561 matches
-
minți și tu! Îndrăznește, Ioane! Cu riscul de a-ți pierde capul, râde Ștefan. Ai observat Ioane? în întreabă după un timp. Au plecat lăstunii din turnul Nebuise; o să avem o iarnă timpurie. Cum să nu plece?! izbucnește Tăutu revoltat. Vătaful Mănăilă s-a apucat de le-a stricat cuiburile! Ceee?! A zis că rândunelele făceau prea multă mizerie. L-am certat și... Idiotul! Ce-i făceau câteva rândunele, acolo?! N-o să se mai întoarcă... Vătafului să i se dea douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu plece?! izbucnește Tăutu revoltat. Vătaful Mănăilă s-a apucat de le-a stricat cuiburile! Ceee?! A zis că rândunelele făceau prea multă mizerie. L-am certat și... Idiotul! Ce-i făceau câteva rândunele, acolo?! N-o să se mai întoarcă... Vătafului să i se dea douăzeci de bice, să i se urce mintea de la cur la cap! spune el furios. Ce idiot! Desigur, o să se zică iarăși că sunt nemilos: "Pentru niște păsări acolo..." Să nu te mai milogești! Nu las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-și ia moșiile în primire. Atunci ispisocul de la Duca vodă bătrânul a intrat în mâna Zlataustului. „Si cu acel ispisoc au luat întăritură de la Dumitrașco vodă Cantacuzino și de la Constantin Duca vodă și de la alți domni.” Incurcătura pornește de la vătaful hotarnic Ionașco. Acesta, fiind trimis să „stâlpească” locul dăruit Păunului de vodă Duca cel bătrân, a cuprins și Prisăcile. Vodă însă a dat întăritură de danie fără Prisăci. „Dară călugării de la Sventâi Ioan când au luat întăritură pe locul mănăstirii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Prisăcile. Vodă însă a dat întăritură de danie fără Prisăci. „Dară călugării de la Sventâi Ioan când au luat întăritură pe locul mănăstirii Clatii (Păun) n-au arătat ce cuprinde în ispisocul Ducăi vodă ce-au arătat hotarul...mărturie lui Ionașco vătaful în care cuprinde și Prisăcile...” - Ale cui erau de fapt Prisăcile, dragule? - Mărite Spirit, Prisăcile erau ale mănăstirii Aron Vodă, care a jăluit „că danie ce-au avut de la măriia sa le-au luat-o călugării de la Sventâi Ioan cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Ce ar fi să mergem la Dealul Mare, mărite Spirit? - Adică la mănăstirea Hadâmbul? - Chiar așa. La mănăstirea vistiernicului Iane Hadâmbul. Despre acest vameș aflăm pentru prima oară din zapisul de la 1657 sept.1-1658 aug.31 (7166), prin care Dumitrașco vătaful de paici, fratele lui Iacov cizmarul, îl lasă pe Iane Hadâmbul să ție pe mai departe casele din „Târgul Vechi” ce au fost ale lui Iacov cizmarul. - Cum văd eu, dragule am și început să vorbim despre ctitorul mănăstirii Hadâmbul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Dar, ca să ajungem acolo, trebuie să luăm în piept lunga cale a Mogoșeștilor. Unul din primele documente care vorbește despre Iane Hadâmbul, al cărui nume îl poartă satul, este cel din 1657 sept.1165 8 aug. 31, prin care Dumitrașco vătaful de paici lasă casele fratelui său Iacov, din Târgul Vechi, să fie ținute de Iane Hadâmbul. Actul în care găsim numele Hadâmbului, legat de Dealul Mare, este cel din 7 februarie 1659: „Noi Gheorghe Duca voievod, cu mila lui dumnezeu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
primei atestări documentare a municipiului dunărean. Iată, ce spune domnul Done Șerbănescu despre acest eveniment: ”La 13 aprilie 1515, Neagoe Basarab Voievod, ctitor al mănăstirii Curtea de Argeș, semnează un Hrisov în Oltenița, prin care răsplătește cu moșii pe slugile domniei : Tatu Vătaf, Voica și Mătea cu fiii și frații lor, pentru dreaptă și credincioasă slujbă” Având un fond de documentare destul de amplu, prof dr. Done Șerbănescu a realizat o monografie istoricoartistică, inserând date interesante despre oamenii de artă originari din Oltenița, precum
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
că se făcea,/ Luntrile de răsturna,/ Năvodarii se-neca,/ Numai vătafu-mi scăpa,/ Cu cuțitele-a vâslit/ Și la mal că a ieșit” (Grădiștea - Ialomița). Marea și scufundarea în apă sunt, după cum vom vedea, o transfigurare a înghițirii inițiatice, iar salvarea vătafului de la înec ia sensul unei călătorii mitice pe tărâmul celălalt, al Haosului precosmic și al unei probe depășite. „Stăpână a apelor primordiale” (Mihai Coman) și „cerber” în ritualurile funebre, vidra cunoaște o ipostază surprinzătoare pentru o fiară, dar familiară totuși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din buzunarele noastre întotdeauna goale din cauza angaralelor pe care nu le mai putem acoperi, sau cine știe! Petru a stăpâni și administra eficient pădurea și restul averii stăpânului său, boierul, priceput în toate, a pornit o de la a numi doi vătafi, un fel de ochi și urech ile sale, care și ei și-au construit vile chiar în inima pădurii. Să le vină bine în a urmări desfășurarea exploatărilor forestiere, activitatea de plantare și regenerare a vegetației, de întreținere a pădurii
