883 matches
-
din 1991, OCDE. Numele de „România” provine de la „român”, cuvânt derivat din latinescul "romanus". Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” ar putea fi conținut de "Cântecul Nibelungilor" din secolul al XIII-lea: „Ducele Ramunch din țara Valahilor/cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei/ca păsările sălbatice, îi vedeai galopând”. "Ramunch" ar putea fi o transliterație a numelui „Român” reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor. Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în Țara Românească, Moldova și Transilvania. Astfel, Tranquillo Andronico notează în 1534, că valahii „se numesc romani”. Francesco della Valle scrie în 1532 că valahii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe, el citează chiar și o scurtă expresie românească: „"Sti rominest?"”. După o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania, Ferrante Capecci
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii [...] se numesc pe ei înșiși «Romuini»”. Istoricul polonez Orichovius (Stanisław Orzechowski) scrie în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră (poloneză) sunt numiți valahi, după italieni”, în timp ce primatul și diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570 că „românii se numesc romani”, iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești ca: „"Sie noi sentem Rumeni"” și „"Noi sentem di sange Rumena"”. Cel
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
piesă în limba română „Dracul va domni din nou în Transilvania”. Primul album live al trupei iese în 1997 Germania. În anul 1998 iese albumul Nightwing , un album violent în stil Mayhem. Ultimele 5 piese de pe album povestesc istoria voievodului valah Vlad Țepeș. În Ianuarie 1999 Marduk înregistrează albumul Panzer Division Marduk inspirat din Al Doilea Război Mondial și Nazism.Cu ocazia a zece ani de activitate lansează în 2000 cel de-al doilea album live Infernal Eternal , unul dintre cele
Marduk (formație) () [Corola-website/Science/309896_a_311225]
-
vreun Pandele sau Pantelimon”, cum sugerează într-un studiu Tudor Vianu) și era de meserie căldărar. George Călinescu afirma că prin tatăl său, Anton Pann era român de origine: „Cunoașterea miraculoasă a limbii noastre e un semn că era român (valah curat ori cuțovlah), sau că venise aici în fragedă copilărie”. Numele tatălui, Pantoleon Petrov, a devenit în românește Petroveanu, iar fiul și-a păstrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu (Petrovitul), cu care își semna manuscrisele până prin 1837. Tatăl său moare
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
Consiliul Mareșalilor așa cum o devedește Episopul de Zagreb, Eberhard de Lorraine, care este și unul dintre fondatorii Dragonului. Primul Maestru al Ordinului este Baronul Mihail Garai. În scurt timp printre cavaleri sunt nobili saxoni, unguri, polonezi, italieni, cehi, sârbi și valahi (Vlad al II-lea Dracul). În rândurile sale s-au numărat atât laici, cât și elite are ierarhiei bisericești. În 1408, numărul cavalerilor era 61 iar în 1437, numărul cavalerilor ajunsese la 97. Ierarhia membrilor Ordinului Dragonului era stabilită în funcție de
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
al V-lea a strămutat mulți paulicieni în Tracia (Bulgaria de azi). Împăratul Ioan I Tzimiskes a strămutat, tot în Tracia, un alt grup de paulicieni din Siria, cărora le-a garantat libertatea religioasă. Un episod a implicat participarea românilor (valahilor) la mișcarea paulicienilor. Sub conducerea lui Travlos, paulicienii și-a stabilit tabăra într-o cetate părăsită din Veliatovo, lângă Philippopolis, aderând la mișcare numeroși valahi și sârbi. În anul 1086, când pecenegii au acceptat să-l susțină cu trupe Travlos
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
paulicieni din Siria, cărora le-a garantat libertatea religioasă. Un episod a implicat participarea românilor (valahilor) la mișcarea paulicienilor. Sub conducerea lui Travlos, paulicienii și-a stabilit tabăra într-o cetate părăsită din Veliatovo, lângă Philippopolis, aderând la mișcare numeroși valahi și sârbi. În anul 1086, când pecenegii au acceptat să-l susțină cu trupe Travlos, acesta a declanșat ostilitățile. Împăratul Alexius a trimis o armată sub comanda lui George Pacurianus dar acesta a fost bătut de paulicieni, valahi si pecenegi
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
