551 matches
-
streșina casei, se fac ploșnițe în casă. Spre a se cotorisi de ploșniți, este bine a afuma în casă cu pipăruș* și apoi a vărui păreții cu un var amestecat cu terpentină. De ploșniți scapi dacă grijești casa și o văruiești în lună nouă, în zilele de post, văruind-o îndărăpt și molfăind ceva, precum coji de pîne, mălai etc. Scapi de ploșniți dacă o afumi în Vinerea Paștelui cu colivă furată. Poamă Vara, cînd încep să se coacă poamele, să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a se cotorisi de ploșniți, este bine a afuma în casă cu pipăruș* și apoi a vărui păreții cu un var amestecat cu terpentină. De ploșniți scapi dacă grijești casa și o văruiești în lună nouă, în zilele de post, văruind-o îndărăpt și molfăind ceva, precum coji de pîne, mălai etc. Scapi de ploșniți dacă o afumi în Vinerea Paștelui cu colivă furată. Poamă Vara, cînd încep să se coacă poamele, să nu mănînce cineva pînă mai întîi nu împarte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
te uiți prin sită, că faci bube. Sîmbătă Sîmbăta să nu începi nici un lucru, că nu ajungi să-l isprăvești. Sîmbăta să nu se mănînce de dimineață, căci în această zi se împărtășește îngerul. Sîmbăta nu se unge, nici se văruiește, căci la din contra, s-ar unge cu lut gurile morților. Sîmbăta să nu zici nimănui, văzîndu-l îmbrăcat cu straie noi: „Porți sănătos!“, că-i dorești moartea. Dacă sîmbăta se croiește ceva, tot în acea zi să se și isprăvească
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din plasa Baia, că numitul aflăndu-se căpitan În vremea răsvrătiri (i) muscalilor și că după vreme ne pusasăm și noi panduri supt a lui căpitănie, eu cu altul un văr al meu Stănomir Godescu. Într- acea vreme avănd necaz pă văru mieu, s-au spus de au Învățat pe unu dintre ai săi de l-au omorăt și că el ce mult-puțin avea s-au lo (a) t tot de numitul căpitan. Apoi, avănd acel văr al mieu niște locuri și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Zegujani, după ce a fost numit titular preotul Gheorghe Buciu. Din cauza cutremurului din 1941 s-a avariat clopotnița. Aceasta a fost demolată, cu cărămizile de aici reparîndu-se biserica din Valea MÎnăstirii. S-a vopsit tabla de pe acoperișul bisericii Lupoaia, s-a văruit biserica. Din tezaurul bisericii, sînt unele cărți de ritual, valoroase prin vechimea lor. Între cărțile de ritual se găsesc 2 trioade. Unul vechi de 250 de ani. Celălalt triod, este adus din Ploștina, fiind tipărit la Buda În 1816. De
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
poziție incomoda, învățătorul fiind în permanență sufocat pentru că locuiește pe o bucată de pământ ce nu îi aparține. Apoi este descrisă casa lui Alexandru Pop-Glanetașul: "ușa e închisă cu zăvorul; acoperișul de paie parcă e un cap de balaur; pereții văruiți de curând de abia se văd prin spărturile gardului"3. Ultimul element focalizat este cârciuma ce reprezintă un punct de răscruce, pe acolo trecând toți oamenii și producându-se numeroase evenimente. Personajele ce populează acest spațiu funcționează ca un mecanism
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
-n spate,/ Să vadă cine-i mai înalt/ Și noaptea gingașă se-apleacă/ Spre a părea/ Egale și surori./ Nu te-apropia,/ Până te cheamă/ Sânge stângaci,/ ca să cobori./ Tu vino numai când răsare/ Înlăcrimatul soare de octombrie,/ din oul văruit cu nouri,/ Clocit în calde veșnicii,/ Pândește cumpăna din care/ Se lasă-n jos cuminte-/ Atunci/ Poți, chip de om purtând,/ Să vii!" (Așteaptă să vină octombrie). Erosul profund este redat în Cuplu, unde nunta apare ca laitmotiv al reîntregirii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ce i se potrivește. Textul 1: O candelă lumina acum camera pătrată, cu două ferestre și trei paturi. Mai erau acolo un dulap, o masă, două scaune de lemn de nuc bătrîn, a căror culoare fumurie contrasta puternic cu pereții văruiți în galben deschis. Și nimic altceva, cîteva boarfe agățate în cui, un urcior pus jos, pe podea, lîngă un castron întins, din lut, ce servea drept chiuvetă. Textul 2: Era o cămăruță strîmtă, la mansardă, cu fereastră rabatabilă ce dădea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu fereastră rabatabilă ce dădea pe acoperiș. Era mobilată cu un pat îngust, un dulap din lemn de nuc, o măsuță de toaletă și două scaune. Douăzeci de camere asemenea acesteia se aliniau de-a lungul unui coridor de pensiune, văruit în galben. Textul 3: Simplitatea și frumusețea pot caracteriza această cameră. DULAP. Structură decor furnir imitație de nuc aplicat pe plăci aglomerate. Fațadă din panouri cu muluri, din lemn exotic. Lac celulozic, patru uși, două oglinzi pe mijloc. Amenajare interioară
