5,635 matches
-
mic), de câte ori un unchi, o mătușă sau vreun văr primar treceau câteva zile prin București, fie trăgeau la noi, fie veneau să ne vadă. Era sfârșitul verii lui 1949. Împlinisem nu de mult 7 ani. Atunci a apărut în București vărul Adrian, cu gândul să devină student la Academia Comercială. Vizitele lui în Cotroceni erau destul de dese. Ce relație putea să existe între un băiat de 7 ani și un tânăr fercheș, de 20 de ani, destul de sigur pe el și
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
astfel de pacostea care eram nu aveau nici un succes. Numai un copil poate să-și pună ființa la mezat pe un fleac, iar pentru mine, strânsoarea aceea și faptul de a nu putea fi desprins cu nici un chip de glezna vărului meu deveneau o chestiune de viață și de moarte. Cred că, agățându-mă cu disperare de piciorul lui, mă imaginam când în chip de prădător, pe cale să-și devoreze prada, când ca vajnic apărător al unui castel în care tocmai
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
când ca vajnic apărător al unui castel în care tocmai pătrunsese un bandit fioros, când, pur și simplu, îmi trasasem cine știe ce misiune în care importantă era, neîndoielnic, "rezistența până la capăt". În orice caz este clar că, strângând, existam. Sărmanul meu văr trebuia să-și facă intrarea în casă și apoi să petreacă o bună parte a vizitei târându-mă după el. Uneori, când mă aflam într-o formă cu totul deosebită, chiar și cina se vedea obligat să și-o petreacă
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
mă aflam într-o formă cu totul deosebită, chiar și cina se vedea obligat să și-o petreacă cu mine, rămas sub masă, încolăcit în jurul piciorului său. Din când în când, cu un glas pe jumătate lehămisit pe jumătate exasperat, vărul Adrian mai arunca în direcția mea, întrerupându-se din discuția cu ceilalți, un "Mă, dă-mi drumul, mă, n-auzi!", al cărui singur rezultat era întețirea strânsorii mele și bucuria pe care o resimțeam că nu fusesem uitat și că
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
cărui singur rezultat era întețirea strânsorii mele și bucuria pe care o resimțeam că nu fusesem uitat și că ceea ce făceam nu se dovedise defel zadarnic. Era limpede că nu găsisem încă obiectul adecvat al perseverărilor mele și că bietul văr Adrian a trebuit să suporte puseurile de creștere ale unui eu plin de vigoare care tocmai pătrundea în lume pe poarta afirmării voinței... Apoi vărul Adrian a dispărut. Iar în casă, și în viața mea cel puțin, a apărut un
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
zadarnic. Era limpede că nu găsisem încă obiectul adecvat al perseverărilor mele și că bietul văr Adrian a trebuit să suporte puseurile de creștere ale unui eu plin de vigoare care tocmai pătrundea în lume pe poarta afirmării voinței... Apoi vărul Adrian a dispărut. Iar în casă, și în viața mea cel puțin, a apărut un cuvânt cumplit care, de fiecare dată, era spus cu glas coborât: Canal. Sau, mai precis, "la Canal": vărul meu, care venise în București la 20
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
în lume pe poarta afirmării voinței... Apoi vărul Adrian a dispărut. Iar în casă, și în viața mea cel puțin, a apărut un cuvânt cumplit care, de fiecare dată, era spus cu glas coborât: Canal. Sau, mai precis, "la Canal": vărul meu, care venise în București la 20 de ani ca să-și înceapă viața de student, era acum "la Canal". Tot ce știam, fără să înțeleg și ce înseamnă asta, era că "îl închiseseră comuniștii". Nu înțelegeam nici ce făcuse ca să
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
închis, nici ce însemna "la Canal". Apoi, în preajma Crăciunului din 1951, pe "scara din spate" a casei din Dr. Lister 69 (și nu pe cea mare, din față, cu trepte de marmură neagră), odată cu lăsarea întunericului, și-a făcu apariția vărul Adrian. Deși "eliberat", vizita lui avea ceva clandestin, iar aerul lui era cel al unui animal hăituit. Omul pe care, stingherit, l-am privit din ușa bucătăriei nu mai avea nimic comun cu tînărul elegant, purtând întotdeauna sacou și cravată
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
nu poate fi simțit decât cu viscerele. Restul vieții mele nu a fost decât un proces neîntrerupt de conștientizare și de confirmare a acestui "adevăr visceral", dobândit în stare de grație și șoc, în ajunul unui Crăciun, cu ocazia revenirii vărului Adrian de la Canal. Între timp, cred că în toamna lui 1974, vărul Adrian reușise să-și ia tălpășița. Prin tenacitate și forțe proprii, își făcuse un rost la Paris. A fost în stare, la 45 de ani, să ia viața