călugărul Daniel Krmann, venind de la Poltava. În drum întîlnește moldoveni, iar la Vozia locuiește în tinda „împodobită cu covoare” a casei unui moldovean. La un han local bea, de asemenea, „vin moldovenesc”. Referitor la locuitorii așezării el distinge întîi pe valahi, apoi pe tătari, pe greci și pe turci. Despre valahii din Vozia apreciază că Menționarea confesiunii (pe care o deduce din felul în care i-a văzut pe români făcîndu-și cruce) era probabil menită să deosebească pentru cititorii jurnalului său
Oceac () [Corola-website/Science/309327_a_310656]
-
iar la Vozia locuiește în tinda „împodobită cu covoare” a casei unui moldovean. La un han local bea, de asemenea, „vin moldovenesc”. Referitor la locuitorii așezării el distinge întîi pe valahi, apoi pe tătari, pe greci și pe turci. Despre valahii din Vozia apreciază că Menționarea confesiunii (pe care o deduce din felul în care i-a văzut pe români făcîndu-și cruce) era probabil menită să deosebească pentru cititorii jurnalului său pe băștinași de italieni, dat fiind că numele valah a
Oceac () [Corola-website/Science/309327_a_310656]
-
a ajuns ca Moldova de pînă la descălecat să fie populată de un popor de sorginte creștină, care după origine avea două componente: „brodnicii vechi” de origine protoslavă (slavi balcanici) și daco-moesică alături de „infideles” (necredincioși) de origine neolatină, care erau valahii (românii) ce fugeau din părțile Ardealului, nefiind de acord cu supremația maghiară și cu influența crescândă a bisericii catolice. Populația respectivă era organizată în structuri de origine prestatală. Mențiuni despre băștinași („brutenos et infideles”, adică brodnicii și valahii-transfugi) găsim atât
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
atestată pe hărțile medievale ca Valahia Minor. Astfel în 1276-1277 regele Ottocar al II - lea al Boemiei nu a putut primi ajutor de la ruteni (bruteni) în lupta cu împăratul Rudolf de Habsburg, deoarece aceștia se aflau în conflict militar cu valahii (blacii) de la hotarul cnezatului. Peste o jumătate de secol, la 1326, aceeași blaci împreună cu ruteni și lituanieni au participat la o campanie militară poloneză împotriva markgrafului de Brandenburg. Despre un voievod valah de "peste pădure" (de la răsărit de Carpați), „domn
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
păstrat al țării iar capitala a fost localizată la fel - la Baia. Unificarea a început mai întâi prin contopirea voievodatului Moldovei cu cel al Valahiei de nord (Valahia Minor). La baza unei alianțe a lui Bogdan I cu voievodul acestei Valahii s-ar fi aflat căsătoria Anei de la Siret, care aparținea familiei voievodale locale, cu fiul lui Bogdan - Lațcu. Ana ar fi primit ca zestre târgul Siret împreună cu un întins ocol de sate la sudul acestui târg. Petru I Mușat este
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
nevoilor locuitorilor."" Dacă conscripția mai sus amintită atestă o biserică de zid, veche, trebuie spus că alte două documente din aceeași perioadă ne vorbesc despre această biserică. Primul document, un extras cu privire la bisericile de lemn din "Conscrierea preoților și satelor valahilor de examinat în timpul comisiei despre profesiunea credinței și rămași în schismă" din anul 1756 spune că la data 11 martie 1755 preotul satului era Popa Damian, satul fiind cel ce a construit biserica. Cel de-al doilea document, "Conscrierea bisericilor
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
I. Cuza" din Iași s-a apucat să lucreze la restaurarea ruinelor Catedralei Catolice din Baia, însă lucrările au fost întrerupte după desființarea Direcției Monumentelor Istorice din dispoziția lui Nicolae Ceaușescu. La data de 23 mai 2008 moaștele Fericitului Ieremia Valahul au trecut prin fața ruinelor vechii catedrale episcopale din Baia, având loc un moment de rugăciune. După unii autori, Fericitul Ieremia s-ar fi născut într-o localitate apropiată Sasca la 29 iunie 1556, sub numele de Ion Costist Stoica și
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
prelua stăpânirea asupra nou creatului ducat de Niceea, care îi fusese rezervat, potrivit Partitio terrarum imperii Romaniae. Imediat după ce și-a revenit, a participat la bătălia de la Adrianopol, în care forțele conduse de țarul Ioniță Caloian al Bulgariei, compuse din valahi, bulgari, cumani și greci. Ludovic a atacat adversarii cu prea mare avânt, îndepărtându-se de baza de operații a cruciaților și epuizându-și trupele și caii, motiv pentru care împăratul Balduin I însuși a fost atras în plină câmpie și
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
