363 matches
-
și bătrănéțele ajungându-o, iar mai mult gréle boale, cum zic” (avea șaizeci și doi de ani, zice Radu Greceanu, șaizeci și șase - l-au corectat mai târziu istoricii - din care patruzeci și patru au fost trăiți într-o lungă văduvie 594) - „în curte la dumneaei”, în București. Cum muribunda ceruse „cu a dumneaei gură ca să o astruce lângă boiariul dumneaei, jupan Papa Brâcoveanul, la mănăstirea ot Brâncovéni, că acolo era îngropat”), prezența cortegiului funerar (descris și de Dimitrie Cantemir în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru supraviețuire a femeii care nu mai este, nici ea, tânără. Dar tocmai obișnuitul sentimentelor și împrejurărilor face originalitatea romanului. Paginilor sfâșietoare le urmează altele aproape amuzante, referitoare, ele, la obiceiurile americane în materie de compătimire și de consolare a văduviei. Un interes în plus, și oarecum ciudat, al acestui memorial al suferinței unei femei rămase pe neașteptate văduvă este că el are, în viața reală, o urmare absolut nebănuită: Joyce Carol Oates s-a remăritat la nici un an după moartea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a acelei libertăți la care visează femeia sunt cutiile de ness pe care le strânge pentru a le bea din prima zi a presupusei văduvii. Pentru toți membrii familiei, sfârșitul bărbatului devine o certitudine iminentă, mai puțin pentru bolnavul a cărui frică de moarte va învinge moartea însăși sub forma metaforică a sabotării dulapului cu cutii de ness. În Binecuvântatele chinuri ale iubirii luăm act
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
texte atât de înălțătoare, de simple și directe, ca rândurile cuprinse în CARTEA IUDITEI din Biblie. După rugăciune, Iudita se gătește cochetă, punând la cale planul ei de spioană intratabilă... ...,, Și scoțând sacul, s-a dezbrăcat de veșmântele ei de văduvie, s-a îmbăiat și s-a uns cu miresme, și-a pieptănat părul, și-a pus turban în cap și s-a îmbrăcat cu hainele ei de veselie... Apoi... își puse colierele, brățările, inelele, cerceii și toate podoabele ei... Și
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
atent precizate. În cultura europeană medievală și post-medievală femeia pare îndoliatul de serviciu. Timp de un an, nu doar că e obligată să poarte culorile funerare, dar trebuie să se abțină de la activitatea sexuală sau să se mărite. Adeseori, prin văduvie ea-și pierde o parte din privilegii, devenind un fel de cetățean de rangul al doilea. Abia în secolul al XVIII-lea, prin câteva Ordonanțe, perioada obligatorie de doliu e redusă mai întâi la șase luni, apoi la trei luni
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
curte după moartea soțului ei; s-a zvonit că urma să se căsătorească cu comandantul casei ei, contele Cavriani, însă nimeni nu a îndrăznit să spună un cuvânt împotriva ei. În final, zvonurile s-au dovedit a fi false. În timpul văduviei, ea și-a petrecut lunile de iarnă la Viena și lunile de vară la castelul Reichstadt din Boemia. Ea l-a încurajat și l-a susținut pe fiul ei vitreg Franz Ferdinand în hotărârea sa de a se căsători cu
Maria Tereza de Bragança () [Corola-website/Science/321986_a_323315]
-
Vieții muzelor nu a inclus-o în cartea ei pe Alma Maria Schindler, fosta soție a lui Gustav Mahler, recăsătorită după moartea compozitorului cu Walter Gropius, divorțată de acesta, recăsătorită cu Franz Werfel, rămasă din nou văduvă... Între aceste mariajuri, văduvii și divorțuri, Alma Mahler colecționează adoratori, prieteni și dușmani iluștri, ca un entomolog insectele rare: Gustav Klimt, Oskar Kokoschka, Alban Berg, Elias Canetti, Lion Feuchtwanger, Gerhard Hauptmann, Leonard Bernstein, Hugo von Hofmannstahl, Wassily Kandinsky, Golo, Heinrich și Thomas Mann, Maurice
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
