2,042 matches
-
regatului, bunăoară spre bucla bulevardului Drumul Taberei, poveștile deveneau aievea, eram spionați de la înălțimile blocurilor de zece etaje de tot felul de indivizi pictați în culorile războiului, eram atacați de haite întregi de coioți flămânzi, altminteri doi sau trei câini vagabonzi dispuși oricând să înceteze cu lătratul și să se lase mângâiați, urmăream parada nesfârșită a turmelor de bizoni cu burduf duruind și oprind în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să ne îndepărtăm de civilizație și să privim ore întregi dansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apă din cale-afară de rece se strecoară printre haine și ne inundă până la piele, când de la balconul unui etaj unu a rânjit chipul ca de căpcăun al lui Șchiopu Bărbosu și când în urechile noastre au sosit, odată cu apa, cuvintele „vagabonzi și golani blestemați“, am înțeles că ceea ce puneam eu pe seama unei senzații era adevărul gol-goluț: crucea era un fel de oglindă de avertizare în care viitorul se deslușea, uneori, ântr-un roșu aprins. În ziua aceea, pentru că Radu era ud fleașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acum. A pus foaia deschisă pe podea În fața mea. M-am așezat pe ea și am citit : ÎNȘTIINȚARE DE EVACUARE. Am coborît privirea pe pagină pînă la ultimul paragraf. „Prin prezenta vă aducem la cunoștință că reclamatul, Șobolanul Firmin, intrus, vagabond, ființă fără căpătîi, pedant, voyeur, rozător de cărți, visător ridicol, mincinos, palavragiu și pervers, este evacuat de pe această planetă”. Era semnat de generalul Logue Însuși. De ce-mi dai asta ? E o Înștiințare de evacuare. — Sau o invitație. Tu hotărăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spre ea cu oarecare dibăcie. Era tolerat, dar În același timp și admirat de ceilalți, care vedeau În el o Întruchipare vie a lumii mai largi aflate dincolo de cercul lor. Collier fusese chelner Într-un hotel, fochist pe un vapor, vagabond și chiar scriitor; doamna Bellairs Îi șopti la ureche lui Rowe că individul publicase o culegere de versuri inspirate, deși cam necioplite. Folosește niște cuvinte pe care nimeni n-a Îndrăznit să le folosească În poezie, pînă la el! Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că-i voi căra valiza plină de cărți vechi, pînă-n apartamentul unui alt necunoscut?“ Rowe se simțea dirijat, controlat, manevrat de o forță misterioasă, Înzestrată cu o imaginație suprarealistă. Taxiul Îi lăsă În fața hotelului Regal Court - un cuplu bizar de vagabonzi, nebărbieriți și cu hainele pline de praf. Rowe nu-i promisese nimic, dar știa prea bine că altă cale nu există: n-avea tăria să plece și să-l lase pe moșneguțul acela să care singur atîta greutate. Coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am coborât ochii spre despicătura feselor sale, dorindu-mi ca afișele acelea cu bare de protecție și bucăți de parbriz să poată prinde forma unui automobil complet, în care să-i pot apuca trupul în mâini, ca al unui câine vagabond, și să-i călesc rănile în acea arcadă de posibilități. Am vizualizat porțiunile acelea de grilaje ale radiatoarelor și de tablouri de bord coagulându-se în jurul meu și al lui Vaughan, îmbrățișându-ne în vreme ce îi desfăceam cureaua din cataramă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
generoase ale lui Takamura, ziarul, și în curând întreaga presă, continuă să relateze din ce în ce mai pe larg miracolele înfăptuite aproape zilnic de japonez. De exemplu: - închisese robinetul din bucătăria unui orfelinat, salvând astfel de la înec 26 de copii; - gonise cinci câini vagabonzi care încolțiseră o domnișoară în Cișmigiu; - desfundase burlanul unei școli, drept care acoperișul acesteia nu se mai prăbuși, îngreunat de apă, peste cei 209 elevi aflați la ore; - înșurubase un bec de 40 de wați în beciul doamnei Vrânceanu; - împinsese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întreaga copilărie și adolescență fără să știu cum arată și nici ce nume purta femeia care mă născuse, nici de ce mă smulsese de la sânul ei, pe când încă îi mai sugeam laptele, ca să mă târască după el, în viața lui de vagabond și fugar. Cine e mama mea? Spune-mi numele ei! - Despre mama îmi istorisise multe povești, pe vremea când eu încă nu obosisem cerându-i-le, dar erau povești, invenții, care se contraziceau una pe alta: ba era o sărmană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
