838 matches
-
care îi zbuciumau sufletul. Nimeni nu mai făcu însă nimic. Totul se desfășurase parcă prea repede, fără nici un fel de răgaz de parcă o forță malefică dicta din umbră producerea evenimentelor. Marcius își spuse totuși că mulțimea care urla într-un vacarm de nedescris fusese cuprinsă de isterie probabil îndemnată de cineva anume fiindcă cunoștea metodele capilor iudei, și toți se temuseră la un moment dat că toată scena se va termina cu o răscoală care era dealtfel ceva obișnuit în Iudeea
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
coleg care tot trebuia să-i repete ce spusese înainte, fiind că interlocutorul lui era cu gândul în cu totul altă parte. Nici ce-i șoptea noua sa fană cu fusta scurtă nu auzea. Doar intrarea echipelor pe teren și vacarmul care l-au produs printre spectatori a făcut ca grupul de prieteni să fie cu toată atenția ațintită asupra spectacolului din teren. Echipa locală a reușit în final să câștige spre satisfacția spectatorilor care au trecut de la agonie, când oltenii
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
se îmbulzeau către treptele pretoriului unde Pilat spunea ceva către cei din primele rânduri. Un bărbat însă își făcu loc prin mulțime împingând fără menajamente pe cei din față, se apropie de Baraba și îi spuse repede la ureche prin vacarmul de voci: -Marele Arhiereu Caiafa te așteaptă deseară să-i aduci mulțumirile tale. Cineva te va lua de pe strada care vine lateral intrării în templu în fața unei case care are în față o mică fântână și te va conduce la
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
simțea umilit după statul la colț. -Încearcă! i-am raspus cu indiferență și lăsându-l cu gura căscată în fata curajului pe care îl afișasem, m-am îndepărtat căutându-l cu privirea pe Nini. În curte era așa de mare vacarmul, că nu am reușit să-l zăresc decât atunci când alerga grăbit să se așeze în rând. Dacă în curte se alerga și se țipa, o dată recreația terminată, fiecare își aranja părul, hainele, își ștergea pantofii cu batista sau cu mâna
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
îndreptară spre Loganul roșu parcat nu departe, pe o aleie nu prea circulata. Aranjaseră cele necesare pentru zece zile de concediu pe Valea Oltului cu o seară înainte în portbagajul autoturismului. Erau bucuroși că scăpa măcar pentru scurt timp de vacarmul din București. Înaintau cu greu prin aglomerația bulevardelor. Trecând prin fața Universității zidurile acesteia încă mai păstrau urmele revoluției din decembrie '89. Au răsuflat ușurați când au luat drumul Piteștiului ieșind pe la Leul. Intrând pe autostradă motorul torcea lin, iar distanțele
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
iar mai încolo strada cu casele locurilor: în ape, în povești, în grădină... În zilele de sărbătoare locuitorii se adună în piața centrală și încep să vorbească toți deodată dar fiecare în limba lui. Cu asemenea ocazii se face un vacarm de nedescris. Unii strigă numai locuri sau timpuri, alții cifre sau culori. Într-o zi de sărbătoare, străinul sosit în orașul Amestecat, cu mare mirare ascultă harabubura iscată care sună cam așa : mâine, alb, pe pământ, negru, verde, trei, sămbătă
ORAŞUL AMESTECAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357415_a_358744]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > O PRIMĂVARĂ TÂRZIE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 514 din 28 mai 2012 Toate Articolele Autorului Liniștea dimineții fu străpunsă, deodată, de un vacarm de nedescris. Țipete de oameni și schelăituri de câini. Imagini de Apocalipsă! Unii de la geamuri strigau: Lăsați-i în pace, răilor! Cruzilor! Așa se procedează?” Alții mai realiști(sau care au fost mușcați vreodată), le răspundeau: “Luați-i, luați-i
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
serviciul de noapte, iar Emanuela a plecat spre casă. Mergea cu pași mici și rari, cu capul plecat, fără să vadă pe nimeni. Nu se simțea în apele ei. Părea obosită, lipsită de putere și amețită ca după un... coșmar. Vacarmul ultimelor ore din curtea spitalului fusese înlocuit de o liniște aproape ciudată... Ici-acolo, se zărea câte un vizitator întârziat, aparținători ai bolnavilor ce se grăbeau spre casele lor. Câte un cadru medical se deplasa grăbit între pavilioane. Emanuela medita
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
