465 matches
-
dubiu asupra identității asasinului. — James e de părere că un val foarte înalt te-a săltat în sus, spuse Lizzie. Lizzie era strălucitoare, cu hățișul ei de păr lung, creț încâlcit și mițos, ca o plantă sănătoasă. Purta o cămașă vărgată și pantaloni din pânză de in, care se terminau brusc la genunchi. Deși slăbise, era încă puțin prea durdulie pentru asemenea costum, dar eu unul nu aveam nici o obiecție. Pielea îi strălucea de sănătate. Doar micile riduri strânse în jurul ochilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de secundă... Știți? Deci ăsta era regimul acolo la Zarcă. Era groaznic, în tot cazul. Și hainele... vai de capul nostru cum eram îmbrăcați... Eram sub orice critică... Am reușit să obțin când am venit acolo un costum din ăsta vărgat ceva mai ca lumea, și un alt milițian m-a văzut cu el acolo pe Zarcă, m-a dezbrăcat, și mi-a dat unu’ din ăsta de doc... un crac era rupt până sus, și celălalt crac era numa’ până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu un aer serafic conferit de paloarea slăbiciunii adăpostite sub niște veșminte cam nepotrivite anotimpului, dar - atenție! - curate. Mă vedeam poate pe mine, la vremea mea... Ei bine, cu mâna dreaptă ocrotea, ascuns În sân, un alt puiuț, o pisicuță vărgată care, când Își ițea căpșorul isteț, când lansa un SOS sonor... semn că era, desigur, flămândă. Și ea. El ducea acasă - și sunt convins că acum mai are o „surioară“ - o guriță În plus, cu care urma să Împartă un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cenușii; pentru rest n’aveai destulă putere... trebuia strâns de gât cineva, dar Natura nu permite așa ceva. 1. Confesiunea unei pisici Mă cheamă Moti și sunt un motan negru și deștept (pleonasm!). Dovadă că sunt radiofonist, dar nu precum colega vărgată, Kilohertza, aceea care toarce la cabina 6, ci la microfon. Mă ocup cu ecologia, nesuferind Însă ecologiștii, dar trag pisicește spuza pe turtă, adică fac lobby, ori de câte ori redactorul nu bagă de seamă, mai precis se preface. Ca acum. Eu, pisica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
autobuze, care pornesc, dar sunt oprite de mai multe ori la o serie de bariere păzite de soldați. În sfârșit se opresc în fața unor barăci clădite în mijlocul unei păduri. Aici este lagărul Buchenwald, unde legionarii văd oameni îmbrăcați în haine vărgate și-și dau seama că au intrat într-un lagăr de concentrare. Se formează un careu în fața unei barăci și comandantul lagărului, un colonel SS, vine și le comunică: „Dumneavoastră nu sunteți arestați. Sunteți aduși aici pentru o pază mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dus la tribunalul Negru Vodă. Nu mi s-a spus de ce. Dintr-o sală de dezbatere am fost dus într-un antreu, care dădea afară, în spatele clădirii. Aici, în această cămăruță am găsit un om îmbrăcat în haine de închisoare, vărgate. Se vedea că le purta de multă vreme. Stătea rezemat de calorifer. L-am recunoscut repede: ochii negri, sprâncene stufoase mari. M-a recunoscut și el. Nu ne văzuserăm de prin 1948. N-a manifestat nici un sentiment. Sergentul care îl
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
tare, tutunul, ovăzul bizantin, orezul, bumbacul), iar dintre arborii fructiferi: lămâiul, mandarinul, portocalul, măslinul, smochinul, rodiul, arborașul de ceai etc. Fauna mediteraneană este reprezentată prin câteva specii endemice cum sunt: hârciogul mic, porcul spinos (Hystrix cristata), muflonul (Ovis musimon), hiena vărgată (Hyaena hyaena), șacalul auriu (Canis aureus), inarița verde (Serinus serinus), cormoranul pitic (Phalacrocorax pygmaeus), vulturul pleșuv negru (Aegypius monachus), vipera cu corn (Vipera ammodytes), broasca țestoasă (Testudo graeca), scorpionul (Euscorpius europaeus). În pădurile mediteraneene solurile sunt subțiri, adesea discontinui, dezvoltate
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
corupția așijderea și noi de mult nu mai trăim, ci supraviețuim. Pe străzi, poliția ( Securitatea în civil) te urmărește zi și noapte. Telefoanele sunt înregistrate (chiar interne), scrisorile cenzurate și noi supravegheați îndeaproape. Suntem toți deținuți ambulatorii și fără haine vărgate. Tineretul este debusolat, o prostituție clandestină își face tot mai mult loc între fete, iar băieții, când nu sunt luați de Securitate care îi transformă în ucigași cu simbrie, sunt apatici sau agresivi. Bucureștiul vechi s-a demolat ca să facă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mort, a pielii tăbăcite, intoxicarea recentă cu otrăvurile bolii și cu otrăvurile medicamentelor, din care cauză la culoarea obrajilor se mai adăugase și verdele. De la obiceiul meu prevăzător de a mă supune și ascunde, spinarea mi-era puțin încovoiată. Vestonul vărgat, caraghios, abia dacă-mi ajungea până la brâu, pantalonii în dungi se sfârșeau mai sus de glezne, din bocancii de lagăr, din pânză impermeabilă, cu botul lat, atârnau capetele obielelor, cafenii de atâta purtat 306. Discursul evaluativ al naratorului poate apărea