distrus de toată lumea și toate astea de-a lungul „nu știu cîtor ani de existență blestemată”. Nu. El, Oberlus, oricine ar fi fost și de oriunde ar fi venit, nu era deloc dispus să se lase tratat ca un cîine vagabond, lovit și răpciugos, fără ca nimeni să Își aducă aminte că trăise și el cîndva pe lumea asta și că fusese ceva mai mult decît o mască tragică de groază și repulsie. El, Oberlus, grav rănit, Însetat și singur, părăsit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai Înalt și mai solid. Se rostogoliră prin nisip pînă cînd ajunseră În apă, Încercînd să se rănească reciproc, lovindu-se, mușcîndu-se și trăgîndu-și șuturi, Într-o Încleștare feroce și disperată, fără noblețe și stil, cu josnicia și furia cîinilor vagabonzi care abia așteaptă să se facă bucăți. Portughezul era fără Îndoială, mai Înalt și avea o constituție incomparabil mai puternică, deși era slăbit, dar Oberlus era mai agil și mai viclean și avea, mai ales, infinit mai multă experiență În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
televiziune despre care crezi că e-o emisiune adevărată, numai că-i doar o vânzare de treizeci de minute. Aparatul de filmat sare la altă fată într-o rochie cu paiete, aceasta înaintează anevoie printre membrii unui public compus din vagabonzi și turiști din Midwest. De pe-o tavă argintie, fata oferă o selecție de tartine unui cuplu în cămăși hawaiiene identice care-și sărbătorește nunta de aur, dar cuplul și toți ceilalți, cu puloverele lor grele și colierele aparatelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în același loc, după ce K.F. și-a tras balansoarul către fereastră, aruncând o privire pe deasupra Vladiei. Trebuia să recunoască, de acolo de sus, așezarea părea altfel, era altfel. Nici nu puteai crede că e același loc în care umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Fata-i cam de vârsta ta. Ați purtat șiraguri de mărgele împreună. Ați împletit salvie și ați ars-o ca să vă purificați câmpul energetic. Ați fost amândouă vopsite și desculțe și destul de tinere ca să vă simțiți nobile când masați picioarele vagabonzilor jegoși care apelau la serviciile gratuite ale clinicii de la școală. Asta cu ani și ani în urmă. Tu, tu ești tot săracă. Părul îți cade, rupându-se lângă scalp. Din cauza alimentației proaste sau a gravitației, oamenii cred că te-ncrunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-i un număr din Vogue și doamna Keyes încă se sufocă. Vine ziarul de dimineață și ea doar îl reciclează aruncându-l la coș. Nici măcar nu-i scoate elasticul. Nu poți ști când o să dai de următorul titlu: „Ucigașul de vagabonzi lovește din nou”. Sau: „Femeie fără adăpost măcelărită”. De cele mai multe ori la micul-dejun doamna Keyes citește cataloage. E destul să comanzi o singură dată prin telefon un suport de pantofi minune, și în fiecare săptămână, pentru tot restul vieții, primești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alt bețiv a fost împușcat și cadavrul aruncat în râu, a cincisprezecea victimă în seria de crime îndreptată împotriva oamenilor străzii din oraș, ale căror leșuri continuă să fie găsite înjunghiate, împușcate, incinerate cu combustibil de brichetă. Cuprinși de panică, vagabonzii se zbat să-și găsească un pat în adăposturile de noapte, în ciuda noii tuberculoze. Vagoanele de marfă care pleacă din oraș sunt pline ochi. Activiștii sociali afirmă că administrația a ordonat atacurile împotriva cerșetorilor. Afli de toate astea doar aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ăla împuțit, spune Packer, e președintele de la Global Airlines. Și-atunci zdrențăroasa își ridică privirea și zice: Muffy? Packer? În timp ce mâna bețivului scormonește încă adânc în pantalonii ei stretch, ea bate ușor cu mâna băncuța și spune: — Ce surpriză plăcută. Vagabondul își scoate degetele care strălucesc umede în lumina felinarului și spune: — Packer! Salut. Și, desigur, Packer are întotdeauna dreptate. Sărăcia, spune Inky, e noua bogăție. Anonimatul e noua celebritate. — Prăbușiții pe scara socială, spune Inky, sunt acum cei în ascensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Și, desigur, Packer are întotdeauna dreptate. Sărăcia, spune Inky, e noua bogăție. Anonimatul e noua celebritate. — Prăbușiții pe scara socială, spune Inky, sunt acum cei în ascensiune. Cei care se plimbă tot timpul cu avionul personal sunt de fapt adevărații vagabonzi, spune Inky. Putem avea o duzină de case - fiecare în alt oraș - dar trăim mereu dintr-o singură valiză. Soților Keyes li se pare că are dreptate, chiar și numai pentru că ei n-au fost niciodată prea aventuroși. În sezonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
