788 matches
-
sunt îngropate idei nu au parte nici de parastas un răspopit cântă prohodul viselor noastre femeile intră în guiness book prin cea mai mare colivă sub ceaune ard planurile de viitor dacă puneți urechea la pământ veți auzi cum se vaită oase de strămoși prezentul își face drum dă din coate între trecut și viitor s-a stins luminița de la capătul tunelului vecinul de la etajul șase pune murături pe urmă se întreabă de ce îi rămân atâtea borcane goale iar sarea grunjoasă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
trece repede de la un ,,accidentat’’ la altul ,,consultându-le’’ starea în care se afla. Persoana : Vă rog, faceți loc, sunt medic ! Să nu mișcați accidentații! ( Îi consultă repede ).Către sală : Copiii sunt loviți și în stare de șoc...(,, accidentații’’ se vaită, gemete de durere ). Să vină urgent o ambulanță ! O ambulanță !... Pe acest ,,fond’’ vizual și sonor auzim cum crește în intensitate sirena ambulanței, care în funcție de concepția regizorală va putea deveni un ,,personaj’’ vizual, dar mai ales sonor. Voce: A
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
manifestă, cum va face mereu în situații ,,dificile’’, cu ,,reacții’’ luminoase și sonore metalice, specifice. În scenă intră șoferul care l-a lovit pe Gigel, însoțit de Raluca și Ana II. Șoferul: Un medic ! Un medic, repede ! (Gigel plânge, se vaită de durere ). O ambulanță ! ( crește în intensitate sirena ambulanței ). În scenă intră un medic care îl consultă rapid, îi dă primul ajutor, apoi șoferul îl ia în brațe și-l scoate din scenă, către ambulanță. În scenă intră ofițerul. Ofițerul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
în ce balamuc am intrat! exclamă Mihai încet, clătinînd din cap, cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog să... începe să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în zăpadă, cînd se simte slobodă, Sultana o rupe la fugă înapoi, spre intrare, dar șoferul o apucă de mînă, iar Ovidiu îi vine în ajutor, ducînd-o spre cursa întroienită, lîngă care s-au retras toți pasagerii. Opt mii! se vaită Sultana. Sînt opt mii acolo, sus... Opt pe Dracu'! zice furios Ovidiu. Mai sînt doar trei. Stai aici, dă-i naibii de bani strigă el, îndesînd-o spre cursă. Cum numai trei? devine Sultana calmă, dar după cîteva clipe se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
metode de-acum două mii de ani... A ajuns la spital cu puțină hemoragie, doctorița n-a vrut s-o chiureteze, i-a dat ceva pentru oprire, pentru menținerea sarcinii și a intrat în operație. Și doar o cunoștea, Mihai! se vaită Muraru, privindu-și colegul în ochi. Am mai apelat la ea o dată, i-am dat cinci mii și... Aveam pentru ea un fel de... stimă. Putea să-și închipuie doar că-i plătesc azi... De ce, Mihai, de ce?? clatină el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult tact. Niciodată nu acceptase și nu încurajase felul lui George de a fi el însuși. Tăria și iubirea erau pentru Stella unul și același lucru, iubirea răscumpărând tăria și tăria corupând iubirea. „M-am însurat cu un polițist“ se văita George la începuturile căsătoriei lor, când lucrurile încă nu se înrăutățiseră atât de mult și înainte de moartea lui Rufus. (În ce privește moartea copilului și efectele acesteia, părerile difereau.) Tatăl Stellei, un diplomat, îl detestase pe George, ceea ce a provocat o răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care trăznesc demențial a camfor, a eucalipt, a mosc și dracu' mai știe a ce. Domnișoara are peste șaptezeci de ani și nu depune nici un fel de efort vizibil, ca să-i ascundă. Ține cură moderată de slăbire și nu se vaită de nimic, poate doar de picioarele monstruos de umflate, otova de la genunchi la glezne, deformate și mâncate încet, inexorabil, de ulcerații varicoase deschise, care supurează discret, dar continuu, puroiul rezultat închegându-se, ici și colo, în insule neregulate, cu cruste