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
fost decât un proces neîntrerupt de conștientizare și de confirmare a acestui "adevăr visceral", dobândit în stare de grație și șoc, în ajunul unui Crăciun, cu ocazia revenirii vărului Adrian de la Canal. Între timp, cred că în toamna lui 1974, vărul Adrian reușise să-și ia tălpășița. Prin tenacitate și forțe proprii, își făcuse un rost la Paris. A fost în stare, la 45 de ani, să ia viața de la capăt. Învăța noaptea, pentru a-și trece examenele la "Arts et
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
proști și lichele, ci era locul specializat istoric pentru coruperea naturii umane în general. În urmă cu câteva luni, am primit de la el, pe computer, scrise cu un singur deget și fără diacritice, cele nouăsprezece "povești adevărate" care alcătuiesc volumul Vărul Alexandru. Mă ruga să le citesc și să-i spun ce părere am. Vărul meu are acum 78 de ani. Primindu-le, am surâs. Nu i-am dat nici o șansă. Nici cea mai mică. Nimeni pe lume, mi-am spus
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
În urmă cu câteva luni, am primit de la el, pe computer, scrise cu un singur deget și fără diacritice, cele nouăsprezece "povești adevărate" care alcătuiesc volumul Vărul Alexandru. Mă ruga să le citesc și să-i spun ce părere am. Vărul meu are acum 78 de ani. Primindu-le, am surâs. Nu i-am dat nici o șansă. Nici cea mai mică. Nimeni pe lume, mi-am spus, începând să scrie la o asemenea vârstă, nu poate da ceva literar valabil. Cultura
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
continui să nu înțeleg cum poate cineva, fără să fi scris vreodată, să taie, la o vârstă crepusculară, stofa povestirii cu atâta siguranță. Cel mai greu lucru, scriind, este să știi ce reții și ce lași de o parte. Iar vărul Adrian, tăind stofa literară, avea mână sigură. Și avea și alte calități. Deși tema era dramatică și era vorba chiar despre el, evitase orice urmă de patetism. Propozițiile erau scurte, sacadate, economice, ca un scenariu de film. Și efectul lor
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
Gogu, cu care se leagănă, ținându-l pe umăr și alintându-l, pe coridoarele celularului din Craiova; cea, teribilă, a transportului deținuților politici la Canal; cea a întâlnirii, în vârful taluzului, cu silueta de K1 a brigadierului Muscalu... Valorile boieriei, vărul Adrian, știu asta, le-a învățat de la bunicul. Dar scrisul, la peste 70 de ani, de unde l-a învățat? Cu această întrebare în minte, m-am grăbit să dau cartea la tipar.
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
poate cu talent. Există însă și personaje foarte bune interprete precum enigmatica Otilia lui G. Călinescu care cîntă la pian Corelli și alte lucruri pretențioase cu dexteritate, fiind școlită anume. Medicinistul Felix cîntă și el la pian și deține vioară. Vărul său, maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cîntă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același roman, epicureul Leonida Pascalopol cîntă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvîrșită e doamna Alice Deleanu care
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
iar pe alocuri prostul gust e pe punctul de a deveni act estetic. Prezentarea orașului, Kusek, și a locuitorilor săi cei mai importanți, Orkin violatorul orașului, mecanicul care face și avorturi, Natalia, sora prostituată, locul patru în breaslă, Nusultan Tudialkbai, vărul refractar, soția Oksana care vorbește o frumoasă limbă română cuprinsă în singura replică-înjurătură aduce vag a parafrază parodică la introducerea durilor din filmele lui Guy Richie, gen Lock, Stock and Two Smoking Barrels (1998) sau Snatch (Unde dai și unde
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
altceva. Șansa unui nou început i se oferă lui Frank Lucas (Denzel Washington), șoferul acestuia și omul de încredere, iar el are o idee genială, aceea de a elimina intermediarii importînd droguri direct de la sursă, adică din Bangkok, printr-un văr care lucrează în cadrul armatei. Livrările se fac direct cu avioanele militare, iar afacerea merge ca pe roate, noul produs fiind intitulat ademenitor-soporific, blue magic. Prosperitatea lui Frank înseamnă și prosperitatea familiei sale, înseamnă o soție frumoasă, o casă uriașă, mașină
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
