1,093 matches
-
pe orele mele cioburi de vise, himere - Văpăi Să dănțuim acum la mijloc adormiți în gospodăria Domnului Ion găini, curci, vie și pomi Să dănțuim acum în grădina Doamnei Elisa suntem văpăi luntre magică pe Râul Negel Te caut printre văpăi te văd și nu te văd în iatacul cu balcon pe balconul Doamnei Iulica Primăvara I Absolutul, un alt vis - Balanță între ziuă și noapte vis fragil de soare și ploaie zămislit în format algebric ferestre deschise-n albastru - fantome
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
brodate în curcubeu de fecioare Cascade cu bolovani suspendați la încrucișare de drumuri sterpe Din patru cingători... una lipsea zăpăcită prin păduri pe creste dințate, la izvorul vorbăreț, umbrit de pomi înțelepți Când ziua se năștea bătrânii înțelepți amintiră de văpaia păcii de demult în codrii cu fiare - De jur împrejur priveau stăpânii cingătorilor Stânci suspendate... cascade răspundeau în ecou Chemării cocoșului de munte la Soare-răsare Păstrătorul Salbei își asuma stăpânirea prin cingători. De departe oglinda cu vise chema pe Julia
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
trecau mumii de demult țipete secate, înfipte-n munte năluci fluide ale celor rămași departe, pe unde trecuse, departe trimis la datorie de politicieni contaminați de brașoave - De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Patru cercuri din argilă Văpăi și dănțuitori în iarnă Renaștere din răposați În codru, la mijloc întuneric și-o gospodărie solidă din lemn Rădăcini, flori, ierburi, rășini, În gospodăria din lemn cioplit În codru, la mijloc întuneric Unde toți venerează un canoe magic apa vieții
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
întuneric Unde toți venerează un canoe magic apa vieții și-un oaspete de suflet Duh purtător de sfârșit Patru cercuri, la mijloc văpăi cu povârnișul veșnic în față Patru cercuri și-un oaspete de suflet De jur împrejur, la mijloc văpăi - De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Exersa mereu la vioară în iatacul de la bloc Iscodea tânjind de după perdele jocuri cu câini maidanezi Cu mâna beteagă aranja câte-un ornament prăfuit aflat pe bufet de când era mititel și
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
oglinda cu vise chema pe Julia May Glasul ei era prins în himere ferecat fără ton acordat pârâu se zbătea în imagini, în întrebări și-n răspunsuri Mâini vorbărețe, degete cu ghiare Ochi furtunoși copleșiți de-ntuneric Himere rănite de văpaia din ziuă Licitație, balanța cu minciuni Pretinsă lângă iubirea solară balansoar cu tentacule de piață De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Muzicanți nupțiali țeseau valuri în păduri din pini în armuri pe lângă antice drumuri romane unde maree
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
un act voluntar de suprimare a propriei vieți, poate fi declanșat tot de o întâmplare. Ermit, aripile crescute din umerii mei, ca mărturie a sărutărilor tale, cu care, cu disperare, încerc să mă rup din răutatea lumii, sunt arse de văpaia din pasiunea ta. Mi-ai dat iluzia că pot atinge albastrul cerului, cu aripile pe care le așezai pătimaș pe umerii mei, dar, vai, de fiecare dată, ca nefericitul Icar, sfârșeam prin a mă zdrobi de crunta realitate, cu aripile
POEZIA // DIMESIUNEA UNIVERSALĂ A OMULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348521_a_349850]
-
eu, măcar, Când ai plecat și cum te-ai rătăcit prin vreme. Și tandră să-ți șoptesc cu tainicele-mi gânduri: - Iubește-mă curat și sufletu-mi atinge, Cuprinde-mă, iubite, în brațe, printre rânduri, De mijloc și-n priviri văpăile îmi stinge! Tu ai pe vino-ncoace... Ce să-ți mai spun umilă, Când inima de foc în vechi dureri îmi zace? Privește-mă în ochi cu dorul, de ai milă, Pe -al vieții drum cu mine pășește azi în
ȘI-N MINE ZACE... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348534_a_349863]
-
aceleași roți, volane, Ca la Boston și la noi, Bașca,-a dracului belea: Nu găsești, de intri-n boale, Să-ți parchezi o tinichea, În New York, ca și-n Bucale! Iar la mareee...ce noroc, Vara, cănd te-a-ncins văpaia, Să găsești sub soare-un loc La Miami, sau Mamaia!... Anul Nou să ți-l petreci, Că e Aspen, că-i Predeal... Mai ușor e-un loc de veci De găsit și...chiar central! Și-n final, vorbind de bani
TOT O APĂ ŞI-UN PĂMÂNT! de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348552_a_349881]
-