socială, care cred că lor le e greu - care se tem c-o să folosească furculița greșită la masă și intră în panică atunci când le e dat bolul cu apă pentru clătitul degetelor - habar n-au cât de greu le e vagabonzilor. Riști să faci botulism. Să degeri. Scânteierea unui dinte placat te poate da de gol. O boare de Chanel Nr. 5 de asemenea. Orice detaliu dintr-un milion te-ar putea da de gol. Au devenit ceea ce Inky numește „vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vagabonzilor. Riști să faci botulism. Să degeri. Scânteierea unui dinte placat te poate da de gol. O boare de Chanel Nr. 5 de asemenea. Orice detaliu dintr-un milion te-ar putea da de gol. Au devenit ceea ce Inky numește „vagabonzi navetiști”. Zice: — Acuma? Acuma-l iubesc, îl iubesc de parcă nu m-aș fi măritat cu el. Pe stradă se simt ca niște pionieri care încep o nouă viață în sălbăticie. Însă în loc urși sau lup - Inky ridică din umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Flămând. Vreau să ajung acasă. Și Inky zice: — Perfect. Zice: Tocmai ai prezentat Cold mountain. Asta e mica lor tabără urbană. De-a v-ați ascunselea în câmp deschis. În văzul lumii. Nimeni nu e mai ușor de ignorat decât vagabonzii. Poți să fii și Jane Fonda sau Robert Redford, dacă împingi un cărucior de cumpărături pe bulevard în amiaza mare, purtând trei rânduri de haine soioase și mormâind înjurături pentru tine - nimeni n-o să te bage în seamă. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în stare să țină pasul cu toți ceilalți. Luana continua să se roage, în ciuda felului ei de a fi. Suferea să-și vadă dorința înfrânată între cele două îndărătnice. Acest obicei de a-i ține la ușă, ca pe niște vagabonzi veniți la cerșit, o făcea să se întrebe ce ițe se încâlceau în mintea mătușii Vanda. În sfârșit, începea jocul. Unul nenorocit, de altfel, care, din pricina orei târzii, se termina aproape imediat. Simțea fizic, de fiecare dată, eșecul unei astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care se stingeau În neființă, clădiri mari argintii, pline de oameni ocupați cu lucruri pe care Adam n avea cum să le Înțeleagă, erau cartiere scăldate În lumini multicolore și mahalale cufundate În Întuneric. Uneori străzile erau pline de mici vagabonzi și de milionari, alteori erau deșarte. Imaginația dădea viață acestui oraș, care părea mai tangibil decât pustietatea În care trăia. Era limpede că trebuie să plece. Era limpede că trebuie să dea peste acest oraș Îndepărtat. Vasul nu era atât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
decât voi! Nu face pe victima! Cunoști regulile, i-a răspuns calm Z. — Vă purtați la fel de ticălos ca dușmanii. Mă Întreb chiar cine vă sunt dușmanii, nu sunt sigur că tu știi. Pentru voi oamenii nu sunt decât niște câini vagabonzi, ființe fără simțire, pioni În slujba ideologiei voastre. Dar știi ce? Toată viața voastră nu-i decât asta, o ideologie. De fapt, nici măcar atât, e o idee. Fără nimic concret. Z a Împăturit hârtia pe care o ținea În mână
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de vitejie. Pe când așa, cu totul altfel Îți cade friptana de duminică și sărbători legale. Deci, a fost! Pentru mine, da. Semnele din exterior spun că da. Cele din interior nu contează, cum ați spus. Nu, pentru că sunt subiective: câinii vagabonzi, nomenclatura, șomajul, inflația, corupția, incompetența... Ce rău am ajuns, domnu' Precup. Dionisie nu-l mai asculta. Lângă sobă, cu un șorț colorat la gât, gusta scrupulos și pofticios când supa, când friptura. Varza călită era gata de mult. Mai rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu vânzătorii de vâsc și de lozuri, cu gunoaiele risipite peste tot În jurul pubelelor burdușite de gunoaie, cu cerșetori insolenți și câini vagabonzi, cu gazele de eșapament ale mașinilor aduse din străinătate la prețuri de nimic, mărci bune altfel, dar modele demult depășite, conduse de grăsani care strângeau volanul cum ar strânge coarnele plugului, sau de tineri relaxați ascultând o muzică imbecilă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]