ceruri de fluturi albaștri și cenușii peste pământ, în sângele ei tânăr înviau jerbe de foc, se desfundau peșteri de doruri și erupții de lumină izbucneau, răspândind-o spre cer. Bătrâna o pândea cu ochii ei stinși, răniți de îndelungată văduvie, urmărind-o când nu era cu ea, suflându-i în suflet și când nu era alături. Asta era forța și neodihna ei. Adevărul e că te-așteptam, mărturisi Cerboaica răzbită de sinceritate, înfiorându-se de singurătatea nopții, simțindu-l alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sau exclusiv - femeilor, datorate apartenenței la un anumit sex1 sau dobândite prin socializare, educație etc. Mihaela xe "Miroiu"Miroiu include în categoria experiențelor femeiești (împărtășite exclusiv de femei): sarcina, avortul, nașterea, lăuzia, alăptarea, ciclul menstrual, menopauza. Spre deosebire de acestea, îngrijirea, monoparentalitatea, văduvia, violența domestică, violul, hărțuirea sexuală, pornografia, prostituția fac parte din grupul experiențelor preponderent feminine, iar subordonarea, discriminarea, anonimatul, imaginea de neajutorat sunt împărtășite de femei fie împreună cu anumite „clase”, fie împreună cu alte categorii de marginali. În cadrul acestor experiențe pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
veniturile pe care femeile și bărbații le au la vârsta pensionării. Dintre persoanele care se declară pensionare atunci când sunt întrebate despre ocupația lor principală, 60,76% sunt femei și 39,24% bărbați. Dintre persoanele care se află în stare de văduvie, 12,7% sunt bărbați, în timp ce 87,3% sunt femei 1. Aceste diferențe reprezintă o consecință atât a inegalitățilorde pe piața muncii (discriminarea pe piața muncii, reconcilierea dificilă dintre muncă, familie și viața privată, inegalitățile structurale de pe piața muncii, diferențele la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
8% dintre femeile peste 65 de ani aflându-se în risc de sărăcie, comparativ cu 12% dintre bărbați. De asemenea, femeile de peste 75 de ani, majoritatea văduve, trebuie să se bucure de atenție, studiile la nivel european indicând faptul că văduvia crește riscul de sărăcie (Challengesxe "Akerlof" in Guaranteeing Adequate..., 2007, p. 4). Această situație este atât consecința poziției inferioare pe piața muncii, cât și a numărului de absențe de pe piața muncii (în special cele legate de creșterea copiilor). În acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
soția lui Olaf, ceea ce de altfel bănuiam. Vechiul meu prenume mă îmi dădu dreptul s-o botez Sigrid. Numele îmi plăcea. Adormii cu gândul acesta. În odaia de alături moțăia văduva lui Olaf, Sigrid Sildur, care habar n-avea despre văduvia sa și învierea soțului ei. p. 53 Mă trezii la ora unsprezece dimineața. Mai dormisem vreodată până așa de târziu? Noua încarnare avea desigur o mare influență. Există oare vacanță mai deplină decât atunci când te desparți de propriul sine? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să secreteze ipoteză după ipoteză. Tipul care dăduse în primire la mine acasă uzurpase deja identitatea unui Olaf Sildur decedat. Eu uzurpasem identitatea unui uzurpator de identitate, eram un impostor la pătrat. Da, dar atunci Sigrid nu știa nimic despre văduvia sa? Altceva. Era un caz burlesc de omonimie. În Suedia, să te numești Olaf Sildur era ca și când te-ai numi Dupond ori Dupont în Franța. Era o neînțelegere. Ori poate vreun șmecher se servea de această omonimie ca să cumuleze venituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de repede? L-au îngropat pe Nicos la un loc cu neamul Marincioglu. Tata cu mama și cu Lavinia au plecat la Adrianopol și nu au mai pus piciorul îndărăt. Treburile le-au mers bine. Lavinia a ținut un timp văduvia, apoi s-a măritat. Copilul, un băiat, l-au botezat Nicos, în amintirea primului ei bărbat cu cununie. Prinsese obiceiul toamna spre seară să stea în grădină sub un tei și să privească dansul frunzelor galbene. Își aducea aminte de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
veșnică pomenire, ci-i răsunau în urechi, proaspete ca aievea, doar vorbele: „Mie mi-a spus Zamfira că o să ajung doamnă, nu ei, pe mine trebuiau să mă pețească, ce dacă am doar doișpe ani”, și își jura să păstreze văduvia câte zile va avea, la fel ca maica mare, după care și fusese botezată. Ștefan Brâncoveanu Sări vioi în picioare. Asta era cea mai mare plăcere - să-l trezească clopotele din aromeala de după prânz și să nu țină seama de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vinovat că putuse să exprime oarecari bănuieli. — Mă iartă, măria ta. Știm că maica măriei tale, doamna Stanca, din neamul cantacuzinesc, a rămas văduvă cam la anii la care a rămas și Ilinca, nora noastră... Mai știm că a păstrat văduvia, așa cum o fac cocoanele din neam mare. Aș dori să știi și să spui asta și doamnei măriei tale, că eu, socru, o dezleg pe Ilinca de legătura ei cu neamul meu și o las slobodă să-i găsiți bărbat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stricându-se