la unele etnii străine pentru a coloniza Transilvania: sași în sud și secui la vest. Una dintre cele mai importante personalități de origine română care s-a născut în Transilvania a fost Nicolaus Olahus (Oláh în limba maghiară vine de la valah, un mai vechi cuvânt pentru român), istoric, politician și episcop în Regatul Ungariei și unul din reprezentanții de seamă ai umanismului în Europa. Valahia si Moldova s-au situat pe două căi comerciale importante traversate adesea de polonezi, de sași
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
săi, nemenționați de alți cronicari de la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Astfel, Gesta Hungarorum amintește de Menumorut, „ducele din Biharia”, de Zobor "ducele din Nitra, prin mila ducelui cehilor” și de Gelou „un valah” , care domnea în Transilvania. Gelou, ducele românilor, a condus o formațiune statală cu populație românească și slavă (blasij et sclaui) ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, până la Poarta Meseșului. Cuprindea minele de sare și de aur, care au atras
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
incantatorii ale colindelor creștine / precreștine, ale descântecelor / încântecelor câmpiei, ale cultului Cavalerului Dunărean, ce au germinat în perimetrul Bărăganului teluric / celest, polidimensionând Eterna Câmpie, topos emblematic, cu oglinda-spațiu teluric, din care lucrările "ens"-ului uman, căile prin preistorii / istorii ale Valahilor / Dacoromânilor din matca Dunării se proiectează / receptează, se reflectă în oglinda-spațiu-celest ca „gospodărire” spirituală autohtonă: <poem>Trece umbra mea prin fața curții mamei mele. Ea, în fiecare dimineață, mătură întunericul căzut pe bătătură în timpul nopții. - Cu cine te-ai înhăitat? Că
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
Termenul România provine de la român, care constituie un derivat fonetic al latinescului "romanus". Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” ar putea fi conținut de Cântecul Nibelungilor: "„Ducele Ramunch din țară Valahilor/cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei/că păsările sălbatice, îi vedeai galopând”". „Ramunch” ar putea fi o transliterație a numelui „Român” reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor. Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că "„românii...se numesc pe ei înșiși Romuini”". Istoricul polonez Orichovius (Stanisław Orzechowski) scrie în 1554 că românii "„se numesc pe limba lor romini după români, iar pe limba noastră" (poloneză) "sunt numiți valahi, după italieni”" în timp ce Primatul și diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570 că "„românii se numesc români”", iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești că: "„Sie noi sentem Rumeni”" și "„Noi sentem di sânge Rumena”". Autori
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
a avut loc la 18 septembrie 1600 lângă Mirăslău între valahii conduși de Mihai Viteazul (sprijiniți de secui) și trupele austriece ale generalului italian Gheorghe Basta (sprijinite de sași și de nobilimea din Transilvania). Conflictul dintre domnul Mihai Viteazu, devenit și principe al Transilvaniei în urma Bătăliei de la Șelimbăr, și nobilii transilvăneni
Bătălia de la Mirăslău () [Corola-website/Science/326992_a_328321]
-
conducători de oaste au fost Vlad și despotul Voicu Brancu (șerb. "Vuk Brancovič". Înaintea acestei campanii, Vlad și Báthory au avut o incursiune armata în Bosnia, unde Báthory a fost trimis de Matei cu scopul de a elibera un nobil valah al cărui nume era tot Matei. Nouă campanie era formată din trupe maghiare, moldovene și valahe, având și un mic contingent sârbesc. Vlad Țepeș a trimis un mesaj varului sau Ștefan cel Mare să-l aștepte pentru a putea uni
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
să stea la sol, în scopul de a asigura un eventual contraatac și pentru a evacua pradă lui.". Báthory a ordonat armatei sale să se pregătească pentru lupta: 3.000 de sași, susținută de o a doua linie din Transilvania, valahii, flancul drept pe Râul Mureș, în timp ce ungurii erau pe flancul stâng - el și cavalerie grea lui au fost plasate în mijloc. Liderii otomani au fost în dezacord și au amânat pregătirile pentru această luptă; după "după trei ore de așteptare
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
și au amânat pregătirile pentru această luptă; după "după trei ore de așteptare, Báthory, încrezător că Paul Kinizsi ar ajunge dintr-un moment în altul, a dat ordinul de atac." Sașii din Transilvania au deschis atacul, dar au fost învinși; valahii din Transilvania a urmat soarta lor, multi fiind răniți sau uciși, iar mai tarziu, linia maghiară a presat să se retragă în centru. Báthory a atacat apoi cu cavalerie lui grea, dar a căzut de pe cal; aceasta a alertat pe
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]