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Cornel lucra ca maistru la balastiera din Ghioroc s-a putut procura în mod cinstit material pentru reparațiile necesare clădirii. Reparația a constat în faptul că s-a dat jos tencuiala din pământ, s-a tencuit cu mortar, s-a văruit tot exteriorul clădirii. Sora Lenuța Miculiț își amintește faptul că fratele Cornel ar fi dorit să scrie versete din Biblie pe exteriorul bisericii la fel cum la biserica baptistă din Covăsânț era scris un text pe exteriorul clădirii. Însă frații
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
avut loc o renovare majoră a clădirii bisericii baptiste din Cuvin. Clădirea a fost ridicată în anul 1921, a avut parte de o renovare majoră în 1968 și apoi în 1999. Între anii 1977-1999 s-au îndreptat și s-au văruit pereții, s-a montat instalația electrică, s-a schimbat ușa exterioară de lemn, s-au schimbat geamurile cu toc de lemn în geamuri puse pe corniere de fier, s-a podit la amvon și s-au lambriat pereții de la cor
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
întinse în pat. Candela fixată de tavan cu trei lanțuri fără cusur lucrate din argint era ca o dantelă din același metal ciocănit. În interiorul ei untdelemnul, într-un pahar transparent, lăsa să se filtreze raze aurii care aruncau, pe pereții văruiți în alb fără nici un fel de decorații, umbrele lucrăturii candelei. Urmărea arabescurile de flori, frunze și cârcei de viță în alb-negru, așa cum se proiectau pe pereți, și își surprinse un sentiment de mare fericire, inundându-i sufletul. Evident, sufăr că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în văzduhul aproape înghețat. De peste lac, din parcul domnesc, alt tril îi răspunse la început grav, apoi urcând spre cele mai înalte acute și rămânând suspendat, susținut, până când altă și altă privighetoare îl reluă. Selin privea vrăjit spre reședința domnească, văruită în alb, cu foișorul grațios, luminat de lună dintr-o parte. În cuhnie el și Ștefan n-au fost admiși decât atât cât să se încălzească, apoi au rămas femeile cu beiul Constantin. Prințul a plecat la grajduri să pregătească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dădea în cerdac. Scara care urca acolo cu trepte de piatră abrupte pornea din cerdac și se învârtea ca un melc, într-un fel de turn care a fost lipit de clădire atunci când casa a fost supraetajată. Casele Brâncovenilor se văruiau în fiecare an de Paște și acum, după o lună, zidurile, turnul, cerdacul, totul era alb strălucitor. Selin, mirat de atâta curățenie atunci când sosise la București, a întrebat un slujitor de ce este totul atât de alb. Omul s-a făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l omoare pe vodă care era prunc pe atunci. Dar i-au potolit pe ticăloși, dându-le pruncul unei țigănci roabe, una Zamfira. Blestemații au ucis copilul țigăncii, lovindul de peretele cerdacului. De atunci se spune că, dacă n-ar vărui zidurile de fiecare Paște, ar apărea pata sângelui nevinovat vărsat. Selin acum urca două câte două trepte deodată în albul turnului potopit de lumina ce intra prin ferestrele lungi, fără geamuri, și ajuns în foișorul deschis, trase adânc aer în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu el întrebarea în visarea în care pășise, detașându-se total de grijile sale. Trecuseră așa prin Hârtiești ca trei năluci din altă lume, fără zgomot, fără să stârnească lătratul câinilor, azvârlind lungi umbrele lor și ale cailor pe garduri văruite în așteptarea Floriilor. Înțeleptul Leu a ajuns la răscrucea de drumuri de la ieșirea din sat, s-a oprit și și-a alungit gâtul înainte întinzând căpăstrul din mâna ieromonahului; acesta a ridicat capul, l-a văzut pe prinț drept, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spună surugiului să oprească. De jos, măsură din ochi poteca pietruită cu piatră rotundă de râu ce ducea spre biserică și nu i se păru anevoioasă, așa că făcu semn feciorului că vrea să urce până sus. Cum se vedea bisericuța văruită în soarele aflat spre apus, cu pridvorul adăugat de curând - slomn, cum îi spunea vlădica Thedosie, Dumnezeu să-l pomenească -, răsărind ca o mireasă albă din verdeața crângului ce o înconjura, i se părea o minune. Or, cu minunile nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a venit În vizită după câteva luni de când o cunoștea pe fiica lor. - Îți dai seama când ne-a anunțat fii-mea că vine cu ditamai bogătașul, ce emoții am avut!Ne-am apucat să facem o curățenie generală; am văruit, am scuturat, am pus cuverturi noi și preșuri curate pe care le-am spălat la gârlă, măcar să vadă că suntem curați, că săraci, Își dădea seama oricine, de cum intra În curte. Am tăiat câteva păsări și am făcut mâncare gustoasă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