ce i-a fost dată. Și în fața căreia nu-și descoperă "dovleacul de căpățână" cu una, cu două. Cu cât epoca mizeră a ultimilor ani ceaușiști presează mai tare asupra personajelor masculine de prim-plan, cu atât acestea (Aurel Golea, vărul său mai tânăr, Laurențiu Trandafir și "părințelul" Andrei Ilieș) se dovedesc mai încăpățânate în a-i rezista. Inventivitatea lor, de coloratură adeseori penală, are măcar în punctul de pornire un substrat moral. Dacă "toți suntem ai statului", atunci "de pe urma lui
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
de crunte din partea destinului, mergând până la suprimarea lor fizică și distrugerea familiilor lor, inclusiv a copiilor? Niciuna. Faptele personale nu aveau nici o importanță, apartenența la o anumită clasă socială era suficientă. Annie Bentoiu își amintește de o întâmplare povestită de vărul său care în anii 1947-1948, aflat în clădirea Monitorului Oficial, aflată peste drum de Cișmigiu, a observat mai mulți tineri care aveau datoria să extragă din colecția interbelică a publicației toate numirile efectuate în ministere de la funcția de director în
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
2005, are în carte o arie mai mare; dar aceasta e obținută și prin transcrierea unor pagini care nu-i aparțin lui Mihai Cantuniari. Mai întâi, un interviu consistent, pe tema anilor '60 și a muzicii lor, dat de către un văr al autorului; iar apoi, o serie de scrisori trimise acestuia din urmă de către un corespondent ilustru, aflat în exil: Vintilă Horia. Am făcut acest inventar nu pentru a calcula procente și ponderi în volumul de față, ci pentru a vedea
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
ieri-alaltăieri apare ca o ființă mică, dar nespus de fericită, zburdând neobosit prin vila ori via bunicilor, pe timpul unor lungi și pline vacanțe. Deși comunismul lovește nemilos în clasa înaltei burghezii, dragostea familiei îl ferește pe prichindel, ca și pe vărul și tovarășul său de joacă, Ucu, de intemperiile vremii. Mai grav este, pentru micul erou, să se certe cu maică-sa, leoaică în toată puterea cuvântului, dominatoare și inflexibilă. În urma unor crize materne, situația domestică pare desprinsă dintr-un reportaj
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
-sa fiind la Poartă) cu o slugă, cu un grec. Cronicarul se indignează: Căutați, frați iubiți cetitori, să vedeți ce ieste omenia și curvia grecească! Ceea ce îi prilejuiește lui Neculce o strălucită pagină de proză. Șerban Vodă, domnul Munteniei, era văr primar cu Dumitrașcu, amândoi Cantacuzinești. Se urau din tinerețe, și se tot pîrîie la Poartă unul pe altul. Ambițiile lui Șerban Vodă sunt mari. El vrea să profite de conflictul turco-german care reizbucnise: Mehmet pierde luptă după luptă... și-l
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
necunoscut în țara de origine a familiei sale? Răspunsul la această întrebare ar putea să fie legat de poziționarea politică diferită a Franței și a României de-a lungul atâtor decenii, ca și de înstrăinarea totală a acestui nepot de văr primar al lui Dimitrie Caracostea. Aștern cu greutate pe hârtie cuvântul "înstrăinare", când e vorba de Franța, dar poate fi el evitat? Oricât de mare ar fi fost în trecut osmoza dintre cele două țări - și culturi -, faptul că între
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
Lozia, altfel spus, posibilitatea unei strînse legături între pseudonim și cel care se ascundea în spatele lui. Catalizator a fost aici o informație reținută (prin ce minune?) din jurnalul scriitorului, anume dintr-o menționare, în treacăt, la 31 decembrie 1934, a vărului Victor Neter, "acum Julien de Lodza", cu precizarea: "Victor Neter sau Nețer și-a luat acest nume după unii strămoși din Polonia ai tatei 8 și ai mamei sale, Emilia..."9 șsubl. m.ț Era, așadar, posibil, ba chiar probabil
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
de Lodza", cu precizarea: "Victor Neter sau Nețer și-a luat acest nume după unii strămoși din Polonia ai tatei 8 și ai mamei sale, Emilia..."9 șsubl. m.ț Era, așadar, posibil, ba chiar probabil că, imitîndu-l pe acel văr, tînărul publicist a recurs la numele strămoșesc, adaptîndu-l într-o oarecare măsură. Toate acestea nu constituiau însă dovezi irefutabile și, în consecință, în articolul din DGLR am dat informația apartenenței "romanului sportiv" lui Petru Comarnescu numai cu titlu de probabilitate
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]