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a altora? Pentru că negativul se împarte, într-adevăr, inechitabil, dar nimeni nu scapă. Vom câștiga așadar măsurându-ne durerea cu una mai mare ca a noastră. A te plânge nu ajută la nimic, nici a vărsa lacrimi, iar a te văita, nici atât. Bucuria vine și din spectacolul nefericirii aproapelui - Lucrețiu își va aminti de asta: există o anumită satisfacție în a vedea că răul se abate asupra altuia și ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui bătălii. Sheba e un pic snoabă cu băutura și tot scâncește după un vin de calitate. Măcar să fie în sticlă, zice ea. Dar eu continui să cumpăr la cutie. Avem un buget auster în perioada asta. Oricât s-ar văita, Sheba nu pare totuși să stea pe gânduri atunci când e să ocolească lucrurile ieftine. După ce-și capătă băutura, se relaxează puțin și începe să fie mai atentă la ce spun eu. Câteodată, chiar îmi cere să-i dau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acord să tolerăm oamenii care cred în povești cu zâne, dar eu mă țin departe de asemenea fantasme. Am cu sora mea un acord tacit cu privire la non-participarea mea în activități religioase. Ea e gata să accepte asta, atâta timp cât mă mai vait din când în când că mă simt „rău“. Am petrecut atâtea Crăciunuri în casa ei, zăcând pe canapea în sufragerie, prefăcându-mă că beau limonadă cu miere, că deja nepoata și nepotul meu mă consideră mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Avea impresia, cred, că dacă le spune cu voce tare, ele vor dobândi un statut oficial definitiv. Dar angoasa ei era prea puternică pentru a fi ținută ascunsă prea mult timp. — Se îndepărtează de mine, a început ea să se vaite într-o seară, când plecam împreună de la școală. Se retrage, simt asta. Și cu cât o face mai mult, cu atât eu devin mai plângăcioasă. Povestea începuse să creeze în ea o permanentă și apăsătoare stare de introspecție amară, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Acesta e rostul lor: să treacă peste oameni. Și ne-amintim de una, de alta, de noi însene, cele de atunci, care am fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi. Mama a albit de tot; se vaită de oase, de bătrânețe, vederea i-a scăzut. La televizor, privește totuși cu oboseală; uneori nu poate. Și iarna, cum e acum, ninge și îngroapă, știi bine, ulițele în zăpezi. Atunci totul e izolat, părăsit, aruncat la marginea lumii. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
strălucea de-o rară tinerețe. Când intrai în odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, își ținea mâna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui în încăperea alăturată să fac puțină ordine în bibliotecă și pe birou. Când mă întoarsei în camera de la față, soarele incendia în lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În concediu la o vînătoare de urși În România. În schimb, m-a invitat În U.R.S.S. pentru o vînătoare de rațe la Zavidovo, lîngă Moscova. Cereale, fazani, căprioare, urși - la schimb cu niște rațe sălbatice! Iar tovarășul Egorîcev se văita tot timpul că nivelul de trai al poporului sovietic este mai scăzut decât nivelul de trai al poporului român. Păi, să muncească mai mult, să mărească productivitatea, nu să aștepte de la alții! Insistențele tovarășilor sovietici mi-au sugerat ideea de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ale televiziunilor de știri. Ele ne îndeamnă să ne bucurăm de vremea frumoasă a zilei ce începe când afară sunt peste 35˚C în mod constant și de luni de zile este o secetă cumplită. Toată lumea se plânge și se vaită de atâta potop de căldură și ele, zâmbind, ne îndeamnă să ne bucurăm. Altele ne îndeamnă la fel, să ne bucurăm de vremea călduroasă în mijlocul iernii când toată lumea așteaptă zăpada pentru a se bucura de sărbătorile de iarnă. Mai este
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
frunză și iarbă. Unii copii de securiști, mai rar și părinții lor, stăteau la începutul cozii, mai mult din politețe. Trăgeau și ei cu urechea și raportau acasă, după cum fuseseră învățați. Zvonerii lansau provocări, să vadă cine mușcă momeala, se văitau puțin, afectat, apoi aplicau strategia double bind („Vaai, doamnă, ce rău am ajuns... Da’ să știți că nu Tovarășul e de vină. El nu știe, săracul, cățeii ăștia din jur îi ascund...”). Coada era mediul conducător de zvonuri, propice oralității