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
un fel de ochi și urech ile sale, care și ei și-au construit vile chiar în inima pădurii. Să le vină bine în a urmări desfășurarea exploatărilor forestiere, activitatea de plantare și regenerare a vegetației, de întreținere a pădurii. Vătafii despre care am făcut vorbire și au recrutat o armată de pădurari care erau repartizați pe trei c antoane, cu atribuții diferite. Un canton - cu pădurarii lui - era destinat organizării și supravegherii tăierii pădurilor. Exploatarea, i se zicea cantonului. Alt
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
se ocupa, pur și simplu, de pază, u rmărind să nu se fure... pădurea. Dar cum s-a văzut, atunci ca și astăzi, primii care atentau și distrugeau arborii erau tocmai cei puși să o păzească și să o regenereze, vătafii au fost cei care au defrișat și și au făcut casele lor. Nu lipsea însă propaganda care să ți spună ce este pădurea și care îi era importanț a: „ „Dintotdeauna, a reprezentat pentru neamul nostru un prieten de nădejde, un
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
șugubețe, menite să seducă asistența. În realitate, nu reușesc aproape niciodată să-și camufleze trivialitatea de fond, parvenitismul, instinctele primare. S-ar putea salva prin discreție și cumsecădenie. Dar asta li se pare o slăbiciune, un moft. Preferă încruntătura de vătaf sau bășcălia discreționară. Banii aduc, cred, cum spuneam la început, fericirea. Un fel de fericire. Cea râvnită de toată lumea. (De altfel, oamenii cu bani nu prea au timp și înclinație să se simtă nefericiți.) Trebuie spus mai degrabă că banii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
povești, cu haiduci și nu numai, aceștia sunt puși în butuci, ținuți cu fața în fum de ardei, bătuți cu harapnicul etc. În secolul XIX chiar, un personaj al lui Radu Rosetti judecă fără apel o roabă țigancă și pune vătaful s-o biciuiască. Dificultatea executării sentinței apare nu pentru că individa e gravidă chiar cu boierul, ci pentru că nu poate fi culcată pe pământ cu fața în jos. Ingenios, boierul pune să fie săpată o groapă de dimensiunea pântecului astfel ca
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de la Varșovia. Cei doi, prin funcția deținută, ar fi avut menirea de a înlesni corespondența cu Varșovia și Viena 200. Mai mult, cu două luni în urmă ar fi fost trimis spre Viena, prin Belgrad, ca om de încredere, un vătaf de copii de casă grec, cu misiunea de a găsi un al doilea informator la Viena. Acesta urma să transmită corespondența prin Sibiu, astfel încât să existe posibilitatea comparării știrilor de interes trimise, spre a se putea stabili gradul de încredere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în total, erau înregistrați 188 locuitori. În 1875, Broștenii aparțineau Episcopiei și făceau parte din ținutul Fălciu, ocolul Prut. Satul avea biserică, iar populația era alcătuită din: 2 preoți, 1 diacon, 2 dascăli, 3 mazili, 17 bejenari, 8 nevolnici, 1 vătaf, pe lângă moșiile Pogănești, Epureni, Hondriceni ș.a., cu un număr de 401 locuitori. Cornii, situat la nord de târg, s-a format treptat ca sat. Ștefan cel Mare a dispus așezarea coloniștilor husiți pe moșia domnească Corni, pentru a cultiva vița-de-vie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
poruncile domnești spre îndeplinire. De pildă, la 1 noiembrie 1621, domnitorul Alexandru Iliaș (1620-1621) trimitea din Iași următoarea scrisoare: „Scriem Domnia mea Diregătoriului și Șoltuzului și Prăgarilor și tuturor Dăbilarilor de târg de Huși”. Scrisoarea era adresată în același timp vătafilor mari, dar și vlădicăi de Huși. La Huși și Bacău, poate și la Adjud și Târgu Trotuș, funcția de șoltuz era deservită alternativ: un an își exercita funcția un șoltuz ungur („primarius judex”) și în anul următor, un șoltuz român
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
bătăi și pârâturi, și „să aibă treabă numai pentru morți de om sau alte deșugubine, furi sau tâlhari”. Marii vatavi apar și ei menționați ca dregători în documentele legate de Episcopie. La 26 octombrie 1666, Iliaș Alexandru (1666-1668) scria marilor vătafi, pârcălabilor de ținut și „dregătorilor de prin târguri” că episcopul de Huși îi reclamase, pentru că judecând călugării, „preoții și casele lor, feciorii și năimiții și poslușnicii”, își depășeau atribuțiile și încălcau dreptul de judecată acordat Episcopiei. Deci, până în a doua
