343 matches
-
-și roadele și în rezultatele la învățătură ale copiilor. Și tot gândind la roade chibzuiam să punem pe unul dintre cele trei hectare o livadă. Dar de unde puieți? Știam că locuitorii din Marineanca, majoritatea bulgari, aveau rădăcinile în comuna Cișmeaua Văruită, la 10-12 kilometri depărtare. De acolo veniseră moșii și strămoșii lor și tot de acolo își mai alegeau mirese unii flăcăi din Marineanca. Mai știam că de acolo se ridicaseră trei frați, Nicolaie, Gherasim și Chiril Constantinov - Atmajov, care își
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de stat de la Istrița, județul Buzău. Ceilalți frați erau tot ingineri agronomi. Și iată că într-o noapte scriu un fel de scrisoare-adresă-rugăminte inginerului N.Constantinescu. I-am spus că locuitorii sunt de-ai lui, bulgari de obârșie de la Cișmeaua Văruită, că am făcut planul, pichetarea și gropile pentru puieți și că împreună cu sătenii așteptăm un semn de bunăvoință de la domnia sa, semn care meri să se cheme. Și gata. Dumnezeu cu mila. De înțeles ne înțelegeam mai bine cu sătenii decât
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și cum râsul e ca râia, a trecut la ceilalți. Deși trăiau în același sat ucrainieni și bulgari și doar un moldovean, moș Ion Catană, nu se făceau căsătorii între aceștia. Nu se făceau căsătorii nici între bulgarii din Cișmeaua Văruită și cei din Marineanca, care aveau originea din Cișmea - pe de o parte, și între bulgarii din Dermendere, pe de altă parte. Cei din Cișmeaua Văruită erau mai bogați fiindcă se ocupau cu viticultura iar cei din Dermendere erau mai
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se făceau căsătorii între aceștia. Nu se făceau căsătorii nici între bulgarii din Cișmeaua Văruită și cei din Marineanca, care aveau originea din Cișmea - pe de o parte, și între bulgarii din Dermendere, pe de altă parte. Cei din Cișmeaua Văruită erau mai bogați fiindcă se ocupau cu viticultura iar cei din Dermendere erau mai săraci și mai cheflii. Cei din Dermendere ziceau că cișmelenii nu-s doar zgârciți, da-s și fuduli. Și totuși am spart obiceiurile. Fiica lui moș
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
un alai curios, nici vesel, nici trist, mulțime de oameni nedespărțită până la Dermendere. Ni se rupea inima. Dar ce să-i faci? Viața e viață. Cu o săptămână înainte fusesem la Sofian și aranjasem să se facă necesara curățenie și văruitul în camerele în care aveam să stăm. Ne-a sprijinit sora revizorului școlar, tânăra învățătoare Cornelia M Stratula. Spre apusul soarelui, când am ajuns, totul era pus la punct și până s-a înnoptat lămpile erau pregătite să lumineze sărăcăcioasa
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și stăteai pe canapea cu capul în jos, cu picioarele sprijinite pe pernele spătarului, și capul îți atârna - vechiul salon al familiei tale ți se părea un loc nou și ciudat. Cu capul în jos, puteai păși pe podeaua aceea văruită și te puteai uita în jos la noul tavan carpetat și ticsit cu stalactitele mobilei atârnând din el. Tot așa cum, spune Ducele Vandalilor, un artist își întoarce invers o pictură, din același motiv, sau o privește reflectată într-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acoperit cu ierburi aspre și neliniștite, vorbeau de ploaie, apoi s-a pornit o burniță rece, îmi simțeam pielea ca pe o cămașă udă, aș fi vrut să mă adăpostesc undeva, am nimerit pe o vale, la o căsuță proaspăt văruită, am bătut la ușă, mi-a deschis o bătrână. „Intră“, mi-a spus și am intrat, în odaie ardea un fir de foc, dar era tot frig și cam întuneric, oricum, nu ploua, iar alt adăpost n-aș fi putut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unor politicieni semianalfabeți, am dat drumul la duș la maximum să nu mai aud vocile acelea care mă duc înapoi acasă, la sărăcia noastră, la viața noastră nenorocită, mă joc în fața statuii ca