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fiecare seară, cu un ceas înainte de culcare. În sfârșit: ia cât mai puține somnifere. Eu am abuzat de ele la tinerețe și ăsta a fost dezastrul vieții mele” (103 Ă 7 noiembrie 1968); sau: „Unde simți durerea de care te vaiți? Dacă e la umăr, cum îmi scrie Nuțu, nu e nevralgie, ci reumatism. Nu trebuie să iei aspirină, nici nimic altceva, ci să te frecționezi cu ceva pe bază de camfor” (115 Ă 14 aprilie 1969). Iată, astfel, nu un
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
încă o poezie Contra câinilor de la aiuritul Sepp cel Împuțit (cu voce prefăcută) El zace pe spate Ziua-i sus la Dumnezeu Și suge la scroafangolănită Și în rest nu-l place nimeni Că nu poate nici măcar vorbi Și se vaită și pute Peste sate-ntregi ca o groapă de gunoaie. Și iar le vâră-n mână copiilor obezi parale Și zaharuri și cele mai bune mușcături Și numai ce deodată trebuie Sepp să-și lovească iarăși corpul La piciorul cel
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a altora? Pentru că negativul se împarte, într-adevăr, inechitabil, dar nimeni nu scapă. Vom câștiga așadar măsurându-ne durerea cu una mai mare ca a noastră. A te plânge nu ajută la nimic, nici a vărsa lacrimi, iar a te văita, nici atât. Bucuria vine și din spectacolul nefericirii aproapelui - Lucrețiu își va aminti de asta: există o anumită satisfacție în a vedea că răul se abate asupra altuia și ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Radu, Ștefan și Constantin. În cămașa aibă a osândiților, cu părul sur, cu picioarele goale, Brâncoveanu a stat împietrit. N-a mai rostit nici un cuvânt. Știa că sultanul s-ar fi bucurat mult dacă l-ar fi văzut plângând ori văitându-se. Chiar călăul a rămas impresionat de atâta stăpânire de sine și tărie sufletească. Capetele ghiaurilor să fie țintuite de poarta cea mare a Seraiului! a poruncit sultanul furios, iar trupurile lor să fie plimbate prin tot Istanbulul. Să se
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
ani, între 50 și 600. Câți s-au mai întors, nu se știe. Să-i dăm cuvântul unui administrator, care scria pe 4 septembrie 1929: "Unele femei poartă doliu când îi văd pe soții lor plecând și încep să se vaite ca și când ar fi vorba de un adevărat deces. Trebuie spus de asemenea în legătură cu Odzala că, din cei 143 recrutați în 1927, după câte știu, 67 au murit". Această recrutare a provocat o criză, atât la nivelul satului, cât și la
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
administrației laice, cât și a celei ecle ziastice. Biserica se confruntă deseori cu oameni dificili. Unii mint pentru a scăpa de pedeapsă și recad în păcat chiar de a doua zi. Readuși în fața instanței, ei se angajează, se jăluiesc, se vaită, promit. Iertarea și înțelegerea sunt administrate cu larghețe de către mitropolit, de ele beneficiază atât enoriașii, cât și clericii. Foarte repede și unii, și alții au sesizat această slăbiciune de care au încercat să profite. Deși „după Pravilă s-ar fi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și revendică din casa soacrei atât lipsa de zestre, cât și „rămasurile de la soțul ei“. În fața clericilor de la Mitropolie, se citește foaia de zestre, „din cuvânt în cuvânt“; lipsa de zestre constatată baba Maria este bună de plată. Cum se vaită că n-are de nici unele, nora cere prăvălia pe care o avea, de altfel, în administrare de mai bine de zece ani. Deși locuiește cu noră-sa, cu cel de-al doilea soț al acesteia, deși îi dăduse în grijă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
E un joc a cărui dialectică omul mitologic încearcă s-o înțeleagă. Dar, așa cum eroii din Iliada își făceau cunoscute genealogiile chiar în momentul înfruntării pe cîmpul de luptă, pentru ca cititorul să deducă de partea cui înclină victoria, Dumuzi se vaită și cere ajutoare, însă știe că, momentan, demonii au asecendent față de el. Și Iisus se roagă în Ghetsimani să i se ia, dacă se poate, răspunderea care-l apasă ca Fiu, dar se supune în același timp unei hotărîri predictate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]