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
domnule ; spre a minți îți trebuie o memorie tare . Pag. 183 - “Pe 22 decembrie, pe la amiază, se deschide ușa și sunt chemat : 31, vino! M-au pus să semnez din nou fișa de predare - primire, să mă desbrac de hainele vărgate, etc (rahat!) M-am îmbrăcat și am fost condus la parter . Când să ies prin ușa dinspre curtea interioară , un milițian tânăr, (ce căutați la miliție domnule?) mă bate pe spate admirativ : n-ați luptat în zadar! Nu înțelegeam nimic
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
cu trandafiri. Erau lungi de câte vreo 5 m și late de 1,50 m. Ele împodobeau camerele țărănești. Au fost primele ce-au ocupat loc de cinste în lada mare și înflorată. Tot din lână, ne-a țesut țoluri vărgate și sumani, pe care le-a dat la "chiua" (piua) de la Satu Mare, să le netezească. Pentru pat țesea cuverturi în ozoare și traiste (mici) în patru și opt ițe. În livadă se semăna câțiva ari de cânepă și de in
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
gospodarul a venit la noi, pregătit, cu noaptea în cap. Am încărcat tot ce am pus în tindă de cu seară și m-am urcat lângă el pe jliț. M-a învelit bine la picioare cu un țol de lână vărgat și dând bice cailor, am pornit nu înainte de a-mi lua cu strângere de inimă rămas bun de la toți ai casei. Ne-au petrecut până în drumul mare. Caii o țineau numai într-un galop, șinele sanioaiei scârțăiau și noi mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
frumos de Casandra Vatamaniței (expertă în cusături cu diferite modele în culori). Tot ea ne-a aranjat și perdelele de la geamuri. Pe cuier erau trăistuțele, cojoacele, pieptarele, bundițele. Hambarul cu pânzeturi, marame, valuri de trăisti și de sumani, de țoale vărgate, cuverturi de lână, broboade, cămăși, ițari, catrințe, fote, era așezat în fundul tinzii (după scara care urca în podul casei). Ziua fixată pentru sărbătorire era de obicei 24 noiembrie. Atunci treburile pe câmp erau terminate și părinții se puteau ocupa și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
închisoarea de minori, m-am împrietenit cu un copil al directorului, Moldovan: dintre cei mai mici ca mine, un băiat, Victor, a ajuns actor la Teatrul Național, iar fata, Nuni, a devenit cititoare a poeziilor mele hermetice. Minorii în haine vărgate, care trebăluiau uneori în curtea închisorii, nu mi-au făcut nici o impresie, cum nici elevii școlilor și studenții universității din apropiere. O dată, de pe latura de sus a scândurii cu ajutorul căreia ne legănam pe capra de tăiat lemne din curtea închisorii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
venea gătit, învulpat de la biserică. Anteriu de cutnie; giubeaua, postav cu lustru și vănguită în spate; șapca, cam într-o parte, lăsa să i se vază fesul în cute și stat la teasc toată săptămâna; la brâu cu un taclit vărgat sau cu flori“ (I. Heliade-Rădulescu, Îndemânările lui Rodolfo). Schița e din 1842; dar și în Hagi-Tudose, care evocă împrejurări mai apropiate, din preajma războiului de Independență, bătrânii epitropi ai bisericii Sfânta Troiță poartă giubele lungi, cingători de plisă roșie și șepci
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
când o lumină cenușie se ridica peste deșertul sciților, în mijlocul căruia barăcile lagărului evocau nu știu ce fel de tabără barbară, atunci am văzut ceva, un spectacol de neuitat: ieșirea din lagăr a unui grup de prizonieri mânați la muncă, în haine vărgate, precedați și urmați de gărzi înarmate și de câini. Această imagine, neobișnuită pentru mine pe atunci - imagine ce a ajuns apoi clasică: cea a deținuților din lagărele de concentrare naziste și ale gulagurilor comuniste din secolul XX - aveam s o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Când Sanda Stolojan ajunge, în 1949, la lagărul de la Poarta Albă (unul din lagărele „Canalului“) pentru a-i aduce un pachet soțului ei, Vlad, este uluită zărind, pentru prima oară, în stepa Dobrogei, o coloană de deținuți înaintând în haine vărgate, înconjurați de gărzi înarmate și de câini, mergând la muncă. O astfel de grozăvie i se părea de neconceput în România! Până în 1953, anul morții lui Stalin, represiunea cea mai cumplită a continuat pe întreg teritoriul țării. Un exemplu concret