să îmi ascund disperarea, o păpușă cu fața văruită, fără expresie, dar poate și ea e un fel de cerșetoare în marele oraș australian, aici în mijlocul bogăției, tânăra stă nemișcată lângă un stâlp de beton, înfruntă puhoiul de oameni care trec pe lângă ea fără să o bage în seamă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bogăției, tânăra stă nemișcată lângă un stâlp de beton, înfruntă puhoiul de oameni care trec pe lângă ea fără să o bage în seamă, unii îi aruncă bănuți în cutia de carton de la poalele piedestalului, mă strâmb din nou la copila văruită, îi fac semn să coboare, vreau să o determin să se miște, să comunice cu mine, aș vrea să o iau de mână și să o duc cu mine la Manly, izbutesc doar să o fac să pufnească în râs
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fie îngrijorați de ritmul debordant în care orașele înghițeau savana din jur. Casa asta, un bungalow scund, un pic sumbru, cu un acoperiș din tablă ondulată, fusese construită pentru un funcționar colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ascuns la capătul unei străduțe prăfuite, lângă librăria Mântuirea, care vindea biblii și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bine de la distanță. Acum o văd. Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise mai deasă, arbuștii țepoși se înmulțiseră și ascundeau în mare măsură, dar nu complet, conturul clădirilor. Unele dintre acestea erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul acoperișului, căci paiele se prăbușiseră înăuntru și fuseseră mâncate de furnici sau luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în centrul Gaborone-ului, ziua în amiaza mare? El nu știu ce să-i răspundă, dar, totuși, o privi neliniștit când îl lăsă în mașină și înaintă pe aleea lăturalnică spre poarta din spate. O văzu cum ezită în fața clădirii micuțe cu pereții văruiți, unde stăteau servitorii, până să-și facă curaj și să intre pe ușă, după care dispăru din raza lui vizuală. Puse mâna pe creion, verifică ora exactă și făcu o însemnare: Mma Makutsi intră în aripa servitorilor la 14.10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
el, invizibilă. Nu e chiar așa. Suntem martori demni de Încredere că moartea e un schelet Înfășurat Într-un cearceaf, locuiește Într-o Încăpere rece În compania unei coase vechi și ruginite care nu răspunde la Întrebări, Înconjurată de pereți văruiți de-a lungul cărora sunt rânduite, printre pânze de păianjeni, câteva duzini de fișiere cu sertare mari pline cu fișe. Este de Înțeles deci faptul că moartea nu vrea să le apară oamenilor sub o astfel de Înfățișare, În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Rambert a recunoscut că nu, iar bătrâna a spus din nou că asta era prin urmare pricina. Trebuie s-o revedeți, aveți dreptate. Dacă nu, ce v-ar rămâne ? Restul timpului, Rambert se învârtea între cele patru ziduri goale și văruite, mângâind evantaiele agățate pe pereți sau numărând ciucurii care împodobeau fața de masă. Seara, tinerii se întorceau acasă. Nu vorbeau mult, sau dacă vorbeau o făceau numai ca să spună că nu era încă momentul. După masă, Marcel cânta din chitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nealterată. Dar, un minut reunite, pulsațiile inimilor lor se dezacordau iarăși, copilul îi scăpa și efortul lui se prăbușea în vid. El dădea atunci drumul încheieturii subțiri a mâinii copilului și se întorcea la locul lui. De-a lungul pereților văruiți lumina trecea de la trandafiriu la galben. O dimineață călduroasă începea să se facă simțită în spatele geamurilor. Grand abia a fost auzit când a plecat, spunând că o să revină. Toți așteptau. Copilul, cu ochii mereu închiși, părea că s-a liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Puff Daddy și Jay-Z, trag aici și se simt très în siguranță în holul hotelului. Trebuie să fi fost trecut de unu dimineața când am ajuns acolo. Îmi place că holul este decorat ca un depozit imens, șic, cu pereții văruiți, și încărcat cu canapele Christian Liaigre. Mai totdeauna poți să vezi personalități ca Sofia Coppola sau Chloë Sevigny învârtindu-se pe acolo, de parcă ar fi în propria lor sufragerie sau ceva de genul ăsta. În noaptea asta holul era neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai amâni, să scapi. „Eram convinsă că n-ai să vii...