crucea de lemn, s-au ridicat această piatră la Iulie 20, 1713.” Crucea e albă, albă și nouă, că ploaia și vântul n-au bătut-o decât o iarnă, iar doamna Stanca, neagră, cernită, că și-a păstrat văduvia ca maică-sa mare, doamna Stanca a lui Papa Brâncoveanu, s-a apropiat de ea și pentru o clipă și-a petrecut ca într-o mângâiere brațul pe după trunchiul ei, ca într-o împletire între alb și negru... Bat clopotele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la viața lui. Uite însă că Ghiță îi înșală speranțele, neținându-i companie până la adânci bătrâneți, cum de bună seamă că puseseră la cale. El muri dintr-un atac cerebral la doar treizeci și trei de ani. Elenuța se amăgise, vezi, iar văduvia a fost pentru ea un șoc îndeajuns de puternic pentru a o arunca în altă amăgire: dorul și iubirea de frate, carevasăzică; singurul ei frate și singura ei familie la o adică. Așa se face că ai picat bine, Rafaele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
suferit la câțiva ani după nuntă un accident de călărie. Lui i-au decupat o bucată din calota craniană și i-au pus în loc o placă de platină, ea l-a îngrijit ca o infirmieră și a suportat o lungă văduvie. Comuniștii i-au luat tot, au redus-o la rolul de arhivar într-un subsol de minister, umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe sicriul mamei sale cu o strâmbătură de suficiență înainte de a o șterge la fel de nepăsător de teamă că nu va prinde trenul. Ai fi spus că ceva îl frânsese pe dinăuntru. Dar nu s-a știut niciodată ce. Mai târziu, văduvia îl zdrobi de tot. Și îl îndepărtă. De lume. De noi, ceilalți. De el însuși, fără îndoială. Cred că o iubea cu adevărat pe tânăra lui floare de seră caldă. Bătrânul Destinat muri la opt ani după nevasta sa, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe care scrisese cu litere imense albastre, albe și roșii : A trecut un an, glorie eroilor!. Sărbătoarea începu pe la orele 5 ale după-amiezii cu obișnuiții casei: Moș Voret, un bătrânel rumen, pensionat de la Uzină, care-și sărbătoarea de trei ani văduvia; Janesh Hiredek, un emigrant bulgar care vorbea prost franceza când avea limba uscată, dar care cita din Voltaire și Lamartine de îndată ce bea doi litri de vin; LĂon Pantonin, zis Piele-verde, din pricina culorii pe care chipul lui o căpătase în urma tratamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
O știam din vedere. Aparținea unei familii foarte vechi din V. Din lumea bună. Din lumea lui Destinat. Soțul ei, Comandantul, căzuse la datorie încă din luna septembrie ’14. Îmi aduc aminte că fusesem răutăcios în privința ei, gândindu-mă că văduvia îi va veni ca o rochie de seară și că o să se folosească de această postură pentru a părea și mai impunătoare la petrecerile de la prefect și la seratele de binefacere. Sunt așa de prost câteodată și de răutăcios, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
va fi consolarea noastră, veselia noastră, spre slava ei să căutăm. Bucură-te, stearpo, care nu nășteai! Izbucnește în cântări și în strigăt de bucurie, căci vei uita și rușinea tinereții tale și nu-ți vei mai aduce aminte de văduvia ta, dar ea se culcă la loc pe pat, confuză, și exact în clipa în care vocea autoritară a lui Hava cucerește coridorul, eu mă ridic în grabă și spun, am o ședință, ne vedem mai târziu. La masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Prin căsătorie, indiferent dacă renunță sau nu la cel de-al doilea, femeia Își adaugă (În general) primul nume de familie al soțului, precedat de particula de, marca genitivului, și nu a nobleței, situație care rămâne valabilă și În cazul văduviei. Ovillejo. Strofă de zece versuri: primele șase au rimă Împerecheată (un octosilab cu unul mai scurt) a-a, b-b, c-c, și sunt urmate de o redondilla (În general, patru versuri octosilabe, cu rimă Îmbrățișată, a-d, b-c), ce reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și zici în inima ta: "Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, și nu voi fi niciodată lipsită de copii!" 9. Și totuși aceste două lucruri ți se vor întîmpla deodată, în aceeași zi: și pierderea copiilor și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descîntece. 10. Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: Nimeni nu mă vede!" Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit de ziceai în inima ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]