480 matches
-
află unitatea la care au fost trimiși. ― Măi Todiriță, să știi că astăzi am pășit cu dreptul. ― Adică? ― Apoi acolo unde mergem acum, eu am făcut armata de recrut. Doamne! Ce am mai împins la tun pe toate dealurile și văgăunile de acolo! Așa că, ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate... ― Lasă că și eu am cărat pușca mitralieră, fiindcă eram ochitorul grupei. Ce să fac dacă mama m-o făcut ditai goblizanul? ― Una-i pușca mitralieră
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lotrul se gândea ce să facă cu cadavrul, fiindcă nu putea să-l lase acolo. Și-a pus pușca în bandulieră și cu o sforțare disperată l-a aburcat în spate... Mergea de o bucată bună de timp. Ținta? O văgăună necălcată de nimeni, hăt în mijlocul pădurii. Când se apropia de locul cu pricina, a lunecat și a căzut. Asta n-ar fi fost nimic dacă mortul nu ar fi ajuns deasupra lui... După ce s-a descotorosit de greutatea lui, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răspuns va da hangița în fața autorităților? - a vorbit cel ce bănuia cine-i cel împușcat de lotru. ― Ai dreptate. Așa că îl așteptăm pe povestitor să ne spună toată tărășenia... ― Cu pușca s-a descurcat repede. A aruncat-o în aceeași văgăună unde a dus mortul... În a doua noapte, a simțit dureri din ce în ce mai mari în umărul rănit și că are fierbințeli. Nu știa ce să facă. A rămas în bordei. Nu se bizuia să iasă afară, mai ales pe ninsoarea care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de persoana lui. A citit-o și el. Asta a fost demult. Cică ar fi exclamat pe ulița satului: ― Când mama dracului m-a văzut pe mine cineva că am belit o iapă? Bă, Stane, cică m-am dus la Văgăuni și i-am dat la un cal cu paru-n cap! Fir-ar al dracului de cal! ― Hai, bă nea Floreo, că nu ești dumneata ăla, cică i-ar fi răspuns acest Stan, care, deși era țăran și nu intelectual
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
trupul Balaurului răspândit pe cele două maluri povârnite. În mișcare, solzii cât țiglele de pe casă scoteau zgomote de scândurici uscate lovite Între ele. Și, dintr-odată, Valea sparse creasta dinspre Dunăre și se deschise larg, către Baltă. Ieșiră alergând din văgăuna Întunericului și a spurcăciunilor și mai goniră o vreme pe dealul năpădit de buruieni mărunte, cu vârfurile păscute de turmele de oi și capre. Pe fața spână a coastei era un singur pom, un cireș amar cu frunzele prăfuite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de căldură. Se Îndreptară către el și căzură, gâfâind, la umbra rară. În urma lor, Valea se potolea. Stolurile coborau și păsările Își găseau cuiburile; țipetele și chirăielile se ostoiră și se prefăcură În foșnete și murmure nedeslușite. Capătul negru al văgăunii se Închise ca o poartă. Băieții se sprijiniră cu spinările de trunchiul cireșului. Erau murdari ca niște porci În care intrase Aghiuță. Aveau zgârieturi și vânătăi peste tot. Pielea le tremura și se scutura ca a cailor când alungau muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pinului pe care Îl mutilase, apoi s-ar fi cuvenit castrarea și amputarea labelor care săvârșiseră Îngrozitoarea crimă a sluțirii falnicului copac. Când pinul fără vârf Îi apărea În fața ochilor ori În Închipuire, Directorului i se căsca În suflet o văgăună fără fund, plină de un amestec de neputință și deznădejde, inima i se suia În gât și parcă voia să iasă. Era Încredințat că o să moară de atâta zbatere și supărare. Șeful de post Îl privea oarecum Încurcat, Îl lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Agerpresʺ 2008. Prin volumul actual „La cumpăna anilorʺ, Mihai Ghiur adaugă creației sale o nouă prezență în lumea literară. Ioan Adam EU N‐AM SĂ‐NCHEI CU NIMENI LEGĂMÂNT Când liniștea‐nserării lin coboară, Iar noaptea stă la pândă‐n văgăuni Un zvon din alte vremi mă împresoară De parc‐ aud chemarea din străbuni. Din slovele ce‐ am strâns cu atâta trudă, Cuvintele‐ nșirate an de an, N‐ am zămislit vreun cântec să se‐audă; Mereu alerg, dar n‐ am nici un