flacăra până la o coroană de celuloid. dascălul a stins-o cu palmele, dar o scânteie a urcat în pod și în scurt timp, limbi de foc se înălțau uriașe deasupra bisericii văzute și de la 10 kilometri distanță. A început un vacarm greu de închipuit în care țipetele disperării erau înfiorătoare. La ușă s-a creat busculadă, copiii n-au mai putut ieși, iar părinții de afară, în marea lor disperare, bulucindu-se unii peste alții, au blocat ieșirea. Au urmat scene
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
pământ. Văzduhul s-a umplut de țipetele de groază ale părinților înnebuniți de spaimă și ale copiilor chemându-și părinții să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar în curând țipetele copiilor au încetat, doar trupurile încă mai continuau să se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne de om arsă a început să se răspândească pe mai mulți kilometri. Într-o jumătate
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
aș fi păstrat și eu ca amintire. Poate că aș fi prins și o semnătură de la Artiștii noștri...” Auzind-o, chiar mi-a sărit muștarul! M-am ridicat și, făcând mâinile pâlnie la gură, am strigat cu putere, peste tot vacarmul ce se crease în sala de la „sugestia cu înghesuirea”, la d-na din Coslada, responsabilă cu organizarea spectacolului: „Doamna: Nu suntem în campania electorală! Cum permiteți așa ceva? E împotriva legii!” Doamna sare repede, ca arsă, cu gura pe mine: „Domnule
PARTIDELE, PANA SI DE ZIUA NOASTRA NATIONALA... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357988_a_359317]
-
iar mai încolo stradă cu casele locurilor: în ape, în povești, în grădină... În zilele de sărbătoare locuitorii se adună în piața centrală și încep să vorbească toți deodată dar fiecare în limba lui. Cu asemenea ocazii se face un vacarm de nedescris. Unii strigă numai locuri sau timpuri, alții cifre sau culori. Într-o zi de sărbătoare, străinul sosit în orașul Amestecat, cu mare mirare asculta harabubura iscata care sună cam așa : mâine, alb, pe pământ, negru, verde, trei, sâmbătă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
iar mai încolo stradă cu casele locurilor: în ape, în povești, în grădină...În zilele de sărbătoare locuitorii se adună în piața centrală și încep să vorbească toți deodată dar fiecare în limba lui. Cu asemenea ocazii se face un vacarm de nedescris. Unii strigă numai locuri sau timpuri, alții cifre sau culori.Într-o zi de sărbătoare, străinul sosit în orașul Amestecat, cu mare mirare asculta harabubura iscata care sună cam așa : mâine, alb, pe pământ, negru, verde, trei, sâmbătă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
ultim dans Ca să uit mâhnirea mea adâncă, vreau să evadez, Să iau totul de la capăt, o dulcele meu chin... Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia, Puțină iubire, un pic de miere și eu dansez, dansez, dansez... Și în vacarm alerg și mă tem: oare e rândul meu? Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc în zbor, zbor, zbor..., numai speranță Pe acest drum, în lipsa ta în zadar mă străduiesc, Viața fără tine este un decor
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
speranță Pe acest drum, în lipsa ta în zadar mă străduiesc, Viața fără tine este un decor luminos Fără sens! Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia, Puțină iubire, un pic de miere și eu dansez, dansez, dansez... Și în vacarm alerg și mă tem: oare e rândul meu? Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc în zbor, zbor, zbor... În acest dulce chin prin care mi-am ispășit toate păcatele Ascultă cât de mare e inima
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
care mi-am ispășit toate păcatele Ascultă cât de mare e inima mea, Sunt o copilă venită din lume, Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia. Puțină iubire, un pic de miere și eu dansez, dansez, dansez... Și în vacarm alerg și mă întreb: oare e rândul meu? Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc în zbor, zbor, zbor...” (Indila, „Dernière danse”) Ascultând în memoria sa afectivă „Dernière dance”, de-ar fi ca cineva să se
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
O împinsesem precaut, cu speranța că, odată intrat, voi scăpa de amenințarea fioroaselor animale. Și în casa scărilor însă, pe trepte, erau aciuate potăi, care începuseră să latre sălbatic, provocând un zgomot asurzitor. De afară, alte urlete le răspunseseră, sporind vacarmul. Simțeam că vlaga îmi părăsește picioarele, că panica pune stăpânire pe mine, împiedicându-mă să găsesc o soluție de ieșire din impas. Nu-mi mai rămăsese decât firava nădejde a unui miraculos ajutor din partea puterilor cerești. De obicei, în momente