popușoii de pe vale, la fânul din Folești. Ce s-or face fără apă? Continua să frământe, gândindu- se la ale ei. Îi dădea zor, avea de lipit prispa, pe ici pe colo și casa; se găsea de lucru. O să o văruiască, avea pe beci un albastru frumos rămas de anul trecut. Îi ajungea și de un brâu. Numai bine. Setea însă o copleși. Își simțea gâtul uscat, abia putea să respire. Un strop de apă rece. și- ar mai uda sufletul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
veștile despre boala mamei... Vara regenerase foamea de întâmplări. Apusul sta să cadă pe talgerul veacului trecut de jumătate, pe cadranul mileniului care își grăbea sfârșitul, în sud-estul bătrânului continent, la țărmul Mării Negre. Decorul de cretă al unei gări pitice, văruită în albul proaspăt al verii. Forfota crescu, vocile porniră, zumzet, ca într-un sac cu nuci rostogolite. Alergau înainte și înapoi, se intersectau, ciocnindu-se, separându-se și din nou întâlnindu-se. Vagoanele opriră lin. Un fâșâit, stins. Pasagerul înainta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unei ogrăzi largi, cu poarta deschisă. Bologa sări jos, așteptă două clipe pe plutonierul care spunea ceva șoferului, și intrară împreună, în vreme ce mașina trecea mai departe. Două case mari, bătrânești, mărgineau ograda. Cea din dreapta, cu grădiniță de flori în față, văruită de curând, avea vreo cinci odăi. În trei locuia generalul Karg, iar în celelalte două din fund, proprietarul, însuși primarul comunei. Casa din stânga era a unui învățător care a murit, anul trecut, în Italia. Ținuse pe sora primarului. Văduva cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o așeză cu băgare de seamă pe scaun. Își netezi părul pe tâmple, cu amândouă palmele, de multe ori, parc-ar fi vrut să-și potolească o durere. Apoi merse până la ușă, patru pași, se întoarse lângă masă. Peretele era văruit cam de mult și varul plesnise. Se rezemă cu mâinile de dunga mesei. Scândurile nu se împreunau bine și crăpătura dintre ele era astupată, neagră, deși tabla trebuie să fi fost frecată de curând cu leșie și nisip. Pe marginea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tema morții. - Unde se duce sufletul celui dispărut? Unii vorbeau de Rai, alții vorbeau de Iad, dar eu mă născusem acolo, langă țințirim, cu sufletele morților aproape de inima mea. Le simțeam prezența dimineața și seara printre crucile acelea de piatră văruite în alb, prin iarba foșnitoare, dar mai ales îi regăseam în prunii încărcați de rod, din care nimeni nu voia să mănậnce. Mi-i închipuiam prune pe ram, semințe ale ierbii legănate de vậnt și orice dangăt al clopotului mă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
toți pân-la unul. Unul încă tot trăiește, Arde sânta lui coroană, fulger-ochii lui audaci. Luna-n ocean albastru scaldă corpul ei de aur, Luminând culmile sure și adâncul colcîntaur, Dintru care-eșit se vîră-n nouri anticul castel; Decebal (palid ca murul văruit în nopți cu lună) Se arată în fereastă și-și întinde alba mână Moartă din flamida neagră ce-l acopere pe el. El vorbește. Și profetic glasu-i secolii pătrunde: Sufletu-i naintea morții lumineaz-a vremii unde; Gândul lui o prorocie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
transformată în cavou. Marii frustrați devin sinucigași. Ori dictatori. Cuibărite în cărți, unele molii atacă hârtia, altele textele. Există critici care molfăie, rumegă, dar nu digeră. Deși a găbuit inteligența, omul nu renunță la forță. Dimpotrivă. De mii de ani, văruim efectele, dar nu salubrizăm cauzele. Distrugerea scării de valori înseamnă cel mai greu deficit bugetar al unei țări. Masa de scris a criticului poate deveni oricând butucul călăului. De multe ori, entuziasmul deraiază în ridicol. Ne fascinează folclorul castelelor de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]