“ Evitase, într-adevăr, se învârtise de câteva ori în jurul casei, să amâne. „Poți scoate trenciul, doar n-ai să stai așa, în mijlocul camerei.“ Apartament în curs de amenajare, proaspăt văruit. Ieșiră pe terasă, sub coroana bătrânului arbore. Se atinseră. Irina făcu o mișcare speriată, de retragere. Reintrară în camera goală. Se așezară. Față în față. Se priveau. Buzele ei groase, uscate. Ochii cocliți, glasul gros, răgușit. Se priviră. Privirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în etacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; Tremurând ea licurește și se pare a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
baton, am zis eu în timp ce Helen îmi înapoia pachetul, cu un aer solemn. —Trei? Le-am arătat locul timidă, dar și cu un soi de mândrie. Mi se făcea rușine numai când ziceau chestii de genul „Locul ăsta ar trebui văruit. E aproape la fel de rău ca la noi acasă“. Am salvat-o pe mama de la o alunecare pe poneiul de jucărie al lui Michelle. E cineva faimos pe-aici? mi-a șoptit Helen. Momentan, nu, am răspuns cu nonșalanță. Spre marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
De atunci, luni în șir n-o mai văzu pe Livia decât de departe. Într-o încăpere oarecare, deloc mare, cu o singură fereastră ce dădea spre o curte interioară, asemenea unei închisori, cu mobile vechi și banale și pereții văruiți, îi aduseră sarcinae, bagajele lui, care fuseseră adunate dezordonat și verificate de niște mâini dușmane. Din fundul unuia se ivi codexul despre călătoria în Aegyptus, pe care cenzorii îl consideraseră probabil un joc de copii. Apoi, într-o cutie plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șir de suverani. Nu i-au interzis să treacă pragul acelor încăperi, și lui i se păru că a ajuns pe o insulă. Din voința lui Augustus, toată înțelepciunea lumii cunoscute fusese adunată acolo; câțiva pași dincolo de camera lui prost văruită deveneau o evadare mentală. Supraveghetorii lui tăcuți observară, cu o surpriză care curând se transformă în ușurare, pasiunea lui pentru lectură; spuseră că semăna cu celebrul său unchi Claudius, literat, etruscolog, cercetător al limbii latine din urmă cu șase secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ai putea să te muți, dacă pleacă... Coborâră pe străduța care ducea spre Splai și se opriră mai înainte de a ajunge în capătul ei. Fosta cârciumă a lui Tănase avea acum o firmă nouă deasupra ușii de la intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cred că vântul mă va duce și mai departe până mă voi pierde în văzduh. Cine știe unde îmi voi găsi sfârșitul? Te rog să mă lași să te ajut! Vino cu mine! Frunzulița a acceptat și a ajuns într-o odaie văruită unde singurele obiecte de mobilier erau un pat vechi și o masă pe care erau așezate ordonat câteva cărți. Băiatul a ales o carte mare și destul de grea și i-a spus: Draga mea prietenă, noua ta casă este ierbarul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu ochii albaștri și profunzi ce explicau neînțelesul cerului, cu buclele negre și întunecate ce se atârnau pe ai mei umeri ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca merele pârguite. Sub un ten văruit se ascundea un surâs de porțelan. Dacă lași ca firea ta să fie înghițită de calmul vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau ale lui ecouri sparte în parcurile de copii. Eram eu... Nu știu câți ani au trecut de când n-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]