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
iar patru aveau alte ocupații. În același ținut (Fălciu) și în același an - 1825 -, își desfășurau activitatea 23 liber-profesioniști (sudiți) și de alte ocupații, din care patru grădinari, un arendaș de moșii, 15 lucrători de pământ, trei ciobani (păstori), un vătaf de moșie, iar opt aveau alte ocupații (vezi Anexa V). În 1826, numărul sudiților din ținutul Fălciu era de 65, asemănător cu cel din anul precedent (vezi Anexa VII), însă în 1828 numărul supușilor străini din târgul Huși era de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
franceză). 116 Totdeauna, în versurile voastre, sensul care împarte cuvintele Întrerupe emistihul marcând pauza (franceză). 117 În favoarea sa, pentru sine (latină). 118 Pantaloni turcești. 119 Plecăciune. 120 Sticlele, vasele. 121 Doritor. 122 Lustruitul pantofilor sau ghetelor. 123 Socoteală, evidență. 124 Vătaf, staroste (ieșit din uz). 125 Oameni care gonesc vânatul. 126 Vânători începători. 127 Râpă abruptă. 128 Ocoli. 129 Digera. 130 Namilă. 131 A fugit. 132 Sticle. 133 Hrăpăreț, lacom. 134 Decoltat (franceză). 135 Prea joase în partea de sus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
selectăm câteva, și nu dintre cele în care ni se spune că niște moștenitori își împart un țigan. Să căutăm vina Europei în următoarele documente de epocă: 1) La 11 septembrie 1746, Chiriță căpitan, cu soția Marica vând lui Anăstasie vătaf o țigancă cu 35 lei; 2) La 19 mai 1747, Ioniță, fiul lui Niculai postelnic, vinde lui Iordache Ruset vornic niște țigani; 3) La 24 ianuarie 1753, Mihai Cehan Racoviță vv., volnicește pe Vasile Roset, fost mare visternic, ca să-și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fiica † Căpitanul Iene † Pârcălabul Ienache, mort la 1723 † Logofătul Iene zapciu la banii pocionului bairamului la 1727, mort la 1776, căs. cu Safta, fiica comisului Vlădescu † Oancea † Vistierul Constantin (Dincuță) † Constantin † Constantin † Zoe † Elena † Maria † Mihăiță fără posteritate † Ion fost vătaf de plai căs. cu Victoria Păianu a doua oară † Ion sau Nică căs. cu o Vrăbiască † General Constantin căs. cu Elena Iorgulescu Constantin, Florica, Ion Ion Brătianu Pepina căs. cu C. Miculescu Victoria căs. cu Căpitan Buzoianu Maria Comșa Viorica
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Alexandru † Ion † Maximila Maria starița mânăstirii Ostrov de lângă Călimănești și a mânăstirii Văleni † Ana căs. cu Alecu Furduescu Elenca căs. cu I. Slăvescu Iancu Tinca căs. cu N. Dimancea † Elena † Marieta † Romulus † Alexandru † Constantin † Stăvărache† Alecu Ion † Petre † Șetrarul Iene, vătaful plaiului Loviște, căsătorit cu Safta, fiica clucerului Balotă 1-a căs. 2-a căs. † Eftimie, pitarul din Brătieni † Florica † IonSabina căs. cu dr. † C. Cantacuzino Constantin căs. cu D-ra Alexandrina Costinescu căs. 1-a oară cu Maria Moruzi căs. a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lume. Fata l-a strigat într-o zi din foișorul de la drum. El se uita la băieții care alergau cu brațele pline de rămurele spre cuptorul mare din curte. Știa că și el aprindea adeseori focul, dar cum nimeni, nici măcar vătaful, nu-i spunea să facă ceva, Pampu privea cerul cu uimire sinceră, pironit în mijlocul curții agitate. Apariția Ghighinei i-a stârnit interesul imediat. Știa cine este, știa ce înseamnă pentru vechiul Pampu și tocmai de aceea s-a îndreptat iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să se-mbrace, îi împuia capul cu toate visele ei despre Târgoviște ori despre prăvăliile din Sighișoara. În viața ei de ființă răsfățată exista totuși cineva care îi punea bețe-n roate și-i frângea elanurile. Iar acesta era Mașcatu, vătaful curții. Nu putea să spună despre el că e necuviincios ori că se poartă rău cu ea. În fond, el era șeful general al curții. Punea în mișcare toată lumea. De dimineață până seara se auzea, de la grajduri și până sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
general al curții. Punea în mișcare toată lumea. De dimineață până seara se auzea, de la grajduri și până sus, în odăile cele mari ale casei, vocea lui puțin răgușită; și, odată cu ea, Ghighinei îi venea în minte și chipul posomorât al vătafului. Avea o figură de om pregătit să dea cu parul. Doar când apărea spătarul Gongea, fața vătafului se lumina instantaneu, iar el devenea bun de pus la rană. Altfel, se făcea că n-aude ori mormăia ceva. Iar pe Ghighina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]