rău: ce rea credință! - Înseamnă că nu crezi în oameni, m-a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fă. Domnul se trezește, însă, încearcă să-și monteze minusculele timpane tranzistor, să scoată casca, să pună timpanele, vede și bustul, da, da, văzuse, până la urmă, statuia Afroditei, bineînțeles, e foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se pierduse, cumva, contactul. Percepea unduirea, surâsul femeii, dar apropierea întârzia, se estompa. Zadarnic ar fi întins mâinile, simțise ruptura, întreruperea. Nu apucase sa vada cicatricea de la spranceana, poate nici nu exista. Umbrele renăscuseră, în jur, foiau din nou, așteptare vâscoasă. Parcă pornise semnalul. Telefonul o fi sau soneria sau ceasul deșteptător. Vecinii, poștașul, administratorul. Reîncepea, așadar, începutul, vocea altei zile. Doar un pas îi despărțea, dar pierduse Giganta. Nu se mai poate face nimic, ziua îl trăgea spre țărmul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nimic nu mi se părea real în afara propriului corp și, zăcând acolo și gustându-mi neputința, am făcut o fixație din a încerca să vizualizez circuitele venelor și arterelor care se întretăiau sub pieptul meu, rețeaua interioară densă de materii vâscoase și sânge. Eram acolo, doar eu cu mine, cercetând totul în jur cu un fel de disperare chinuită, dar eram și departe, mai sus de tavan, mai sus de acoperișul spitalului. Știu că nu are logică, dar în timpul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar nu mè pot opune teribilei forțe cu care aproape îmi smulge sufletul din carne, despuindu-mè de trup și absorbindu-mè în beznă intensè din privirea ei, mè apucè că într-un clește, fècând că aerul sè se strângè în jurul meu, vâscos și umed, mè zbat din rèsputeri sè scap din strânsoare, dar, copleșit de inutilitatea acțiunilor mele, cedez, înfundându-mè în noaptea adâncè că într-o mlaștinè caldè, adormitoare, un val de mângâiere umple încet aerul din plèmânii mei, copleșindu-mè de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de cale ferată din piatră umedă, umiditatea ce va rezulta va fi clar vizibilă În aer. În vreme ce treceam pe lângă o fată În rochie argintie, ea s-a dat Înapoi și-mi atinse ușor brațul cu umărul. Materialul era alunecos și vâscos, lăsând În urmă o dâră de umezeală, asemenea unui melc. Într-un final, am răzbit până la toalete, unde atmosfera era mai curând bahică. Băieți și fete stăteau aplecați peste chiuvete, iar printre ei ( Într-un caz, chiar printre picioarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de mirosul intens și primitor al cafelei. Janey mă privi posomorâtă, cu o Întrebare nerostită În ochi. — Da, iarăși s-au apucat de treabă. — Doamne. Și-acum o să se găinățeze din nou acolo, iar dimineață, o să găsesc bucăți de ceva vâscos și cu pete negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur că țintesc direct către periuța mea de dinți. Și se fâțâie pe pervazul de afară, de pe vremea lui Pazvante Chioru’, așa că nu Îndrăznesc decât să crăp puțin fereastra. Proprietarul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
controlând temperatura din timp în timp. Eu aveam voie să torn spumantul în apă. Spumantul de baie se afla într-o sticlă lunguiață, cu flori pe ea, pe care ne-o făcuse cadou signora Maria. Când curgea din sticlă, era vâscos și verde, dar în apă se transforma în nori. Tata și-a spălat cu apă rece ultimele urme de spumă de pe obraji, s-a privi cercetător în oglindă, a spus: „Vezi să nu-mi adormi de atâta parfum!” și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu blândețe pe abdomenul lui plat și tare și încep să mă mișc ușor. Iat-o venind, tocmai când renunțasem la speranță, își face apariția, ca și când ar urca dintr-o fântână adâncă, legănându-se într-o găleată, dorința densă și vâscoasă, și îi strâng trupul între coapsele mele, nu îmi mai pasă dacă se trezește din somnul lui de om beat, mă aplec peste el și sânii mei plutesc înăuntrul gurii lui deschise, iar el îi linge, își înfige dinții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Am reușit, totuși, să terminăm puloverul, la timp. E drăguț, nu? Noi am ales culoarea și modelul. La mulți ani! Capitolul al zecelea Amintirile pe care mi le stârnește anul 1969 îmi apasă greu sufletul. Am impresia că o mocirlă vâscoasă și urâtă era gata să-mi înghită atunci încălțămintea la fiecare pas pe care-l făceam. Înaintam, epuizat, prin mocirlă, iar în fața și în spatele meu nu se vedea decât o nesfârșită mlaștină întunecată. Timpul se scurgea și el în ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îndrepta privirea, ci Într-acolo, sus, unde se oficia taina nemișcării absolute. Pendulul Îmi spunea că, totul mișcându-se, globul, sistemul