lumina mă inundă, Neliniștea se curma, risipă mă descalță, Cireșii cern tandrețe, secundă de secundă. Cad retezate umbre, oftează neculese Petale rătăcite-n albumele visării, Un caligraf rescrie dorințe-aproape șterse, Egretele iubirii se-ntorc pe valul mării. De-o pasăre văpaie privirea e-ncărcată, Plutesc în aer iriși, iar dorul mi-e intens, Când tu te dărui mie de toate-s vindecată, Iubire curcubeu, dai vieții mele sens. Referință Bibliografica: Destinați iubirii / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DESTINAȚI IUBIRII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349820_a_351149]
-
o grămadă de văduve în sat. Nu-i așa, Marioaro?! Așa e, Ioano, îi răspunse asta, cu o lumină ciudată pe față. Îi ghicise gândurile prietenei sale și o trecu un fior prin șira spinării, urmat de o mie de văpăi prin tot corpul. Era văduvă de la 38 de ani și nu se mai măritase. Da’ ce faci tu acum, domnu’ Silviu, fără pat acasă? făcu pe îngrijorata Marioara? Pe ce dormi? Pe dușumeaua goală?! Ei, oi vedea eu pe ce
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
mireasma diafană a Naturii plină de sărbătoare și din șiragul de stele ce poleiește bolta albastră de Voroneț, se rostogolește ca-ntr-o îmbrățișare însetată de Dor, Cântarea lor, ca o Cântare a Cântărilor - Icoană a tuturor celor înflăcărați de văpaia focului din inima lor. Toți îndrăgostiții cuminecați din potirul cu dor și logodiți cu anafura frumuseții pure sunt Mirii iubirii dragostei lor. În Țara în care de peste veacuri, „Codru-i frate cu Românul”, fiecare ființă în sine aduce un prinos
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CHEMAREA MĂRII Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1191 din 05 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Ne cheamă iar pe țărm de mare Aceeași stâncă din trecut Când în amurgul de văpaie Am consumat primul sărut... Suav șoptește briza serii Numele noastre-n asfințit Chemându-ne în locu-n care Ne-a mângâiat ,când ne-am iubit Nisipul ud așteaptă încă Ai noștri pași pe el călcând Și algele să se-nfioare Trupuri de
CHEMAREA MĂRII de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347736_a_349065]
-
gingaș sfânt pământu-i din vecie să-ndure pas clocit nemernicie! când zâne s-or desface din zvelt trunchi vă veți preface-n stârvuri de păduchi... ...voi - greș de borți la raiul naiul: retina tracă se trezește! veți arde-n aprige văpăi și-n graiul în cari Zalmoxis ziua povestește! PEISAJ CU CIORI - IARNA mulgând la sânge costeliva zi zburătăcesc pe miriști slute ciori: vor smulge te miri ce din zori în zori zăbranic peste iarnă-or dezveli apriga foame s-a
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
zarea lor pe dealuri,/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri./ E-un miros de tei în crânguri./ Dulce-i umbra de răchiți/ Și suntem atât de singuri!/ Și atât de fericiți!/ Numai luna printre ceață/ Varsă apelor văpaie,/ Și te află strânsă-n brațe/ Dulce dragoste bălaie. Mai târziu, dezamăgit de loviturile vieții, de lipsa de înțelegere a contemporanilor săi, de societatea nedreaptă în care își ducea traiul, Eminescu creează poezii profunde, din ce în ce mai triste și mai pline de
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
spre zidurile crunte Și te-ai retras antimic tăcut în rugăciune, În vreme ce tot trupul ți-ardea ca un tăciune, Bolnav, văzându-ți drumul o Golgotă-n apus, Catapeteasmă ruptă la moartea lui Iisus... O, ce-auroră-ți puse pe creștet suferința Și ce văpaie sacră în inimă credința! Bucură-te, Mielușelul sângerând pe sfânt chilim, Bucură-te- Nchinătorul vechii Mânăstiri Antim, Bucură-te, A fi martirul gloriei cărturărești, Bucură-te, Lepădare de păcatele lumești, Bucură-te, Răbdătorul chinurilor peste fire Bucură-te, Loc de strană
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
ori... imperfecțiunilor naturiii umane rătăcitoare la răscruce de spații, timpi, istorii, în căutarea fabulosului paradis pierdut! O grație neostentativă, cuminte, o blândă feminitate.” ( Calistrat Costin). „Am uibit clipele nelămurite // din neobositul anotimp // măcinat de nașterea cuvintelor // pe înserat.” .... „am iubit văpaia de stele, pajura // am iubit iarba, fecioarele // cum se jucau de-a v-ați ascunselea // cu asfințitul,”...( Autoportret). „Lăcrimând noaptea” poeta își amintește cu nostalgie de timpul când iubirea înmugurea în fiecare zâmbet, în fiecare ticăit al inimii.. când „cărările
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
Articolele Autorului -Poeme uitate, pierdute și regăsite- Mi-aud aminte strugurii aceia, Câteva boabe, nicidecum ciorchine, Veneai de la pădure, dragă tată, Pădurile parcă veneau cu tine... Ce freamăt ne umplea atunci odaia Și sufletele noastre înlăcrimate! În ochii mamii pâlpâia văpaia Speranțelor că vom avea bucate. Din raniță de împărțeai lumină Și hainele amiroseau a clisă, Acolo-n Munți, la joagăr și țapină Sudoarea frunții tale era-ncinsă. Eu n-aveam jucării, de mă jucam Cu ierburi și cu păsări și
COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365877_a_367206]
-
chiar și fără mănușă cu-atâta ușurință să-i umble în cenușă. si-l doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă, că nu mai simte-n pori căldura mult promisă, că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaia se-autodevorează topindu-și vâlvătaia. ZBURĂTORII lovită zburătoarea căzu jos pe pământ cu-n țipăt nerostit își ia din nou avânt ... Citește mai mult FOCULde mic copil privea cum se înalță foculși mistuit de vrajă îi urmărea soroculprivea avid scânteia, născuta
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
în toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor, dă azurului profunzime cu un zâmbet de pace. Frumusețea dă podoabă sufletului pe care își brodează anii, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului. Lumina îi cade pe gândurile înflorite în albastrul cerului. Frumusețea se lasă peste candela fiecărui suflet aprins de dor. Frumusețea se lasă pe cerdacul sufletului împlinit: ea cântă lumina ce înseninează lumea
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MACII Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Cad petale de amurg, Flăcări vii au umplut câmpul, Lacrimi divine se scurg, Parcă sângeră pământul! Tainice văpăi aprinse Peste lume revărsate, Ard prin nentâmplate vise Cu povești înfierbântate. Sunt macii umbre de-mplinire A mugurilor de speranță Și dulci petale de iubire În a destinului balanță. Gustăndu-le a lor savoare Și mintea intră-n agonie, Iar inima
MACII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365422_a_366751]
-
Fără iubire suntem pământ un strop din starea inițială, puțină iubire ma-mbraca în sfânt în haină de suflet și soare.) Îmbrac cuvântul dincolo de gand hai soare, hai soare, hai soare, izvor de roua pe veșmânt candoare, iubire, încântare. Peste văpăi verdele se transformă în albastru muntele se unește la zenit spațiul se încurcă cu un astru iar timpul a trecut și a venit. Chiar și statuile sunt mutilate de timp iar setea se lasă cu greu îmblânzita, peste perdeaua de
IUBIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365057_a_366386]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PLÂNGE CERUL... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 937 din 25 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Plânge Cerul... Plânge Cerul După felul Omului ce-așteaptă ploaia Ca să-i stingă lui văpaia Și să-i crească-n trup puterea, Văzând holdei mlădierea. * Plânge Cerul După felul Omului ce-așteaptă jos Lacrimile lui Hristos - Mângâiere și răcoare Sufletului ce îl doare. * Plânge Cerul După felul Omului mai mult în trup, Omului mai mult
PLÂNGE CERUL... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365155_a_366484]
-
sufletului și din inimă de piatră fac o inimă de carne, apele lacrimilor sting cuptorul patimilor și au puterea de a stinge până și focul gheenei. Cum cântăm în săptămâna a treia din Postul Mare: „Să stingem prin scurgerile lacrimilor văpaia cea nestinsă“. Lacrimile și tristețea pocăinței nu sunt o consecință a fricii, a angoasei, ci a iubirii desăvârșite care alungă frica. Lacrimile înseamnă întoarcerea spre iubirea lui Dumnezeu, înseamnă lupta pentru a nu uita cine suntem și pentru ce ne-
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
soare și curcubee unice. Turna ,,în pragul vecinului o căldare cu lună plină fără să ceară nimic în schimb”. Fura nopții ,, două degete de somn, două de întuneric ca să le dăruiască zilei.” Obrazul său precum un trandafir catifelat, atins ,,În văpaia a lunii”, care-a topit cu fierbințeala sa acele zăpezi ce ,,Ningea în Bărăgan” s-a dus să se odihnească puțin. Și nu se va mai așeza pe ,,Scaunul singurărății” pentru că nu-l vor mai lăsa sfinții cu care el
ÎNGERUL A STRIGAT... CU GLAS DE VEŞNICIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365185_a_366514]
-
moi și catifelate... O strângeam în brațe și ea se făcuse iederă pe mine... apoi tot în vis am auzit un foc de armă, m-am trezit și nu era nimeni, Durică sforâia lângă mine, focul încă mai pâlpâia, aruncând văpăi pe pereții plini cu sfinți. Viscolul parcă se scula de undeva din cuibul lui și începea să urle cu guri de foc, bătând în tăblăraia bisericii, la un moment dat aud un zgomot, arma lui Durică îi scăpase din mână
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]