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului; și Domnul i-a dat în mîinile lui Madian, timp de șapte ani. 2. Mîna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munților, în peșteri și pe stînci întărite. 3. După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec și fiii Răsăritului și porneau împotriva lui. 4. Tăbărau în fața lui, nimiceau roadele țării pînă spre Gaza, și nu lăsau în Israel nici merinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
de oră fusese veșnicia. Pitit, din nou, sub arborii trotuarului, privi iarăși terasa clădirii de peste drum, unde abia fusese, acum o mie de ani. În ceața și ploaia nopții auzea, în jur, forfota, vocile, graba pietonilor, rutina înlocuitorilor gonind spre văgăuni, obosiți de mascarada care mai înghițise o zi, un veac. O reauzea pe Ira Irina, cea din urmă cu un veac, cu o jumătate de oră, cu o mie de ani. Dacă subalternul Vancea Voinov ar fi amânat repriza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-și recapete suflul, înaintea marii scene finale. Într-adevăr, părea decisă să nu se mai întrerupă și să nu se lase întreruptă, până când nu descarcă toată otrava. Domnule Vancea, să-ți vorbesc despre dezastru. Sufletul plin de cețuri și văgăuni, unde șuieră șerpi și se dezlănțuie corbii. Venin peste venin și nod lângă nod și ciupercă lângă ciupercă. Nici o ieșire, crede-mă, simulări doar. Ieșiri care sunt alte intrări, de fapt. Orotire pe loc și înăuntru, atât. Să-ți vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
motiv oarecare. Dar pe noi nu ne deranjează. Deloc! Noi nu avem viețile noastre, bineînțeles. Și nu ni se pare nimic mai distractiv decât să stăm într-un avion cu mulți pasageri nemulțumiți. Mai ales la trei dimineța, în vreo văgăună străină, când pasagerii, după ce au băut un pahar sau două în plus, o iau complet razna. În astfel de momente încep să mă gândesc serios la viața mea și să mi se pară că o slujbă de la nouă la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cap o cuvertură cărămizie, mă apucă de colțuri și mă duce, ca pe-un cal, de căpăstru, Încolo, În altă parte. Într-o râpă. Ai zice că s-a mutat Mana În râpă - fără bărbați, numai femei și copii, În văgăuna lutoasă, umedă, Întunecoasă, mirosind a lemn putred, a frunze putrede, a urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se îndreptau lucrurile. Iar acum, că maimuțele se purtaseră atât de urât, habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
două mese, deja încinsă de căldură la acea oră a dimineții, și căpitanul se opri direct în fața marii hărți a zonei, ce acoperea tot peretele din fund. — Uneori mă întreb cum dracu’ te-au înhățat și te-au băgat în văgăuna asta, când ești atât de deștept. Unde vrei să cauți? Malik îi arătă fără șovăială o imensă pată galbenă, în mijlocul căreia apărea un spațiu complet alb, fără cea mai mică urmă de drum, cărare pentru cămile, puț sau așezare omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
schiță pentru o nouă instalație. — Chestia II? — Nu, Fiica Chestiei. — S-a ținut de cuvânt tipa aia de la televiziune? — Nu prea. Tocmai am sunat-o și aproape că mi-a zis să mă duc să mă Îngrop undeva, Într-o văgăună, pentru următorii cincizeci de ani și să-mi las unghiile să crească. — Oricum e o emisiune vai de capul ei, spuse Tom cu loialitate. A mai apărut ceva nou la orizont sau te-ai cufundat În disperare? — Nu, a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de genul ăsta. Se spune că, În zilele noastre, artiștii sunt cu toții tineri profesioniști și destul de bogați, dar ăștia nu-s decât cei care apar În Vogue; eu n-am cunoscut pe nici unul al cărui atelier să nu fie o văgăună nenorocită - cu excepția celor obsedați de curățenie - și a cărui artă să nu sufere de o vagă tendință de egocentrism. Poate ar fi nimerit să iau o sticlă de vin bun, ca să o servesc cu ceva de băut. Nu, dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