solar, nebuloasele, găurile negre și toate cele născute din marea emanație cosmică, de la primii eoni până la materia cea mai vâscoasă, un singur punct rămânea, pivot, pilon, sprijin ideal, făcând ca universul să se miște În juru-i. Iar eu mă Împărtășeam acum din această experiență supremă, eu, care totuși mă mișcam cu toate și cu tot, dar puteam să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să regăsească forma naturală care s-o facă să iasă din Îngrozitoarea-i confuzie”. Și chiar asta fac eu acum, În plină noapte, În pacea nefirească a acestor coline. Dar alaltăieri seară În periscop, mă aflam, Încă Învăluit În balele vâscoase ale cochiliilor, pe care le simțeam În juru-mi, melci imperceptibili Încrustați În vanele de cristal de la Conservatoire, amestecate printre barometre și roți ruginite de ceasuri În surdă hibernare. Mă gândeam că, dacă spargerea vaselor a avut loc, prima crăpătură s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
indiene, apoi altele, mai puțin precise, din când În când respingătoare. Întâi penumbra se topi Într-un Întuneric absolut, apoi, În timp ce se auzea un bolborosit cleios, o clocotire de lavă, ne-am aflat Într-un crater În care o materie vâscoasă și Întunecată tresălta la lumina intermitentă a unor flăcări galbene și albăstrui. O apă grasă și lipicioasă se evapora În sus, ca să cadă apoi sub formă de rouă sau ploaie, și plutea În jur un miros de pământ fetid, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l de piept și ridicându-l forțat, în capul oaselor, pe adormit, care se lăbărțează imediat pe spătarul scaunului și continuă să sforăie încet, eliberând cu eructații, din gură și din nări, odată cu damful de rigoare, și câteva șuvițe lungi, vâscoase, dintr-un soi de lichid verde-venin, bălos. Nenorocitul-nenorociților! Rebutul! Boaita! Fir-ar mamă-sa să-i fie, de canalie! Dacă era singur... Am impresia c-a fost cât pe ce s-o-ncurce! zice Fratele, privind admirativ cum Lunganul recade
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
palmei, un fel de tub făcut dintr-o materie ațoasă. Sub baza palmei se afla înfășurat un mușchi. La extremitatea mușchiului, o formă, convexă, întunecată, avea aspectul dement al unui ochi. Ochiul, dacă era ochi și nu doar o excrescență vâscoasă... merita o privire mai atentă. În ciuda scârbei care-i întorcea stomacul pe dos trimise un fascicol de lumină directă pe această clocotire organică. Ochiul se mișcă și-l fixă... Ochiul explodă. Propulsat prin membrana ca urmare al bruștei descărcări electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deschise și țâșni spre Kane. Ridică instinctiv un braț pentru pararea saltului... Prea târziu. Palma se fixă pe viziera căștii. Avu o oribilă viziune a tubului ridicat în centrul palmei... Frecând geamul la câțiva centri-metri de nasul lui. Un popas vâscos, cleios, supură și viziera începu să se topească. Îngrozit, Kane încercă să smulgă creatura prinsă ca o ventuză care se vâra în el. Aceea trecuse prin geamul blindat. Aerul respirabil din rezervoare și atmosfera aspră și sulfuroasă a acestui cavou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
masa și încăperea. Micul craniu dințat se zbătea convulsiv pentru a se extrage din ascunzătoarea lui. Brusc, parcă opintindu-se, țâșni din torsul zdrențuit al lui Kane. Capul și gâtul erau legate de un corp gros acoperit cu aceeași piele vâscoasă, Cu niște brațe și picioare mici înarmate cu gheare. Îl propulsară cu o viteză nemaipomenită. Ateriză pe masă, peste farfurii, smulgând la ieșire bucăți din măruntaiele lui Kane. În urma lui se formă o dâră de sânge. Până să-și vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
creion dermatograf ieftin, care nu făcea parte din trusă și din cauza căruia cutia nu se închidea cum trebuie și, cine știe de ce, câteva mici garnituri de cauciuc. Mai scoase două sticluțe tronconice de ojă de unghii, una cu un lichid vâscos de culoare stacojie, iar alta cu un lichid sidefiu, alb scânteietor. Le așeză pe macrameurile de pe toaletă. Găsi și o pensetă de sprâncene. În sertarul al doilea se mai afla o sticluță de ojă cu mici bobite aurii în lichidul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care nu se mai poate trece - chiar dacă rămân în urmă inimi zdrobite și neconsolate... Așa că Margot trece din ușă spre canapeluță, la locul ei, cu pași mici-mici, atât de mici încât își simte sus pulpele lipindu-se, o umezeală caldă, vâscoasă, o senzație mai degrabă neplăcută, ca toate senzațiile care îți aduc aminte că ai un trup, când tu numai pentru suflet trăiești. Când pentru tine numai sufletul contează. — ...Așa ? ! Mărturisesc că nu... Nu auzisem... Pauvre Ștefan ! Cum se vede că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]