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
brațele împietrite în aer...”) , fiind și penitență, decantare, un fel de nouă naștere ( “n-am să mai cer/ prea mult / vreau doar un singur/ loc / un punct luminos / în sânul tău / eternitate...”). Un timp etern, al acalmiilor cosmice, va înlocui vacarmul clipei, “paradisul în destrămare”, aflând trupul și sufletul poetei în rugăciune, în numele unei liniști curate, nicicând amenințate“de strigăte / nisipoase, / larvare...” Descătușează-mă!- e strigătul rugăciunii poetei, știind că sufletul “are nevoie cât mai repede de / o speranță “, că “ nu
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
cât mai bine. Iată, spionii noștri ne-au spus că acest Iisus a fost îngropat nu departe de aici, de către cine credeți? Unii dintre voi știu deja acest lucru. - De către Arimatian, spuse unul din saduchei ridicându-se în picioare. Un vacarm de voci amenințătoare izbucni în încăpere. Unii dintre ei ridicau amenințător pumnii. -E ucenic al răzvrătitului Iisus! strigă cineva. -În temnița cea mai adâncă cu el! La moarte cu el! -Să punem mâna pe el și să-l ucidem, spuneau
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
-Ne-am amintit deci că acel tâlhar care s-a dat drept fiul lui Dumnezeu, Cel Prea Înalt, a răspândit o veste printre ai săi. -Să-i prindem de îndată și să-i ucidem! La moarte! la moarte! strigară iarăși cu toții și vacarmul reîncepu. Arhiereul însă îi opri ridicându-se din nou din jilț. Socrul său, Anna, gesticula și el încercând să oprească vacarmul sunând din clopoțel. -Destul! Destul!... liniște, continuă arhiereul. Ne vom răfui iarăși cu adepții și ucenicii lui după acest
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
printre ai săi. -Să-i prindem de îndată și să-i ucidem! La moarte! la moarte! strigară iarăși cu toții și vacarmul reîncepu. Arhiereul însă îi opri ridicându-se din nou din jilț. Socrul său, Anna, gesticula și el încercând să oprească vacarmul sunând din clopoțel. -Destul! Destul!... liniște, continuă arhiereul. Ne vom răfui iarăși cu adepții și ucenicii lui după acest Pesah. Acum însă trebuie să mergem la Procuratorul Ponțiu Pilat și să-i cerem să întărescă o pază foarte aspră la
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
acolo cine știe cum, însă era totuși un membru al Sanhedrinului. Fariseul Boriel se ridică însă de pe jilțul său și încercă să-l apere pe bătrân ridicându-și o mână. -V-ați pierdut respectul față de membrii Sanhedrinului? spuse el pe un ton dojenitor. Vacarmul de voci se îndreptă acum și împotriva lui Boriel. -Nici tatăl tău, bătrânul Boriel n-ar fi fost prea departe de secta nazarineanului! îi strigă cineva. -Acum știm cine ești fariseule! rostiră și alții. -Tăcere! exclamă arhiereul Anna. Fariseul Boriel
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
îmbâcsit de fum de țigară, amestecat uneori și cu un iz incert, ceva între mirosul de zgură și cel de cojoace umede de oaie încă la modă, umplea vagoanele și treptat, amețea călătorii ale căror vorbe, la început un veritabil vacarm de turn babel, se ostoiau, transformându-se întâi într-un zumzet surd, după care se înstăpânea tăcerea. Nesfârșite păreau minutele și orele monotonului monolog al roților pe șine. Unul după altul, călătorii picau într-un soi de letargie, întreruptă uneori
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
acum își făcea loc la masă, mai mult sau mai puțin delicat, între Stemate și Costache Ofticosu. Petre Clăpăugea vorbea tare de obicei, dar acum trebuia să adauge și mai mulți decibeli vocii sale baritonale, ca să se facă înțeles, prin vacarmul ce-l crea acompaniamentul și vocea manelistului, ce se producea sârguincios, pe scena improvizată la marginea luminișului, care devenise locul obișnuit de desfășurare a acestui gen de serbări câmpenești cu duhoare electorală. -Bă Petre, că tot veniși, ia spune, ție
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
neobservate și cu o întârziere fatală. Iar cartea de meditații „Serpentine”, după o amânare și o împiedicare sistematică, se tipărește în noaptea de 22 decembrie 89, fiind probabil ultima carte cenzurată din țară, a cărei apariție a trecut neobservată în vacarmul noii epoci. Dar chiar și așa, trunchiată, această carte tot mi-a folosit la ceva și anume l-a determinat pe Mircea Horia Simionescu, șef al comisiei de contestații de la Uniunea Scriitorilor să se convingă de faptul că autoarea ei
TAINA SCRISULUI (20) – O LINIE DE DESTIN de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359955_a_361284]