el? O să locuiești undeva într-un apartament închiriat, nu? — Nu vorbi prostii! Când plec de aici o să-mi cumpăr și eu un frigider ca lumea. Am de gând să trăiesc pe picior mare! Mi-au ajuns patru ani într-o văgăună ca asta! Nu mai vreau să văd nimic din ce am aici. Bineînțeles că-ți las ție televizorul, termosul, radioul... — O să mă bucur de tot ce-mi lași moștenire. Te-ai apucat de spaniolă? l-am întrebat, luând manualul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să mă bărbieresc. Privindu-mă în oglindă, realizam și eu în ce hal ajunsesem. Pielea îmi crăpase de la soare, ochii mi se înfundaseră în orbite, pe obraji aveam pete și tăieturi inexplicabile. Arătam de parcă tocmai mă târâsem afară dintr-o văgăună. Nu-mi venea să cred, și totuși eram eu. La un moment dat, mă aflam undeva pe coasta de nord a mării, în Tottori sau la nord de Hyogo. Îmi era ușor să umblu pe malul mării și puteam găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ea să o ajut, dar am refuzat-o, motivând că e prea frig pentru mine acolo. Acum, că mi-am dobândit iar libertatea, m-am decis să o iau spre Asahikawa. Greu de crezut, nu? Să ajung eu într-o văgăună ca aceea! Nu-i chiar atât de îngrozitor, am asigurat-o eu. Am fost și eu o dată acolo și nu mi s-a părut un oraș prea rău. Ba chiar aș putea spune că are farmecul lui aparte. — Zău? — Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Regina din Malkhut, Monstrul viclean, Spectrul din beznă, Lilith, Sephirahul dezmățului fără sfârșit! Îndurare, pentru cei pierduți în Întuneric, Îndurare, îndurare, îndurare... " ADRAMALECH Aceeași zi, dis-de-dimineață. Trezit în cap cu zorile, Bursucul Trei-Coițe năvălește în vizuina Iepurelui Alb și Pufos. Văgăuna aceluia se găsea nu departe de a sa, pitită la poalele unei movilițe încărcate de vegetație arborescentă pitică și de pungi de plasic bucșite cu resturi menajere, în zona mărginașă dinspre bariera Oborului de animale al orașului, pe o parcelă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
i-a lovit! Cu toți camarazii morți sau în agonie, căpetenia mai apucase să se târască, cu trei săgeți valahe înfipte în spate, care-i penetraseră apărătorile omoplaților și plămânii, aducându-i șiroaie de sânge pe gât, până în pragul unei văgăuni adânci, crăpată strategic într-un mal de pământ, acoperit cu buruieni și tufărișuri. Continuînd a se târâi în grotă, cavalerul depusese, pe un bolovan aplatizat, cu pioșenie, o cutie cizelată în filigran de aur și argint, nădăjduind fanatic, cu ultimele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
m-am mirat puțin de asta, dar mă întreb și astăzi : ce duh poartă în sine popa Zamă de i-a trăit spiritul neatins patruzeci și cinci de ani în singurătatea de nici o veste și de nici o unealtă tulburată a văgăunii Orheiului ?... Acest popa Zamă este, probabil, cel mai savuros personaj din campania monografică de la Cornova, din 1931, repusă de curînd în pagină cu o extraordinară migală și vizibilă plăcere de Marin Diaconu, Zoltán Rostás și Vasile șoimaru la Editura Quant
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de pământ care se aventuraseră mai departe de gaura lor, verzi și puternici, proptiți pe picioare musculoase de alergător, se aruncau la trecerea noastră înapoi în adăpost. Am fi vrut să ne uităm după ei, apropiindu-ne ochiul de acele văgăune misterioase, dar o fantasmă ne oprea, făcîndu-ne să ne cutremurăm: păianjenul ieșind fulgerător și sfîșiindu-ne pleoapa. Pe cer, deasupra, se rostogoleau norii alburii, ca desenați. Benefici. Mergeam acum umăr la umăr cu grăsana, care se uita cruciș spre vârful iadeșului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
muream de frică. Balena era însă așa de greoaie în reacții, încît bănuiesc că ei i s-a făcut teamă abia mai târziu, către seară. Acum se uita dezorientată în ochii Puiei, care îi făcu simplu semn cu capul spre văgăună. Atunci ea se lăsă pe fund, își puse picioarele pe prima treaptă și, murdărindu-se, rupîndu-și lanțurile de hârtie lucioasă de la gât, intră cu totul în subterană. I se mai vedea doar creștetul șovăind în umbra tot mai deasă. Tunelul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]