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mea pe coridorul dintre living‑room și monumentalul lui dormitor princiar. Se oprește În fața oglinzii Încrustate În zidul dintre ferestre - aici nu există oglinzi agățate pe pereți - și Își Împlântează În manșete butonii de aur masiv, Își Încheie nasturii cămășii vărgate „Pupăr În Fundăr” de pe Jermyn Street - spălată de serviciile American Trustworthy și livrată la domiciliu, umflată pe dinăuntru cu hârtie de mătase. Își Înfășoară cravata, ridicându‑și gulerul cămășii care pârâie de scrobit de e. Își face un nod generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îndreaptă-te către mlaștină. Tocmai când credeau că ajunseseră la capătul văii și al cărării, văzură cârcei de glicină agățați de o râpă. Ocolind o culme, găsiră o potecă ascunsă spre vale, care trecea printr-un desiș scund de bambuși vărgați. Pe cărarea de-aici, sunt cam două leghe până În spatele castelului. Dacă parcurgeți distanța, urmând harta asta a muntelui, ar trebui să ajungeți la un canal de apă care duce În castel. Și-acum, cu permisiunea voastră, Îmi iau rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din vremea lui Ștefan cel Mare, prin gurile căreia se strecoară mânecile cămășii (iei) sau rochiei, brodate și ele în flori de fir, alese. De sub coroana neobișnuit de înaltă, cu pandantive de împărăteasă răsăriteană, coboară, lăsat pe spate, mândrul mesal vărgat, pe care, în vremea lui Lăpușneanu, la 1565, îl avu până și boieroaicele muntene...”318. Hainele, a căror croială nu se modifica, fac ca personajele încoronate din tablourile votive, în solemnitatea lor de mare ceremonie, să semene - uneori până la amănunt
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
postfață Ioana Pârvulescu, București, 2000; Calea șearpelui, îngr. și introd. Simona Popescu, Pitești, 2002; Exact în același timp, îngr. și pref. Ion Cocora, București, 2003; Despre interior-exterior. Gellu Naum în dialog cu Sanda Roșescu, Pitești, 2003. Traduceri: Serghei Marșak, Mustăciosul vărgat, București, 1955, Casa pisicii, București, 1956, Șase de unu. Despre un an școlar, București, 1956, Pentru cei mici, București, 1960; Václav Rezac, Alarmă în strada fierarilor, București, 1955 (în colaborare cu Mihai Popp); Jules Verne, 20 000 de leghe sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
de călușuri, așezate perpendicular pe țesătură la câțiva centimetri unul de altul. Pe țesătură se prindea imaginea destinată să fie reprodusă în filigran. Acest grătar de fire își lăsa amprenta ușoară în coala de hârtie, care, privită în zare, apărea vărgată. Abia în secolul al XIII-lea, la Fabriano, în Italia, piua arhaică a fost înlocuită cu șteampuri. Transformarea cârpelor în pastă avea loc într-o cuvă de lemn sau piatră, cu ajutorul unor maiuri puse în funcțiune de un arbore orizontal
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
acela, o fi fost de față la Gherla sau nu, era numai prezumată prezența foștilor mei torționari, pentru că, practic, nici ei n-aveau cum să mă cunoască pe mine, eu eram un număr din miile de numere, îmbrăcat în haine vărgate și piele și os. Și nici eu n-aveam cum să-i recunosc, pentru că nu mi-am dat niciodată osteneala și, pe de altă parte, atunci erau tineri, iar acum sunt oameni bătrâni. Ei bine, acela, care o fi fost
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
fost, și-a adus aminte de regulamentul penitenciarului, care prevedea că un deținut nu are voie să poarte nimic căptușit! Aceasta pentru securitate, să nu cumva să aibă bilețele, foi de hârtie ascunse între stofă și căptușeală. Și zeghea aceea vărgată era fără căptușeală, pantalonii fără căptușeală, nimic, nimic nu avea voie să fie dublu. Și gardianul și-a adus aminte de această dispoziție regulamentară și a înjurat și a apus: „Ia uite-l pe ăsta, mă, banditul ăsta ține o
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
iasă din turnul de fildeș și să-i demonstreze cetății că-i genial prin acțiune de marketing. Au apărut rezolvări de tiraj cu ajutorul literaturii pornografice, al culegerilor de discursuri parlamentare, al poeziilor scrise de miniștri sau de lideri în haine vărgate, al romanelor epistolare alcătuite din bilețele de influență... Vocea (scrisă) a scriitorului a fost acoperită de gălăgia mediatică. Dar toate astea nu țin de esența scrisului, chiar raportat fiind acesta la piață. Scrisul a fost întotdeauna - înainte și după '89
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]